64 matches
-
durere. Palmele și labele picioarelor se zvârcolesc prin nisip. Deodată, „hârșc” și capul îi cade în colbul bătăturii, iar trupul se rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
mirificul paradox al celui care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a Re-Inițierii: „și miros tot mai plăcut/putrezind”, cf. piersica - nemulțumirile și motivațiile ei senzuale, p. 12) - întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar și cu zvâcnituri de revoltă contra resemnărilor senecte, cu încercări de frondă juvenilă verbalo-formală: când apropieri de caligramele apollinaire-iene (la noi, mai curând vasluianul Ion Gheorghe Pricop îndrăznește, până la capăt, autentice intersectări cu neo-formalismul lui Guillaume Apollinaire...), când șiruri finale de semne exclamative
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_noului_iov_exilat_in_strigat_de_viorel_savin.html [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
el simțea c-ar fi dorit să urle ,un urlet de fiară răpusă de o săgeată înfiptă direct în inimă.... Motoarele au început deja să se tureze. Trei sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât cu România .... Oare o să îi mai vad ?” O lacrimă sărată se sparge cu zgomot de podeaua întunecată a breakului național..... (va urma ) Referință Bibliografică: VIATA LA PLUS INFINIT
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1449049571.html [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
Se adresase, plin de importanță, unui individ de vreo treizeci și ceva de ani, ce purta o căciulă soldățească, bine îndesată pe ochi. Își însoțise spusele și de o mișcare amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară zvâcnitură a mâinii, ce-i plasase cu precizie degetul arătător spre locul unde tăblia de lemn a ușii ar fi trebuit să se interpună între „Siberia” de-afară și căldura năclăită-n fum de țigară din interior. Cel vizat se ridică
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Povesti_din_carciuma_1_viscol_si_flori.html [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
Nu a auzit ușa când s-a deschis. Era transpirată așa de mult, încât și părul i se lipea de pielea umerilor. Când a strigat-o și a ridicat mâna în semn de salut, ea s-a întors într-o zvâcnitură, speriată, cu cârpele murdare în mâinile pline de praf alb. Îmbrăcămintea, lipită de pielea transpirată, îi etala trupul și toate formele păreau a fi modelate de cel mai iscusit sculptor. Sânii i se lipiseră de bluza umedă și ochii băiatului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_3_marian_malciu_1326391641.html [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
întra în cercul de foc (NU SE TRECE!), iar aparatura care a fost pusă în funcție își făcea datoria conștiincioasă, fără să participe la emoția care pusese stăpânire pe noi. Simțem cum îmi tremurau picioarele, nu puteam să-mi potolesc zvâcniturile genunchilor, dar când am început să preiau țintele și să transmit parametrii de altitudine, azimut, viteză și distanța care o mai aveau de străbătut până vor trece bariera roșie, mi-am căpătat siguranța. Calmul s-a restabilit la toți colegii
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377837581.html [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
ești pregătită! Doar nu te așteptai să-ți plâng de milă, nu? Am eu picioare și pentru tine...crezi , cumva, că scapi de mine? Ilona simți nevoia să sară în picioare de gâtul lui David, dar nu reuși decât o zvâcnitură dureroasă din talie și ...atât. Se resemnă, mulțumindu-i Lui Dumnezeu pentru că nu i-a luat ochii, să poată vedea dragostea iubitului ei... -David, oprește, te rog frumos! Aici vreau să mă retrag în pădure, să vorbesc cu Dumnezeu! -Da
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Aripa_ingerilor.html [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
Sri Lanka care a fost de față la astfel de execuții, ne-a asigurat că elefantul niciodată nu a folosit colții, ci a pus un picior pe victimă și apoi i-a smuls brațele și picioarele unul câte altul cu o zvâcnitură a trompei.” Cartea lui Knox descrie tocmai această metodă de execuție în cunoscuta ilustrație "". Într-o relatare din anul 1850, diplomatul britanic Sir Henry Charles Sirr descrie că a văzut un elefant care fusese folosit înainte vreme de către Sri Vikrama
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
lăsă timp să le umplu pe toate și se întoarse cu copilul în brațe. Ben Alexandru sări de la locul lui și se apropie. Scoase un clopoțel mic din buzunar și sună din el ușor sub ochii fetiței, care avu o zvâcnitură de surpriză și încîntare: râdea cu gura ei știrbă, în timp ce toată lumea se uita la ea. Apoi Matilda o duse înapoi. Șeful clanului se ridică și începu să cînte: mulți ani trăiască! Ne luarăm după el și ridicarăm paharele. Numai ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accent puternic, dar nu mi-am dat seama imediat de unde venea. Aș putea să vă întreb cine vrea s-o vadă? Tânărul s-a gândit, doar pentru o clipă de fapt, dar îndeajuns de mult încât să remarc o mică zvâcnitură în colțul buzelor lui. Numele meu e Daniel, a zis el. Am crezut că era unul dintre cititorii ei. Nu era foarte cunoscută, ar fi fost o exagerare să spui că pe atunci era faimoasă. Bineînțeles că era fericită de
