64 matches
-
rouă și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un asfalt clocotitor forfotind pe întinderea șoselei, acoperind tot drumul, kilometri întregi, ca un pietriș tras de-un curent continuu. Se opri pe deal, în marginea pădurii, să privească. Imaginea aceasta terifiantă o urmărea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă. Totul rămâne în urmă. Ce era chiar seceratul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un strat gros de piper. Remediul a fost atât de eficace, încât am rămas o vreme privind în gol, topit de acea fărâmă de umanitate. Spre seară, durerea s-a retras suficient ca să mă pot întoarce la băut normal, fără zvâcnituri. în jurul meu, la terasă, mai erau niște fete din cultura aia a smiorcăielii, pe care și-o merită, pentru că fiecare din ele era dotată cu un băiat cu ochelari de soare opaci, din cadmiu, care o întreba: „Bă, m-ai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
i-am strigat, dom’ șef, mi-e necaz, nu pe matale, mi-e necaz așa, pe lume... știi ce trebuie să scrii azi ca să vinzi? Asta trebuie: „Mă înfundai în măruntaiele mustinde ale intimității ei, unde îi proiec tai ritmic zvâcnituri de măduvă fierbinte. Uite-așa, i-am strigat și i-am arătat, dând vârtos din bazin, deși eram legat cu centura, uite-așa: hâca, hâca!“ Mă întrebă, fără mare căutare în exprimare, care e problema mea. — Interpelez cotidianul, îl informai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vibra, turgescentă, obscenă. îl detestam. I-o împlântam din ce în ce mai adânc și-i horcăiam cu ură: — ți-o bag! ți-o bag! Hâca... Hâca... Aaaaaaaaaa a a aaaaaghhhh!! Mă înfundai în măruntaiele mustinde ale intimi tății lui, unde îi proiectai ritmic zvâcnituri de măduvă fierbinte. Am mai împins o dată și am simțit cum îi crapă diafragma. Răcnind un slogan revoluționar, m-am prăbușit, golit de snagă și de orice respect pentru omenire. A doua zi l-au găsit țeapăn, dar demn. Ne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai cu seamă. Providențiale emisiuni având darul de a ne ține la curent cu tot ce, pe întregul mapamond, merită a fi cunoscut, memorat, mistuit. Dacă nefericiții naufragiați de pe Pluta Meduzei ne-ar fi contemporani, i-am vedea cu ultimele zvâcnituri de viață sau, odată morți, duși în cearceafuri de către târzii salvatori. Doar figurile ar apărea într-o ceață - regulamentul o pretinde. Urmărești filme care, construite pe ficțiune și contând pe cumulul de efecte într-un timp prestabilit să te îngrozească
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru spre șanț. Șoferul înjură călcînd frîna. Rău! sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drept se îndoaie cu genunchiul ridicat, coboară lovind cu toată talpa, piciorul stîng se apropie lovind călcîiele, genunchiul drept se ridică din nou în aer, talpa lovește mai repede mocheta, iarăși lovitura de călcîie odată cu mișcarea capului în dreapta ca o zvîcnitură, genunchiul sus, talpa, călcîiele, trupul zvîcnit, brațul întins, dreptul îndoit, pumnul strîns pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul macaralei se ridică și, după ce pluti pe deasupra batalioanelor de căști, la semnul capelmaistrului își îngheță balansul și doi soli traseră de manetele trapei deasupra cofrajului din care țâșneau mustățile armăturii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și mai antipatică decît Satana. Rînjea cu satisfacție cînd povestea chestia cu țepușa. Gheorghe aproba și oferea noi amănunte. Și? La o zvîcnitură s-a desprins o scîndură și a țîșnit ca din praștie. Răsuflu ușurat. Deci, cei doi ciocli n-au reușit să vină de hac falnicului motan. Mai vine pe la voi? De cîteva nopți vine iar. Ne privește cu ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se dedă de fiecare dată haide, numai puțin, nu vrei și tu puțin, uite, ți-l face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată spuma la suprafață; este atât de puțin ceai, că lichidul are o culoare incertă, verde-praz spre gri, între timp Rezvan
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
accent puternic, dar nu mi-am dat seama imediat de unde venea. Aș putea să vă întreb cine vrea s-o vadă? Tânărul s-a gândit, doar pentru o clipă de fapt, dar îndeajuns de mult încât să remarc o mică zvâcnitură în colțul buzelor lui. Numele meu e Daniel, a zis el. Am crezut că era unul dintre cititorii ei. Nu era foarte cunoscută, ar fi fost o exagerare să spui că pe atunci era faimoasă. Bineînțeles că era fericită de
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
rouă și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
durere. Palmele și labele picioarelor se zvârcolesc prin nisip. Deodată, „hârșc” și capul îi cade în colbul bătăturii, iar trupul se rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
el simțea c-ar fi dorit să urle ,un urlet de fiară răpusă de o săgeată înfiptă direct în inimă.... Motoarele au început deja să se tureze. Trei sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât cu România .... Oare o să îi mai vad ?” O lacrimă sărată se sparge cu zgomot de podeaua întunecată a breakului național..... (va urma ) Referință Bibliografică: VIATA LA PLUS INFINIT
