1,030 matches
-
sl.) geamlîc (tc.); î din o: fontana fîntînă (=fôntână!), longum lîngă (=lôngă!) monastiri (sl.) mînăstire (mônăstire!) limoni (gr.) lămîie (=lămôie!) gond (magh.) gînd (=gônd!); î din u: aduncum adînc (=adûnc!), perturnicula - potîrniche (=potûrniche!), hirundinella rîndunică (=rûndunică!) gîndac (=gûndac!), mîrșav (=mûrșav!), zvîrli (=zvûrli!), smîrc (=smûrc!) (sl.) tărîm (tc.) (=tărûm!). Pentru că, în cazul cuvintelor în care sunetul î provine dintr-un a, numai aproximativ o jumătate (15% din total) sunt de origine latină, așa încît â-ul din 85% dintre situații nu are
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
zi au așteptat-o din nou la autobuz, de astă dată împreună cu tatăl lor, iar lui Nissy i-a sărit rău țandăra și a început să dea în ei. Tatăl a tras-o cu forță, desprinzînd-o de băieți, dar ea zvîrlea din picioare și împungea aerul cu pumnii, satisfăcută că, în scurtul timp cît îi putuse cotonogi, reușise să-i izbească dureros pe denigratorii ei. John Poe și-a scos din nou cureaua, dar fără tragere de inimă, pentru că știa că
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
că doar nu întâmplător l-a priponit Iliescu premier într-un moment de cumpănă a vieții politice de după decembrie '89), și alta cu Vadim, Buruiană sau Ciontu. Neavând ce oferi populației înebunite de foame, peremiștii nu vor ezita să-i zvârle spre sfâșiere (la propriu!) pe împilătorii nației, lăcustele devoratoare ale ultimului gram din măduva spinării statului. Când ministrul de interne i-a privit adânc în ochi pe activiștii județeni ai P.S.D.-ului, rostind istoricele cuvinte: �în această sală se află
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
să nu mai existe depozitarul individualităților, ci doar uniformizarea hidoasă propusă de ideologi și ideologii. Armoniile au fost înlocuite de dezechilibre, ideea de intangibil, de memorie a fost și ea spulberată. Primitivismul și grotescul din conducători, din noi, au fost zvîrlite peste fața orașului. Peste București și peste capitalele de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără margini, ca o isterie fără leac. Indiferența
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
dorit cu orice preț să-și atingă ținta și-a atins-o. Ca să nu mai vorbim de cazurile în care înseși gărzile pretoriene s-au transformat în călăi: de la Indira Ghandi la Ceaușescu modelul a funcționat ireproșabil. Despre cerneala albastră zvârlită în barba colilie a ex-președintelui Constantinescu, sub privirile ocrotitoare ale gărzilor de corp, nici nu e cazul să amintesc. Evident, nu pledez pentru abandonarea președintelui țării ori a primului ministru nici măcar în mâna celor mai entuziaști membri ai electoratului: e
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
preferate vor rămâne, cel puțin în intervalul de timp cuprins în volumul de față, Take Ionescu, Ionel Brătianu și generalul Averescu: „D. Take seamănă cu actorul care-ți pregătește reprezentația de adio. Acum el convorbește din belșug în toate direcțiile, zvârlind sămânța cariată a cuvintelor lui pretutindeni, în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din când în când, simțindu-se prea singuratec în atâta glorie, triste
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
dl. A. Păunescu, terorizând însă mai cu seamă la televizor unde numaidecât i se poate aplica o lecție pe buton. Parcă i-ar păsa! Căci motivele din care este așa de cultivat sunt altele... Să vedem, mi-am zis: în loc să zvârle din mână pixul cu pastă, gel, fluiduri, stiloul cu cerneală lavabilă, creionul, tradițional la ultimul centimetru, tastatura calculatorului second-hand și să pună cu dichis la cale aruncarea în aer a atelierului prezidențial de decorații, producător de stele în gradul de
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
