513 matches
-
unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
m-ar putea deconspira, le rupeam. Cu toată îmbătrânirea memoriei și azi recitesc în gând din versurile care nu au fost niciodată dedicate unei persoane anume. Mi-e dor de această înțelepciune, vorbesc de dedicații, dar regret distrugerea primelor mele zvâcniri literare. O singură dedicație, la bătrânețe, care, izvorâtă dintr-o frumoasă prietenie, unică cum i-am spus, s-a terminat din păcate în coadă de pește. Au fost momente când mă tenta să-i citesc și eu ceva lui Titus
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424698077.html [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-am mai continuat, am îmbrățișat-o
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
dincolo de orice ezitare, stă de veghe „visul”, acest minunat dar care te poartă într-o lume miraculoasă. În „vârful peniței flămânde” rămâne credința, că odată cu risipirea nopții, primii zori vor fi martorii renașterii ființei: „umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
direct prin balcon. Prima greșeală. A călcat cu piciorul stâng într-un bidon cu varză acră.**** Spintecând cu raza lanternei bezna de la locul ispravei, constată cu groază că a nimerit prost. Într-adevăr, piciorul stâng era. Scutură zeama puturoasă prin zvâcniri de picior și intră în imobil înjurând cu mâna la nas. A doua greșeală. A uitat să deschidă ușa la balcon. Stinse rapid lanterna pentru a nu fi descoperit când va urla de durere. Ghinion cu noroc. Capul greu încercat
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Trei_dintr_o_lovitura_lica_barbu_1336228484.html [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
cuantifica timpul în sentimente, am alege un reper din copilărie de unde să înceapă procesul anevoios al existenței de care nu suntem niciodată mulțumiți decât cel mult pentru un grăunte semănat în memorie. Permanenta întoarcere la dintâi limpezimile minții, la nevinovatele zvâcniri cu dorul de mai departe, poate fi numită nostalgie ori mai degrabă nevoia categorică de reîmprospătare a simțurilor, de unde să ne luăm energiile pentru o conștiență valorică veritabilă, autentică. Mai întâi, când am văzut că Luminița Potîrniche face o propunere
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_marian_1443677965.html [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
de culoare, La capătul de zi sa-ascult un menestrel... În minte, grav răsună îndemnuri repetate; Un glas îmi amintește ca-n mine e puterea, Ca pașii pot să-i port pe culmi îndepărtate Și dragostei de viață să-i recunosc zvâcnirea. Ca-n vorbe e nectarul, și-n fapte e iubirea, Ca imnul ce-l ascult e scris chiar de-al meu gând Ca-n mine-i Dumnezeu când recunosc Dumnezeirea, Că suntem norocoși că am atins un vers, plângând.. Referință
AM ATINS UN VERS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1465951720.html [Corola-blog/BlogPost/370062_a_371391]
-
strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că în jurul său se vor aduna nu toate lighioanele, ci vulturii! O ultimă zvâcnire orgolioasă, căci chiar dacă pieri fizic, nu o faci ori cum. Iubita are misiuni transmise cu recunoștință și dragoste de poet, nu ușoare, dar care-i înnobilează noblețea. Întregul volum îi este dedicat ei, „Hertei,/ Tovarășei de viață,/ care mi-a
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Se_strang_vulturii_.html [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
noastre și treziți din neant printr-o luciditate echivocă; doar poezia ne mai alină avuția țării pierdută sub ochii noștri larg închiși, repetând numai pentru noi: Pânză de păianjeni De-ai fi rămas tu țara mea, inima din stânci, acum zvâcnirea ta ar fi fost daci din pietrele din munți, și acest pământ ar fi strălucit ca diamantul de bogat; din bogați am ajuns cei mai săraci, nu că nu am fi avut averi, ci din prea multă lăcomie și venirea
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_cozma_1410633494.html [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
este izvorul ce umple lumea, deschizând-o spre înțelegere, este eternul lăcaș al sacralității: “TU CARE ai iubit soarele/ și centrul, și care dorești/ a pătrunde-n lumină,/ în rocă și în prezență//, nude, invincibile,/ și care pe nisip/ asculți zvâcnirile/ trupului și ale pământului// vizibile, invizibile,/ dă glas, de asemenea,/ umbrei și aparenței/ întredeschise, în lumina lumilor”. Poet al luminii, Andrés Sánchez Robayna este, totodată, un cântăreț al păcii, al liniștii, “păstor de tăceri” - cum se numește pe sine. Tăcerea
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
Și mor, însingurate. Aș vrea La toate ușile închise Și toată zgura oaselor de vise Măcar o viață, încă, A mai bate. Aș vrea să uit Că mă închide zidul, Că mă absoarbe În cenușă, Vidul, Și cu o ultimă zvâcnire să mai strig: Zburați! Visați! Chiar dacă vă absoarbe Și ochi, și zbor Cenușa tutelară, Zburați, visați, Cu ochi, și aripi oarbe, Chiar dacă doare neputința clară, Chiar dacă zbor și visuri, vi se fură Și-n urma noastră doar atât rămâne: Speranța
SPERANŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Speranta_0_0.html [Corola-blog/BlogPost/361778_a_363107]
-
nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struți... Ajunge! Haideți să ne trezim!” Strigătul ei prelins din puhoiul de lacrimi al durerii Neamului, rupe zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
