173 matches
-
băieți, fetele la "Liceul de Fete". Deci, s-au remarcat reciproc și au început să pună la cale multe năzdrăvănii. În catalog era înscris cu numele de Ignat Vasile. Toți însă îl cunoșteau de Lică. Lică și Costică: doi prieteni zvăpăiați și la bine și la multe altele. La învățătură, mai jos de premiul trei nu a coborât niciodată. Dacă la limba română Lică s-a remarcat și era apreciat în mod deosebit, când era vorba de matematică situația se inversa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
necesitate. Pentru a înlătura orice bănuială în legătură cu bunele sale intenții, Bidaru hotărî să-și decline identitatea, eventual să se legitimeze pentru-ca în continuare să-și vadă nestingherit de drum. La câteva secunde după, un alt autoturism, mai mic dar mai zvăpăiat, oprise din viteză aproape perpendicular pe trotuar, lăsând cinci-șase metri distanță față de primul. Acesta nu a stins farurile, exact cum trebuia să procedeze în asemenea situații. Din el coborâse cineva, însă, din cauza luminii puternice ce-i cădea drept în ochi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Da; am înțeles; e un joc cu focul... Dacă aș deprinde cât de cât meșteșugul penelului, ce veritabilă pictură naivă aș crea, gândi septuagenarul Bidaru, o leancă existentă numai în imaginația mea de copil ca o piramidă arzând cu flăcări zvăpăiate, cu un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii își frigeau copanele de bizon; în jurul lui o mulțime de copii, veseli și neștiutori; strânși de mâini, sar și țopăie până la extenuare. Ce frumos tablou!... Numai copii, naivi, nevinovați, exaltați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și-a scos canadiana să se mai răcorească, privind cu atenție în jurul său, observă că la masa vecină trei fete vesele ca trei ghiocei ieșiți de sub zăpadă serveau, pe lângă cafea, și câte o prăjitură. În urma unui schimb de amabilități cu zvăpăiatele din apropiere, au aflat că toate trei erau colege în ultimul an la o școală postliceală și că se pregăteau pentru a deveni asistente medicale. Încă din prima secundă, privind la una din ele, lui Doru i-a sărit inima
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cei mai buni, mai plăcuți, mai eficienți și mai ieftini meditatori, care ușurau eforturile intelectuale ale profesorilor și cele materiale ale părinților, erau tocmai aceste cărți citite de-a valma. Chiar și unii profesori nu înțelegeau cum de, acești trei zvăpăiați obțin succese deosebite la învățătură, fără a depune nici un fel de efort. În timp ce Lică Ignat și Bidaru Costică trecuse deja la romane, Mișu, cu un cap mai înalt decât toți colegii din clasă, un adevărat viitor Paganel, încă citea basme
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am dat seama că și asta era un fel de urare. M-am apropiat de Nunatuk. Zâmbea În felul acela al ei, pe care-l deprinsese de când rămăsese grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mâini un pui alb de iepure de casă. Îl mângâie cu o seriozitate anume, indescriptibilă, ceva care face gestul ei și mai gingaș. La câțiva pași În spatele ei vine o bătrână Îmbrăcată În negru și ținând de mână un băiețel zvăpăiat, tuns zero. Toți trei se apropie de stația autobuzului. Voi, cei din stație, Îi priviți cum se apropie, parcă ați aștepta ceva de la ei, parcă pe ei i-ați aștepta și nu autobuzul. Fata merge mult mai Încet, se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sărută pe puiul de iepure drept În bot. Așa se face că Înainte de a ajunge lângă voi ea se lasă ajunsă din urmă de bătrână și de băiețel. Se Întoarce brusc spre cel mic și-i arată iepurele de la distanță. Zvăpăiatul se smulge imediat din mâna bunicii lui (sau ce rudă Îi va fi fiind bătrâna) și Întinde mâna spre iepure. Fata Îl ține sus și-l Întreabă pe puști: — Todirică, vrei iepurele? — Nu-l mai Întărâta, fa, și tu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să vină În vizită la bătrân. Bineînțeles că moșul mirosise ceva. O luase Într-o zi pe Ana de la școală și pe drum Îi spusese: Dacă ai avea minte de femeie, te-ai mărita imediat cu el, dar tu ești zvăpăiată și mintea ta Încă n-are un loc al ei. Da’ nici el nu e ăla care s-o știe priponi. Lasă-l să facă ce-o ști, numai nu-ți bate joc de el că nu-i bine! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alții, ci și cu corpurile, aspirând În taină ca acestea să se cunoască cât mai direct. Tot atunci, cam pe la jumătatea anului, a venit la noi o colegă de la clasa a VIII-a A, Victoria Paucescu, frumoasă și zburdalnică, o zvăpăiată blondă semănând cu Veronica Micle, adolescentă capricioasă. Ea s-a transferat În clasa noastră pentru mine (cel puțin așa Îmi Închipuiam eu!) și, În scurtă vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