Bochiș îl mai proiectează încă în Colonia de pictură de la Baia Mare, doar așa, dintr-o pornire ludică și dintr-o înaltă responsabilitate postmodernă, cînd se recita, așadar, vestitul catren ,,nea Alecu croitoru’/ cînd văzu arînd tractoru’/ de la S.M.T. adus / a zvîrlit căciula-n sus!’’, cum se mai poate numi cineva Sf. Gheorghe?) Uite-așa, că se poate! În plină contemporaneitate atee, în plin avînt al construcției socialismului, în plină criză lexicală, pe cînd biserica nu era decît monument religios, pe cînd
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
unde ar merita să-i duci pe extratereștri, de ne vom vizita vreodată cu ei. N-o să mai dureze mult până când regimul se va prăbuși. Dar câți ani îi vor trebui Cubei să-și revină din marasmul în care a zvârlit-o modelul sovietic? Cât va dura să ajungă la o mentalitate modernă, demnă de oameni liberi, când vedem câte dificultăți întâmpinăm noi, românii, în lichidarea sistemului care ne-a subjugat aproape o jumătate de secol? Și, parcă, avem alte tradiții
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste bord. Această veșnică pendulare între vulnerabilitate și cruzime, între exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
Simona Chițan în Evenimentul zilei. Bine faceți! Cineva care lucrează într-o editură, după cum mărturisește, și răspunde la numele primăvăratic de Flori Stănescu, scrie în JURNALUL LITERAR nr. 7-12/2006: "Ifosele, cu pretenții aristocratice, mofturile de vedetă și bocancii autoritari (zvîrliți de la înălțimea diverselor scaune profesionale) ne împing pe unii dintre noi - destul de mulți - să nu mai citim 22-uri, Dileme, Observatoare culturale și alte Românii literare. Pentru că nu mai știm cui se adresează: autorii își scriu unii altora și se
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
milioane de români din țară și din diasporă! în ce privește supărarea pe româniile literare, suntem nedumeriți de afirmația cu bocancii autoritari azvîrliți de vedete cu ifose: noi știm că poți fi călcat în picioare (cu sau fără bocanci); de azvîrlit, se zvîrle cu copitele, ceea ce, oricîte pretenții aristocratice ar avea, nu le stă în putință vedetelor (cu sau fără ifose). împărtășim restul opiniilor autoarei. Bine faceți că nu ne citiți! Ne dăm seama din comentariul dv. la cartea pe care o recenzați
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
Baumgarten. Evident însă că lucrările serioase de acest tip trebuie semnalate în revistele noastre de cultură, iar imposturile sau lucrările neserioase, sancționate prompt. Ne aflăm în fața unei inflații de texte din autorii clasici în care editurile se întrec în a zvârli pe piață texte cu titluri cât mai tentante. în librării sunt multe lucrări de foarte bună calitate, dar și rebuturi, fie ele realizate în zilele noastre, fie reluări ale unor texte vechi, nereușite și în momentul primei apariții. Avem noi
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva lor se hâțână ca beată, vagoanele se clatină, gata-gata să sară de pe șine, călătorii zbiară cu toții, habar n-având ce se întâmplă, unul țipă că
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
tari, albe, tăiat scurt"; soldații care "încarcă bagaje, plecând la luptă. Sunt bine gătiți, unii au șăpci roșii, alții albe, pantaloni negri în cizme, sabia le atârnă de cingătoarea prinsă de gât, peste tunica de kaki verziu, lucios; merg mândru, zvârlind din cale pe oricine" etc. etc. Observația martorului e pătrunzătoare, paleta pictorului pune culori păstoase, prozatorul are sagacitate în trăsăturile experte de portrete derulate într-o rapidă succesiune. Nu-i scapă prozatorului suferințele, mizeria, moravurile, amprenta deprimantă a rusificării. La
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
șlapii plini de nisip cu un cântec pe buze venind cu un peștișor în mână pașii tăi mari nu prevesteau o dispariție apropiată ochii tăi încă nu erau conturați cu tăceri din insule îndepărtate efectul eolian al brațelor tale nu zvârlea încă cenușă în văzduh încercările mele de-a aplana tot ce dizolvă anii ești ridicol și disperat mi-ai spus și te-ai îndepărtat acum te simt mai apropiat decât atunci nu ai cum să mă crezi sau să nu
