67 matches
-
el, individul merită întregul dispreț. O fi Dan Voiculescu talentat la făcut bani, dar la curaj și demnitate e un jalnic repetent. În loc să-și asume păcatele trecutului, fostul hocheist ne aruncă în față găleata cu lături. Doar-doar reușește, prin acuzații zvârlite în stânga și-n dreapta, să ne facă să uităm cu cine avem de-a face. Până în clipa de față, ziarele dau drept sigură activitatea sa de turnător. Și încă unul care s-a acoperit de rușinea de a fi făcut
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep multe "capitole", în genul there was an old fellow of Lynn..., "consacrat" de amintitele poezioare
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
Așa că, atunci când Memorandiștii din Cluj sunt Întemnițați, el spune: „Eu, 11 D Lestine iterare Badea Cârțan cioban George Cârțan./ Nici n-oi bea, nici n-oi mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiții osândiți/ Ce-s În temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz (lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz/ Numai
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
triasică/ scîncetul nașterii încoronează opera nu alămurile fanfarei/ intervenția contrabasului (glaciară) a fost oportună după gemetele violei/ încît pînă și ihtiozaurii Chinei și șarpele cu pene Quetzalcoatl/ au cedat în sfîrșit piculinei și cornului/ abia a mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-am întins pe un lemn, și-am așteptat să-nverzească
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
locuri în care oamenii au prosperat vizibil. Deși jignitor pentru cei cu adevărat necăjiți, el nu e totuși imposibil de înțeles. Cei care s-au ridicat sensibil se plâng: * Pentru că prețul pe care îl plătesc pentru micile lor izbânzi - mite zvârlite în toate direcțiile, formalități birocratice năucitoare care le fură timpul consacrat "înainte" cozilor, riscul falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
adoarme-mi tăcut, nu știu cum, nu știu unde, osândele mele târzii și rotunde că apele ochilor ei. Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun, dar drumul spre ea e o hartă deșarta, iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatră zvârlita pe-un somn de nebun. Ametita-i e rochia de nori și lalele, ca visele ei și că brațele mele cautand-o năuc printre frunze de nuci Intampla-te, Doamne, si vino să-mi duci Pe-un crivat de beci
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara aromă de pelin, ca și drumurile late și hârtopite, cu colbul ars pe ele, zvârlite parcă de-a dreptul spre cer, legau puterea nopții libere și proteice a câmpiei, pădurilor, apelor și munților de misterele și osteneala orașului, cu orizonturile lui închise între ziduri, cu speranțe strivite și vieți croite alandala, cu străzile, străduțele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată în praful uliței/ din ploaia topind/ noi semințe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
dintre deținuți, prin camerele de tortură, din care ieșeai aproape zdrobit. Ieșeai așa, o grămadă de carne sângerândă și te uitai cum ți se umflă totul pe tine. Și în clipa aceea am început să mă rog. Adică în celulă, zvârlit acolo și părăsit, am început să mă rog. Și m-am pomenit că mă rog pentru ei, pentru cei care tocmai mă torturaseră. Și atunci am avut o întrebare de conștiință și mam întrebat eu, pentru propria mea examinare: „Ii
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
poveste. S-a ivit un cântăreț care vrea să-ți povestească ceva, ceva despre felul cum s-a plimbat prin vechiul cimitir privind în ochii morților...” Fiecare cântec spune, așadar, o poveste. Nu e neapărat povestea rostită, strigată, țipată, șuierată, zvârlită, împroșcată printre dinți, demarând din locul secret unde se află și izvorul yarragh-ei. E povestea unei povești așa cum ajunge ea la Greil Marcus care, cu o energie debordantă, o amplifică, o adaptează interesului său de moment - o nevoie de a
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
au dus toate cele trăite, unde e linia trasă pe caiet cu primul meu echer, unde e piatra scobită care-n ziua cutremurului m-a privit o oră-ntreagă?/ Nimic nu rămâne pe creier, glumă a zidurilor dărâmate, a cărămizilor zvârlite afară din casă pe ferestre și uși./ Uși și ferestre rămase în picioare pe-un câmp./ Mă strecor prin aceste ferestre și uși, în brațe cu o cărămidă, ultimul meu rest de omenie. Mă îndrept liniștit către groapa cu șobolani
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
Emil Brumaru De astăzi clipa-i cît dovleacul Și n-o mai pot rostogoli. Iubitei i se-nmoaie cracul, Sînii clocesc pilafuri gri; Patul își flutură cearceafuri Leoarcă de-amor în cești de-amurg, Din vazele zvîrlite tandru Razele cad, crinii se scurg, Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul în colț de ochi, ce-a fost, ce-o fi... De astăzi clipa-i cît dovleacul, Nu o mai pot rostogoli.