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
ești pregătită! Doar nu te așteptai să-ți plâng de milă, nu? Am eu picioare și pentru tine...crezi , cumva, că scapi de mine? Ilona simți nevoia să sară în picioare de gâtul lui David, dar nu reuși decât o zvâcnitură dureroasă din talie și ...atât. Se resemnă, mulțumindu-i Lui Dumnezeu pentru că nu i-a luat ochii, să poată vedea dragostea iubitului ei... -David, oprește, te rog frumos! Aici vreau să mă retrag în pădure, să vorbesc cu Dumnezeu! -Da
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
mirificul paradox al celui care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a Re-Inițierii: „și miros tot mai plăcut/putrezind”, cf. piersica - nemulțumirile și motivațiile ei senzuale, p. 12) - întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar și cu zvâcnituri de revoltă contra resemnărilor senecte, cu încercări de frondă juvenilă verbalo-formală: când apropieri de caligramele apollinaire-iene (la noi, mai curând vasluianul Ion Gheorghe Pricop îndrăznește, până la capăt, autentice intersectări cu neo-formalismul lui Guillaume Apollinaire...), când șiruri finale de semne exclamative
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
Nu a auzit ușa când s-a deschis. Era transpirată așa de mult, încât și părul i se lipea de pielea umerilor. Când a strigat-o și a ridicat mâna în semn de salut, ea s-a întors într-o zvâcnitură, speriată, cu cârpele murdare în mâinile pline de praf alb. Îmbrăcămintea, lipită de pielea transpirată, îi etala trupul și toate formele păreau a fi modelate de cel mai iscusit sculptor. Sânii i se lipiseră de bluza umedă și ochii băiatului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
Se adresase, plin de importanță, unui individ de vreo treizeci și ceva de ani, ce purta o căciulă soldățească, bine îndesată pe ochi. Își însoțise spusele și de o mișcare amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară zvâcnitură a mâinii, ce-i plasase cu precizie degetul arătător spre locul unde tăblia de lemn a ușii ar fi trebuit să se interpună între „Siberia” de-afară și căldura năclăită-n fum de țigară din interior. Cel vizat se ridică
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
întra în cercul de foc (NU SE TRECE!), iar aparatura care a fost pusă în funcție își făcea datoria conștiincioasă, fără să participe la emoția care pusese stăpânire pe noi. Simțem cum îmi tremurau picioarele, nu puteam să-mi potolesc zvâcniturile genunchilor, dar când am început să preiau țintele și să transmit parametrii de altitudine, azimut, viteză și distanța care o mai aveau de străbătut până vor trece bariera roșie, mi-am căpătat siguranța. Calmul s-a restabilit la toți colegii
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
și binevoitoare, mereu stăpână pe sine și extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor, mici zvâcnituri care i-au străbătut obrajii, un freamăt fugar al pleoapelor... Eram așezați pe covorul presărat cu ghemotoace de hârtie și ne dedam unui joc pasionant: scoțând pietricelele din învelitoarele lor albe, le comparam - când un ciob de cuarț, când o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de uscăciune a gurii, transpirații, tahipnee. Alte tulburări privesc aparatul digestiv: inapetența, pierderea apetitului alimentar, dispepsie, grețuri, dureri epigastrice. Tulburări genito-urinare constau în micțiuni frecvente, amenoree, impotență, ejaculațio precox. Creșterea tensiunii musculare și hiperexcitabilitate se manifestă prin tremurături, trepidație internă, zvâcnituri, contractură și dureri musculare, fatigabilitate, parestezii, cefalee, mai ales “cefaleea prin tensiune”. Atacurile de panică survin cel mai des în afara vreunei situații de pericol sau surmenaj de multe ori pot fi identificați trigger-ii situaționali, nesesizați de către bolnav. Atacul începe brusc
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mușchilor limbii care afectează, implicit, și actul vorbirii. LAMINECTOMIE (< fr. laminectomie, cf. lat. lamina - lamă, gr. ektome - excizie) - Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. LANCINANT (< fr. lancinant) - Despre dureri care se manifestă prin junghiuri și prin zvâcnituri. Durerea este violentă, având un caracter progresiv. LANGDON DOWN (nume propriu) - Afecțiune genetică ce se caracterizează prin triada: dismorfie particulară, întârziere mintală și aberație cromozomială (autozomală) numerică. Organismul uman are 23 de perechi de cromozomi: 44 autozomi (somatici) și doi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și calul se lăsă jos, tremurând, mângâiat pe piept de coada taurului care ataca acum capa oferită de Hernandez. Hernandez alergă Într-o parte, atrăgându-l pe taur cu capa spre celălalt picador. Îl fixă spre celălalt călăreț cu o zvâcnitură a capei și se trase Într-o parte. Văzând calul, taurul atacă. Lancea picadorului Îi alunecă de-a lungul spinării și, când calul era ridicat În aer din cauza loviturii, picadorul era pe jumătate coborât din șa, cu piciorul drept ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]