938 matches
-
mitralieră/ cuvintelor, pe cei care mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
șobolani, de păduchi, ploșnițe sau căpușe. De bovine și porcine care au fost, cîndva, oameni. Pentru a acorda acestui registru o contextualizare adecvată, injuriatorii propun, de asemenea, o spațializare anume: o fermă, junglă, ogradă unde aceste animale mișună, grohăie, se zvîrcolesc. Și sînt arătate cu degetul de către cei rămași încă oameni, nemetamorfozați, adică. Al cincilea registru este acela religios; el poate fi religios-punitiv (incriminații sînt proiectați ca niște monștri ai Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
că aș putea fi încolțit de cuvînt.// Mîna destinsă./ Starea lichidă./ Nici un motiv de tăcere./ Un val de căldură face/ ca imaginea paharului să tremure" ( Imaginea paharului tremură). Neliniștită, nesatisfăcută cu sine, empiria se eliberează într-o direcție cogitativă: "Ne zvîrcolim, tîrzii și candizi, iubito,/ cînd pe canapeaua aceasta de purpură,/ desfundată ca un drum de țară primăvara,/ cînd pe gheața covorului de-ub alb calm, victorian/ discutînd marile absoluturi,/ urmărind integrarea noastră ca un fluid în natură./ Ghearele bufniței seamănă cu
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
că acești luptători vor fi învingători: sistemul părea inexpugnabil. Și iată că miracolul s-a produs: târziu, mult prea târziu și încă nu complet, sistemul construit de Lenin și Stalin a ajuns o ruină, o ruină încă periculoasă care se zvârcolește din răsputeri să salveze ce se mai poate salva din imperiul pe care-l construise. Cartea este fascinantă și instructivă în cel mai înalt grad. Pe lângă amănuntele autobiografice privind acțiunile anticomuniste ale autorului, expedierea lui în Occident în urma schimbării lui
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
celor doi... un viitor gata încărcat, gata suprasaturat de propria ei foame de a păstra în memorie evenimentele, pentru cine? nici ea nu putea să știe... Așadar, ea îi văzuse pe cei doi monștri sosind pe lume unul după altul, zvârcolindu-se, bătându-se între ei, să câștige, să supraviețuiască celuilalt, răpindu-i până și aerul și tot ce l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
crâncene fie și doar pentru apărarea drepturilor omului la o bucățică de anafură sau pentru atingerea moaștelor Sf.Andrei. În acest scop, (drept ?)credincioșii prezenți acolo s-au îmbrâncit cu atâta înverșunare și disperare, încât scheletul lui Machiavelli s-a zvârcolit în mormânt, iar spiritul zicerii sale despre "scop și mijloace", s-a văzut plutind revoltat câteva clipe peste câmpul de luptă de la Fălticeni... -Domnu' mieu, îmi zice prietenul, nu avem dreptul să minimalizăm și nici să aruncăm chestiunea spre derizoriu
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru a putea să știi cum se pronunță fulgerul; în dreptul pieptul o pasăre se zvârcolește de preamultul sânge băut. Am ajuns să dărui totul în schimbul unui cuvânt. Flacăra răzbate în țipătul meu. O aud cum se înalță liberă și cum în jurul gurii se-adună alba cenușă și-mi amintesc de Crucea Sudului pe care n-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
cea de-a șaptea, s-au cutremurat deasupra noastră. Fiare cu solzi de pește și capete de cocoș, ori cu trup de șarpe și picioare de cămilă, ori cozi în formă de săgeată și labe păroase se îngrămădeau peste noi, zvârcolindu-se. Un câine de mărimea unui elefant s-a aplecat să ne înghită, iar răsuflarea lui îmi ardea curul și spinarea de parcă m-ar fi potopit o răbufnire de foc (...) Pe îndelete mă îmbătam cu vinul trupului ei, iar Ama
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
dezlănțuite de obsesia puterii? De-acum înainte, le va fi foarte greu pesedeilor să susțină că n-au călcat pe cadavre în drumul lor spre putere. Pentru că am uitat să spun, marele monstru, pe moarte fiind, a continuat să se zvârcolească și să distrugă și după ce căzuse la pământ. Când, într-un editorial din Aspirina săracului, Mircea Dinescu vorbește despre posibila surpriză neplăcută ce-o vor avea puro-pesedeii în noiembrie, poetul pare să intuiască mai mult decât spun deocamdată ultramanipulatele sondaje
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
fără Întoarcere: „ Închingă-ți-s-ar trupul cu dragoste grea, / să l prindă cârceiul când s-o Împreuna, / să-l sfârtece chinul de nesomn peste noapte, / să-ți lunece trupul prin țâțe de lapte, / să nu afli clipă de zbatere lină, / să te zvârcolești de dragoste-n tină, / dacă nu te rupi chiar acuma din loc, / În brațe, dor să-mi alini, vâlvătaie de foc” . (Blestem de dragoste). Consolarea, ieșirea teafără din crunta suferință a iubirii, poetul o realizează printr-o armonie a esențelor
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
