171 matches
-
10, 12, 17, 21). Din nefericire, din cauza blestematei confidențialități, domnul ministru nu ne-a putut spune și venitul mediu lunar al contribuabilului român... II. În dimineața de 14 iulie, ziua națională a Franței, la TV România 1, Leonard Miron și zvăpăiata sa coleguță de emisiune, Alina Sorescu, l-au avut ca invitat pe ambasadorul Franței la București. Normal și frumos, dar cel mai mult m-au emoționat cuvintele de rămas bun spuse de Leo oaspetelui: „Vă mai așteptăm pe la noi dacă
Minunății by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13648_a_14973]
-
duelului) să fi participat la dueluri. Paris - Petersburg - Chișinău - Iași - București Vorbind despre frisonul vitejesc al tinerilor boieri munteni în primele decenii ale secolului al XIX-lea, Ion Ghica conchidea: "Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași. La 1831 cei mai mulți au încins sabia, scriindu-se în miliția națională".17 Aparent paradoxal, intrarea în rîndurile armatei i-ar fi liniștit pe fiii de boieri. De fapt, gîlcevile cu arma în mînă n-au încetat, ci
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii o cărare împărătească de onixuri și platine, pe care închipuirea poate păși la capătul fără capăt al lumii. Dar noaptea mai păstrează - pentru ceasul cel mai rar al destăinuirilor mării - nebănuit uluitoare viziuni
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
bănuiesc eu i-au apropriat grabnicul sfârșit.. Nici de Dan Diaconeasa care a murit la câțiva ani de la absolvență. Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul zvăpăiat care ca o nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu mâna În moalele capului; Uite-aici! Uite-aici! Uite-aici! Uitea-aici! Arăta cu mâna locul unde vroia să spună
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
tandre-n asociații private de locatari, încoronam cu moi cununi de paie prinți sfioși și prințese virgine, mitraliam roua în zori și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați, cocoțați pe case, pagini din Baudelaire, din Apollinaire, din Lautreamont, din Sade, bătătoream cu sîrg iluziile întregii generații, desființam orice flutur și-l transformam în fîntîni, în stîlpi, în religii... Gong de final, băi! De trei ori... gong!!!
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
lipsește frecvent de la repetiții, iar în intimitatea biroului din locuința lui, muza melomană îi inspiră afinități mult mai profunde cu Don Juan-ul mozartian. Rafinatului Rim nu-i displac de altfel nici șansonetele deochiate pe care le fredonează în amintirea tinereții zvăpăiate petrecută în cabarete. Fredonat cu delicii, vechiul șlagăr "Oyra" agrementează de minune gustul picant al atracției pentru cei 19 ani ai necioplitei Sia. între "vocile" care compun clanul Halippa (toate personajele se înrudesc prin sânge sau prin alianță), trio-ul
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
numele lui Aubrey de Vere e și el posibil fals - subliniază naratorul: "...nici pînă astăzi nu știu dacă astfel se chema într-adevăr..." - dar asta nu contează; contează doar faptul că-i îngăduie speculații genealogice despre "numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
citat (pp. 36-37), ci întreaga nuvelă, am putea spune că și tînărul narator-personaj (Mateiu avea 22 de ani în 1907) își face un autoportret la fel de anacronic văzîndu-se ca-n oglindă într-un soi de portret generic de lord tînăr și "zvăpăiat" din picturile lui Van Dyck (1599-1641) și ale succesorului acestuia la curtea lui Carol al II-lea al Angliei, sir Peter Lely (1618-1680) alias Pieter Van-der-Faës. Autoportretul fantasmatic al naratorului, adică Aubrey de Vere, coborînd din tabloul englez din secolul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
bun, bun ca un miel cărunt." Un loc al întîlnirilor sînt, de bună seamă, Bucureștii (pluralul îl impune Arghezi, cu insistență), tîrg pestriț, unde varietatea încîntă și face cu neputință plictisul marilor metropole. Departe de a fi aseptic și disciplinat, zvăpăiatul copil al unei turme de oi și-al unei mănăstiri, zvîrlit pe malul unei ape, "rîul cel mai murdar de pe continent" (și cît s-a mai murdărit de-atunci...), e un caleidoscop al cărui desen se face din străzi și
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
frumușică, de rămâneau toți cu ochii lipiți de ea pe scenă“, Ștefănuț „Banat“ Iordănescu „era, când l-am văzut prima dată, un bebeluș atâtica, îl ținea taică-său pe o pernuță în brațe“, iar Traian Buzoianu - „un tinerel subțirel și zvăpăiat, dar mare actor de la primul rol, lucea talentul în el ca diamantul“... Neștiute, poveștile teatrului zac în el tăcute și se lasă greu ispitite, căci Nea Nică nu-i ...Ion Creangă, cum singur zice. Dar odată scoase la lumină, ele
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
Gheorghe Grigurcu Nu mai puțin gustoase șanț pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Constantin Țoiu În ultima clasă, la liceul brașovean "Dr. Ioan Meșota", duminicile, intern fiind, mă plimbam singur pe sub Tâmpa. Preumblându-mă astfel, romantic, pe când colegii mei mai zvăpăiați se duceau la distracții, într-o duminică tomnatică, pe alee, dădusem nas în nas cu directorul școlii, profesorul Bălăcescu. Îmbrăcat în negru, cu pălăria turtită pe frunte, cu mâinile la spate, se oprise, la salutul meu respectuos, întrebându-mă mirat