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră stau teribil, ci-s viața
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Am simțit că mă descompun, că-mi cad bucăți de carne pentru nedreptăți flagrante petrecute în jurul meu, pentru dirijarea opiniilor, pentru articole comandate și fabricate, ca înainte, pentru sforile trase deja fără perdea, pentru atîta sfidare și manipulare, pentru injuriile zvîrlite în stînga și-n dreapta cu sentimentul autorității supreme și eterne al unei puteri inepuizabile, pentru desființarea revistelor, pentru bugete preferențiale, calculate după bunul plac afișat cu dispreț, pentru propulsarea hilară a unor artiști de mîna a doua și a
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Nu te-ai schimbat!", numai că pe mine mă aștepta o încercare infinit mai grea, căci urma să mă aflu față în față cu o mulțime de prieteni pe care nu-i mai văzusem vreme îndelungată. Așa că atunci când mi-am zvârlit privirile peste băncile din "sala neagră" de la Odin, nu m-a surprins deloc senzația că mă uit la un tablou de Goya, o adunare de fantome reunite în jurul lui Eugenio Barba, un Barba care, dimpotrivă, îmi apărea ca dublul lui
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
fără nici o valoare? Cel fel de simbol vrem să propunem? Unul al minciunii și al falsului, al lipsei de onoare și demnitate. Ne mulțumim cu astfel de săbii cu năut, așa cum, dresați de Ceaușescu, ne mulțumeam cu orice bucățică meschină zvârlită de Pingelică. Adrian Năstase, intrat pentru eternitate în structura mentală a lui Ceaușescu, și-a continuat glorios teatrul dezgustător început în ziua alegerilor locale și continuat cu joaca de-a demisia: sabia de tinichea a lui Ștefan e însăși esența
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
de alta, de obligația de-a "avea grijă" de supuși, au ales metoda cea mai respingătoare: de a-i batjocori pe români, reducându-i la condiția de boscehateri ori de câini din cușcă, fericiți să ronțăie un capăt de os zvârlit cu dispreț suveran de baronul îmbuibat și plin de ifose. După cincizeci de ani de propagandă deșănțată contra chiaburului cu burtoi și cu voce stridentă, pesedeii țin să ilustreze, ca într-o farsă cu iz de tragedie, cele mai grosolane
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
de lei acordat de prim-ministrul Năstase pentru editarea unor cărți. Nu știu dacă sume similare au fost puse la dispoziția muzicienilor, plasticieinilor sau arhitecților. Știu doar că ea seamănă cu un penibil bacșiș pe care arogantul premier l-a zvârlit unor oameni care deși orgolioși nevoie mare, se numără printre cei mai ușor manipulabili. Însăși ideea că prim-ministrul, adică o persoană, și nu guvernul, adică o instituție, oferă cu mărinimie bani e de prost augur. Nu știu cum se vor fi
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
Mircea Mihăieș La români, balconul e locul unde începe pierderea puterii. Un prieten, specialist în psihologie, îmi spunea că în clipa când Ceaușescu a zvârlit spre români, din balconul comitetului central, cadouri cu nemiluita, puterea " simbolic vorbind " a început să i se scurgă printre degete. Câțiva ani mai târziu, tot într-un balcon, al Universității, Emil Constantinescu rostogolea spre noi râuri de lapte și butoaie
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
afla refugiat în ultimul an de război, și până în martie 1919, când manuscrisul e gata pentru tipar, la București. în Avertisment, un fel de prefață a cărții, autorul își numește de câteva ori narațiunea drept "povestire" ("povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată"), dar în final schimbă categorisirea, oricum foarte discutabilă, cu aceea de roman: Dacă totuși pe alocuri cartea pare un roman, de vină este numai viața - care, orice s-ar zice, este cel mai iscusit
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]