s-au cam diluat plugul luminii s-a rupt în arat mi-am pus cerul cu fața în jos - sub el aud cum plânge Christos micul ritual am despicat boabele: înlăuntru dormeau viermii pregătitori am despicat pragul bisericii - acolo se zvârcoleau șerpii îmbălsămați la mireasma de ceară și-n inima lui pândea o custură fosforescentă am despicat ideile dar n-am ajuns la miezul suprem tu cititorule ai ajuns? îți sărut urechea fatală și surdă ca digul niciodată nedesprins de pământ
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
vreme să mă gândesc prea mult. Prietenul era încă acolo, așa că, după ce am pus receptorul jos, el a continuat să-mi înșire temerile lui. Iar eu n-am avut cum bate fierul cât mai era cald! Nu m-am putut zvârcoli pe jos, cum îmi venea. N-am putut sparge ceva obiecte din casă, dărâma rafturile cu cărți, zvârli mobilele pe geam. Nici să mă dau cu capul de pereți. N-am putut nici măcar s-o sun ca să mă asigur că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența - temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
vecin, / și iar ne sărutam, c-o legitimă bucurie”), cu “ieșiri” spre oniric, ca un fel de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa - și melcii / ți se târăsc pe
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valențe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putința descifrării, și spun că, sub nesfârșitele coji, lumea jupuită de sine se zvârcolește în căutarea unui sens care e însuși dansul ei. Minunatul mecanism al ceasului e invizibil. Iar Dumnezeu Însuși e mereu doar un martor ocular. Gheorghe Crăciun, Mecanica fluidului: Culegere de lecții introductive cu exemple, definiții, întrebări și 36 de figuri
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
râturile pofticioase și-nsângerate. După ce scăpase cuțitul din mână, a leșinat copleșit de miros și de forfota necontenită de trupuri - iar animalele, înfometate, nu l-au iertat. Până să îl ridic dintre dânșii, porcii-i înfulecaseră o ureche. Cine se zvârcolește mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul morții, cine e mai orb decât tine, mai vanitos, mai smintit? Stricăciunea îți lucrează în oase și nu-i nimeni pe lume să te poată-ajuta. Când tusea te lasă
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
sunt "bairam" și "paranghelie". Ele sună teribil de evocator și redeșteaptă în minte amintiri dureroase. Rănile săpate în carnea gândului de petrecerile la bloc sunt greu cicatrizabile. Povestea lor te bântuie săptămâni, luni sau chiar ani în șir. Memoria se zvârcolește spasmodic și se comportă aproape nedemn în fața presiunii. Nici un om așezat nu aude sintagma "petrecere la bloc" fără să simtă vârful unui stilet gâdilându-l amenințător între omoplați. Ținuta pentru acest tip de eveniment nu impune un stil și nu
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
al singurătății) se naște o margine spre care și marea tânjește cu pulsul ce biruie țărmul sângelui meu Amprente Acest paltin efeb știutor a toate privind viața lăuntrică cu brațele lui îmbrățișând neființa rescrie o mai veche iubire amintiri se zvârcolesc de durere sub crengi și până și aerul respirat de noi amândoi roșu e acum și sălbatic o, nu cerceta scorbura inimii lui o, nu râvni în loc de psalm Pace ție umbra mea trecătoare cu memoria ce ne trădează îmi pun
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... Citește mai mult Clopotele biruinței se ridică din trecut,Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut.Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicarăși își apărară glia, și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut.Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător,Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... XVII. AU VENIT ÎN ȚARA ASTA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016. Au venit în țara asta și-alti străini de-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
atunci - pe loc a căzut înjunghiat de soartă granița garanțiilor se întinde până la iresponsabilitate un matur - matàr murdar - și cu mințile bazar rămân pe țeavă: n-am nicio grabă - curând cu mine voi împușca tot universul - în fel și chip zvârcolind versul observatoarele gastronomice au identificat pe cer - umbre de excremente zburătoare: tocmai ne pregătim să interceptăm un closet galactic - să-i intersectăm - apoi - orbita oarbă - pentru a ne și identifica - în cele din urmă și întru totul - cu religia sa
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
în care așteptam doar întâlnirea cu mormântul pe care mi-l pregăteai în inima ta în timp ce eu cădeam prin ochiul tău stâng hipnotizată de lună și de dor. Ultimul sonet al lui VV în descoperirea mea Sub felinarul morții ne zvârcolim visând că-ntrezărim în ape o rază de iubire, Și adesea-i doar reflexul scânteii unduind, Din felinarul cinic, eterna risipire. Dacă-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]