Fără titlu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15516_a_16841]
-
Tudor, poet așezat definitiv pe raftul poeților creștini, înduhovnicit, hăruit unei viețuiri isihaste și martirizat pentru Hristos versifică, nu de puține ori, în duhul lui Arghezi și Voiculescu. „Dă-mi, Doamne, ca să fiu numai de jar cu Tine și patima zvârlită să-nghețe lângă mine. Cum am iubit păcatul să Te-ndulcesc, să plâng și-n așternuturi, noaptea, să Te doresc, nătâng. Totul este să preamărești”, zice Rilke. și are dreptate. Eu, unul, însă, întreb: Cum?! În ce fel?! În ce
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
și verde, să crezi că ți-e creanga străină, săruturi promise să-nmugure merii, dezlănțuiri până-n țipăt stihiei din duh și din ape, iar în pleoape verzuiul acord - ghiocel. Altfel, zloată murdară pe-un gând în ruină, ploaie și frig și zvârlite patine... Ea nu ar ști cum poate fi primăvară de nu i-aș cânta despre tine, iar timpul i-ar curge urât, pustiu și lălâi. Până la vară... Dar pân-atunci, amândoi... Vivaldi, vrei anotimpuri noi? Ia-ni-le, spune-le
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
romanul ,,Jocul cu mărgele de sticlă”, al lui Herman Hesse. În esență, poeta atacă aici în modul cel mai subtil una din marile și gravele teme ale poeziei universale. ,,Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricelele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere” .......................... *** ,,Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ Și ochii și fața și gura
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
valul apei înspumat, S-adun în ochi mișcarea lui și reflectarea cerului, Să simt răcoare-i la picioare, Să simt că-ntregul corp mă doare. Și într-o zi... Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
pe valul apei înspumat, S-adun în ochi mișcarea lui și reflectarea cerului,Să simt răcoare-i la picioare,Să simt că-ntregul corp mă doare.Și într-o zi...Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreauși pietricele zvârlite departe, pe mal adunauErau zeci, sute și miiși albe și negre, maro, cenușii,Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfereVenind de departe, vorbind de alte ere.*** M-am aplecat și-am strâns și eu...Le-am așezat chiar la uscat,Le-am
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre oglinzi! --------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
de zei a fost trimisă - blestem pentru-omeniri... ...nu te-mbăta - pribege - cu vin și vis de noapte: un han e lumea-ntreagă - cu-otrăvurile coapte... SINUCIDEREA DILEMEI amant să-ți fiu - se pare că e prea târziu m-oi pomeni zvârlit ca zdreanța - la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
romanul „Jocul cu mărgele de sticlă”, al lui Herman Hesse. În esență, poeta atacă aici în modul cel mai subtil una din marile și gravele teme ale poeziei universale. „Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau/ Și pietricelele zvârlite departe, pe mal adunau/ Erau zeci, sute și mii/ și albe și negre, maro, cenușii,/ Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere”// ... „Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ/ Și ochii și fața și gura
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
astăzi această educație familiară nu mai este suficientă iar copilul, chiar dacă a fost socializat de grădiniță necesită clasa 0 ca să „cadă” la bacalaureat? Da! Concluzia este că mamele de astăzi nu mai sunt mame. Sunt „Sfinte născătoare” a odraslelor lor zvârlite apoi în vâltorile vieții așa neajutorate cum sunt. Devine necesară o instituție statală care să se ocupe de ceea ce neglijează mamele. Este oare posibil? De ce nu! Regimul de tristă amintire din care am scăpat acum un sfert de veac a
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
Acasa > Strofe > Timp > LINIȘTEA DE GRADUL TREI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În fiecare zi la aceeași oră zvârlit de furnicarul străzii în dreptul locuinței, cum face banda rulantă cu o piesă de care nu mai are nevoie Două trei uși închise în urma mea în căutarea unui refugiu iluzoriu: liniștea de gradul unu; Cicăleleala zilnică a soției mărunțișurile ndramei diurne
LINIŞTEA DE GRADUL TREI de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348054_a_349383]