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru spre șanț. Șoferul înjură călcînd frîna. Rău! sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drept se îndoaie cu genunchiul ridicat, coboară lovind cu toată talpa, piciorul stîng se apropie lovind călcîiele, genunchiul drept se ridică din nou în aer, talpa lovește mai repede mocheta, iarăși lovitura de călcîie odată cu mișcarea capului în dreapta ca o zvîcnitură, genunchiul sus, talpa, călcîiele, trupul zvîcnit, brațul întins, dreptul îndoit, pumnul strîns pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de fox-terrier cu maidanez, erupe din întunecime zigzagat, în tumbe și năvălește ca un glonț, direct în pieptul lui Dănuț. De unde se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic, mic, ce-avea el pe sub buric? o alintă Dan. Potăița se rostogolește pe jos, printre foi veștejite de brusture, beată de fericire că i se acordă atâta nemeritată atenție, după care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
evocată doar pentru a fi ocolită. "întors cu spatele la istorie" care i-a adus cel mai adesea ratare și dezolare -, printr-un tipar valoric, atitudinal și comportamental pe care îl denumim, în linia lui G. Hofstede, individualism autarhic, "românul" încearcă, prin zvîcnituri ale clipei, să adune cît mai mult nu împreună cu "celălalt", ci în dauna sa, căci "mîine nu se știe", totul fiind perisabil și nestatornic. Iată o atitudine tipic fanariotă, transferată dincolo de secole în moravurile elitei politice, care ne indică o
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de uscăciune a gurii, transpirații, tahipnee. Alte tulburări privesc aparatul digestiv: inapetența, pierderea apetitului alimentar, dispepsie, grețuri, dureri epigastrice. Tulburări genito-urinare constau în micțiuni frecvente, amenoree, impotență, ejaculațio precox. Creșterea tensiunii musculare și hiperexcitabilitate se manifestă prin tremurături, trepidație internă, zvâcnituri, contractură și dureri musculare, fatigabilitate, parestezii, cefalee, mai ales “cefaleea prin tensiune”. Atacurile de panică survin cel mai des în afara vreunei situații de pericol sau surmenaj de multe ori pot fi identificați trigger-ii situaționali, nesesizați de către bolnav. Atacul începe brusc
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mușchilor limbii care afectează, implicit, și actul vorbirii. LAMINECTOMIE (< fr. laminectomie, cf. lat. lamina - lamă, gr. ektome - excizie) - Rezecție a apofizelor vertebrale, practicată în operațiile pe măduva spinării. LANCINANT (< fr. lancinant) - Despre dureri care se manifestă prin junghiuri și prin zvâcnituri. Durerea este violentă, având un caracter progresiv. LANGDON DOWN (nume propriu) - Afecțiune genetică ce se caracterizează prin triada: dismorfie particulară, întârziere mintală și aberație cromozomială (autozomală) numerică. Organismul uman are 23 de perechi de cromozomi: 44 autozomi (somatici) și doi
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o avut porc? săptămîna asta! degete unghiile bine desenate, cîine la bariera 4 km Deleni haine nu pe deplin cernite, Ideciu de Jos, să merg încet, cu bățul la biserică, s-a ridicat bariera după ultimul vagon, iepure de cîmp zvîcnituri pe urechile ridicate, apleacă-te, roade, cvadrimotorul în jeturi albe cu două pîlcuri de sate, iepure infiltrat în dispozitivul antinatural-uman, ne-ar trebui altceva în figurarea nimicirii, cîinii nu m-au simțit, mantăile, pluralul cazon în loc de mantale, bă Mihai bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința lui permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atâta sânge rece? Nu. Nu cred. Totul a fost gândit, calculat, planificat. După ultimele tresăriri ale câinelui, i-a scos lanțul de la gât și, apucându-l de coada zdrențuită, plină de praf și năclăită de sânge, l-a târât cu zvâcnituri și opinteli bătrânești, spre una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat pe o moviliță de pământ amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat!" pentru a ajunge la o întâmplare și mai sălbatică, al cărei personaj central este câinele Haiduc: "Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
electrocardiograma). Pulsul arterial. Sistola ventriculară modifică presiunea sângelui ce circulă prin arborele arterial. Pusul arterial este definit ca fiind o oscilație vibratorie a pereților arteriali produsă de expulzia sângelui din ventricul. Se poate determina prin palpare, sub forma unei ușoare zvâcnituri produsă la comprimarea unei artere pe un plan dur (osos) ce se produce aproape concomitent cu sistola ventriculară. Pulsul arterial poate fi perceput în acest mod la nivelul arterelor radială, temporală, pedioasă, și chiar la nivelul carotidei. Se poate înregistra
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
poporul ăsta, am fost pus în dificultate. Chiar ăsta să fie poporul? Mormăi nesigur: Da, mata ești poporul?! Dar cine, mă? Preocupat de ideologia comunistă nu realizez faptul că poporul, adică șoferul, se apropia pas cu pas de mine. O zvîcnitură și după 4-5 pași încap pe mîna minunatului nostru popor. După o chelfăneală zdravănă, roșu ca un rac fiert, devenisem un dușman implacabil al "poporului". De altfel, am evitat toată viața conflictele cu "poporul". Doar în armată am mai simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin Cosmos călare pe un nor Așa că pân'la urmă ne-a părăsit de tot De fiii lui tereștri durându-l fix în cot. O cuprinsese frigul. Cămașa de noapte se răcise pe ea și întregul corp era străbătut de zvâcnituri care evidențiau răcirea progresivă și periculoasă a propriei sale alcătuiri. Afară era urgia pământului. Nu se zărea nimic la trei pași. Rafalele de vânt cu spulberături de zăpadă erau atât de puternice și dese, încât abia puteai respira. Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înțeles? Bravo! Așa , dragostea mea, ai puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu o zvîcnitură și începu să înoate. Era liber acum și observă că poate prinde viteză foarte mare. Apa era ca un pat primitor, foarte moale, în care se simțea în siguranță. Se zbenguia în stînga și-n dreapta, trupul îl asculta întocmai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]