8 matches
-
devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri. ESCROCUL
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_1_ion_untaru_1357194947.html [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri. ESCROCUL
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_2.html [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
disimuleze apetența pentru idee, pentru reflecție în general, aproape fiecare vers are, chiar și scos din poem, o pregnanță expresivă inconfundabilă, legitimând o conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la un univers de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
niciodată oblic, pentru că e zid, adică e ceva care crește pe verticală și se întinde pe orizontală. Calul e cal, nu e om, are regula de a nu respecta regula de mișcare a celorlalți, a nici unei piese; el are ceva zvâcnit, sare într-o parte la fiecare săritură - el este elementul neomenesc și neregulat al jocului de șah, partea de instinct a mișcării. Regele, săracul, e prizonierul propriei sale neputințe - el este singurul pion care se poate retrage la nevoie; el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să coboare - te miri singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să nu dau de vreo belea. — Urcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nemișcate, înghețate parcă, mute, cu privirile ațintite într-o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]