o fac, veți fi fericiți?! Bărbații încremeniră. Nebuna de străină înfrunta moartea cu bună știință, cocoțată pe maldrădul de dinamită, trotil și muniție sofisticată, se războia, nu cu ei, cu o cilvilizație. Își căuta moartea cu lumânarea.” Cu o ultimă zvâcnire, cadâna de până atunci, cea care trăise în serai, la mâna unui bărbat, depersonalizată, la concurență cu alte femei, îi înfruntă acum, pe bărbați, chiar cu prețul vieții. Războiul este un dat al bărbaților. Ei se pun în slujba lui
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-
POEM DE IUBIRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1484334667.html [Corola-blog/BlogPost/385058_a_386387]
-
opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-am mai continuat, am îmbrățișat-o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
teamă, dar nimeni, din păcate, nu mă mai ia în seamă în noaptea neagră și-n cumplitul ger. Perseu Și Hermes și Athena m-au ajutat să scap de a Gorgonei groaznică privire. Zărindu-i în scut chipul, a sabiei zvâcnire i-a retezat îngrozitorul cap. Frumoasa Andromeda pe loc m-a fermecat, însă era de stâncă-nlănțuită. Scoțând capul Medusei, privirea ei cumplită l-a împietrit pe monstru-nfometat. La fel și pe Danae-am salvat-o de-un tiran care voia-n
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427297989.html [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându-i fără milă și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără noimă se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-n scăpătat.Și număr tremurând cocori împerecheațiCe-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare,Am gândurile duse, doi cai despiedicațiCe-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare.Un strop de ploaie rece îmi curge peste dorStingându-i fără milă și ultima zvâcnire,Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitorși să reînvii scânteia din trista mea simțire.O clipă fără noimă se-așează pe-a mea fațăParcă devin o mască de tragi-comedie,Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
luminișuri cu putință și în cele mai haotice complicații. Cu o trevzie lăuntrică mereu gata, cu simțul grav al existenței, cu înfocate strigări de rugăciuni, cu voință nezdruncinată de a rămâne credincios Marii Iubiri, cu smulgeri din foc și cu zvâcniri de duh ce conferă bucurie îngerilor și cinstesc omenirea, mirenii au izbutit și izbutesc zilnic în felul lor cu Darul Duhului - acolo, la postul de încredere din lume, unde i-a rânduit pronia, să rezolve grozavul paradox evanghelic: a fi
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie, brusc îmbrățișă privirea: „Eu sunt
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 by http://confluente.ro/_ne_recunoastere_mariana_kabbout_1367417118.html [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
pentru progenitura ei? Dacă am mai avut o fărâmă de îndoială în ceea ce-l privește pe fiul meu, aceasta s-a spulberat odată cu audiția muzicii pe care el pare să o devoreze, o turbulență fonică acută, cu impresiuni metalice și zvâcniri spațiale, care poate electrocuta instant creierul uman, dar care pe el îl inspiră să mediteze și să creeze. În ce constă creația lui? Aș vrea să știu și eu, dar mie îmi este interzis accesul la fișierele pe care lucrează
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438228793.html [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și ultimul tăciune ce mai mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice urmă de putere
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
E tristă și tace. Adună jucării într-o sacoșă. Le luăm pe toate. - Te rog să mă ajuți. Am nevoie de mașină acum, în juma de oră. - Bine, vin. Ușa se deschide. Tabloul de la nuntă e aruncat pe pat. Ușoare zvâcniri simt în mine. Un calm ciudat mă cuprinde. - Uite tabloul cu tine mireasă. Să-l iei de-aici. - Da. - Îl iei. - Nu vreau, nu am unde să-l pun. Am doar o cameră, nu... - Nu mă interesează, îl arunc la
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/26_iunie_2010.html [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
strop din viața veșnică/ sărutînd valurile,/ vîntul.”( Un éclair d’éternité) Melancolia copleșitoare, spleenul domină atmosfera din „Sfinți efemeri”. În „Proba îndurării” tristețea reprezintă de fapt concluzia afectivă a luptei epuizante și inutile pentru a anihila predestinarea. Aporia tristeții este zvâcnirea unui suflet contrariat care a râvnit iubirea, care a consumat dorința în tăcere și care șfârșește dominat de viclenia trudei zadarnice. Este o confesiune despre forța de a rezista ancorat în propria existență. Ecoul singurătății transpare încă din titlul oximoronic
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
trece, în odihna pământului un greier ratăcit sub fereastră fredonează sprințar un cântec de dor în noaptea cu lună albastră rămân nestingherită-n visare cu suflet de jar dogoritor te caut în mine și-ți ocrotesc cu gânduri alese fiecare zvâcnire timid, de sub gene boabe de rouă culese în albii de suflet mângâie tainic fărâme de viață fărâme de fericire... Referință Bibliografică: Poeme de dragoste (2) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 190, Anul I, 09 iulie 2011. Drepturi
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_dragoste_2_.html [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]