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
În excelentul roman, swiftiana distopie ironică, Portocala mecanică, Anthony Burgess (al cărui comentariu la film `l publicăm pe pagina 19) îl face pe eroul său supus unei psihologice cure de dezintoxicare să regrete toate faptele rele comise în tinerețea extrem de zvăpăiată ca lider al unei bande de hooligans, violenți și excentrici cu pasiune. Am recitit cu amuzament și pe sărite proasta recepeție pe care o parte a criticii (numeroasă!) i-a făcut-o filmului lui Kubrick. Regizorul se juca cu sensibilitatea
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
tot clatină, rigide; Ar pleca-n plimbare cinci, Dar se plâng că n-au opinci; Se-nsoresc pe coastă șase Puțintel cam somnoroase; Au mai înflorit azi-noapte În livadă, cică, șapte Și-ncă opt mici, rotunjoare, Cu petale albioare. Apoi nouă, zvăpăiate, Ies din frunzele uscate Și, desigur, încă zece Pirotesc sub roua rece. Primăvara-i drept, sosește, Însă nu se prea grăbește! Referință Bibliografică: FLORILE DE PRIMĂVARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015
FLORILE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377298_a_378627]
-
al televiziunilor. Cu aerul său de bunic poznaș, tobă de carte, autor al unor splendide cărți dintr-o categorie care s-ar putea numi "l'histoire pour les nuls", Neagu Djuvara îi seduce deopotrivă pe bunicuța nostalgică și pe copilul zvăpăiat, atașat de mâna ei, pe intelectualul ce privește abisal prin fumul de pipă și pe studenții epocii postmoderne. Dovada: febra musculară a autorului după interminabilele ședințe de autografe de la lansări și târguri de carte. În Aminitri din pribegie, Neagu Djuvara
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
o rememorare nostalgic-villonescă a vremurilor de crailîc și al unui alt timp care nu se află în cărțile de istorie. Amintirea configureaza un tablou de gen cu polonezele care vindeau creme pe plajă, cu suedezele care făceau nudism, cu petrecerile zvăpăiate, un timp marcat de idealitatea restituirii nostalgice cu dulcea pasăre a tinereții ciripind cîntece de inimă albastră. Încetul cu încetul jovialitatea se evaporă și lasă să se vadă spectrul eșecului. Nici Penescu, nici Iordache nu au reușit, povestea lor de
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
să-l scoată cu desăvîrșire din competiția pentru prietenia Ilincăi... Iar la altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Mămico, sunt în grupa mare, râd copiii de mine când te văd că mă duci de mână ca pe un copil mic! Știu drumul spre casă, am și cheie. Simona se hotăra greu. Răducu devenise în ultima vreme un copil zvăpăiat și îi era teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire. În drumul spre casă, el trebuia să traverseze chiar artera principală a orașului pe care traficul era destul de intens. Dar avea și el dreptate, voia să nu fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și eram în Italia. Dumnezeule, am plâns ca un copil când am citit-o. Nu mi se întâmplase de mult timp să plâng pentru sentimentele mele interioare. Am plâns pentru că am simțit emoții deosebit de profunde, ca și cum eram din nou copilul zvăpăiat, care își linistea tensiunea interioară compunând poezii. De copil simțeam o relaxare profundă când compuneam poezii, ca și cum creierul cu mintea mea, făcea o selecție și o reorganizare interioară. Doamne Dumnezeule, ce senzație plăcută și ce frumos este să redevii din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
civilizate, nenicule, intră din nou șoferul în vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul Tușicii, să nu-mi spuneți mie pe nume dacă o zvăpăiată ca ea se gîndește la gesturi tandre și sentimentalisme. M-am prins din prima pe cine voiai să pui gheara, zice Părințelul lovindu-l prietenește pe Roja în fluierul piciorului ca să-i atragă atenția. — Angelina e o adevărată femeie de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întîmplat în fiecare zi. Spune și tu dacă mai poți da vina pe cineva, pe soțiorii noștri că sînt slabi de înger, pe Roja că a fraierit pe toată lumea cu promisiunile lui, sau pe Delfinaș că a fost întotdeauna o zvăpăiată. Am stat, am întors-o pe toate fețele, chiar dacă ar fi dat peste mine o boală incurabilă tot m aș fi simțit mai bine decît m-am simțit cînd Milițică al meu s-a schimbat de la o zi la alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd de treaba mea în liniște atît cît o mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fac pe copii fericiți. Multă vreme nu m-a crezut nimeni, mai ales că atunci când mergeam la teatru cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung, pufăitor și fără stații, dădeam cu ochii pe scenă de ființe zvăpăiate, care numai ca ieșite din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau de bună părerea lui Gigi Maimuță, care, având un unchi mașinist, la circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane fleșcăite. Și dacă te-ajută, îi spun ei lui Fletcher, tipul cu printurile și-a câștigat faima doar fiindcă a ucis un sculptor leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]