surprins-o de câteva ori privindu-l cu o curiozitate abia stăpânită. Vorbiră numai despre lucruri agreabile, nici măcar politică. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroase baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. Predeleanu chiar observă, mai mult ca să tachineze pe cumnată-sa: ― Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olguța, dans și dans pretutindeni... ― Cu petrecerile lumea își mai uită necazurile și primejdiile, zise Tecla. ― Da, dar nu știu dacă ați băgat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine și să pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bucură-te măcar de puținul timp pe care-l mai ai. Spunea toate lucrurile potrivite, dar Încordarea gurii ei făcea ca vorbele să pară forțate. Prietenul singur și, fără Îndoială, deloc drăguț, a Început imediat să rememoreze zilele nebune și zvăpăiate ale studenției sale la Michigan, În timp ce eu am dat gata la repezeală băuturile numărul doi și numărul trei. Una dintre prietenele Penelopei de la bancă, o fată pe care n-o cunoscusem pe când lucram acolo, dar care părea să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se alătură autohtonul Smaranda (smarald) travestit în haină franceză și sonorul Piscupesco ce nu reușește să mascheze perfect românescul episcop; în Coriolan Drăgănescu, Ibrăileanu recunoaște un nume roman și sonor ca o trompetă de alarmă de bîlci potrivit pentru șeful zvăpăiat al naționalismului cu tinctură latinistă; în cazurile Costăchel-Iordăchel Gudurău tensiunea se produce între nuanța diminutivală a numelui de persoană (nepotrivit pentru cei în vîrstă ca și în cazurile Mugurel, Floricel) și cea augmentativă a numelui de familie care mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dragă ispita cu gândul curat... Mi‐ o spune și inima‐n versuri de foc. Ceva mai matur, dar tot cu note sentimentale ca re țin de sufletul îndrăgostitului, Constantin Clisu la 1 7 mai 1958 scrie și el: Măi, vântule zvăpăiat! De mi‐ ai scuturat atâtea Flori, în păru‐ mi cărunțit Sau în toamne reci, cu brumă, Părul mi l‐ ai brumuit, Nu‐s pe tine supărat, Măi, vântule zvăpăiat! Nici că‐ alungi printre cosițe 180 Și săruți atâtea flori, Sau
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Clisu la 1 7 mai 1958 scrie și el: Măi, vântule zvăpăiat! De mi‐ ai scuturat atâtea Flori, în păru‐ mi cărunțit Sau în toamne reci, cu brumă, Părul mi l‐ ai brumuit, Nu‐s pe tine supărat, Măi, vântule zvăpăiat! Nici că‐ alungi printre cosițe 180 Și săruți atâtea flori, Sau înfiorezi obrajii La fecioare și feciori, Nu‐ s pe tine supărat Măi, vântule zvăpăiat! În perioada 1950 - iulie 1954, Steagul roșu apare în format mic (32‐45 cm.), săptămânal
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
reci, cu brumă, Părul mi l‐ ai brumuit, Nu‐s pe tine supărat, Măi, vântule zvăpăiat! Nici că‐ alungi printre cosițe 180 Și săruți atâtea flori, Sau înfiorezi obrajii La fecioare și feciori, Nu‐ s pe tine supărat Măi, vântule zvăpăiat! În perioada 1950 - iulie 1954, Steagul roșu apare în format mic (32‐45 cm.), săptămânal până în 1952 și bisăptămânal ulterior, iar cu numărul 336 din 8 iulie 1954 f ormat mare, tot de două ori pe săptămână, joia și duminica
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
unchiului Wright și al altor persoane, o văduvă Între 30 și 40 de ani, fără copii și cu avere; va răspunde și el cu o rentă personală pentru ea, corespunzătoare cu averea ei: Îi trebuie o femeie cumpătată, și nu zvăpăiată, cum s-a exprimat el. În această pagină a lui Samuel Pepys 23 există tot ce e necesar unei secvențe romanești: o stare conflictuală, două personaje aflate În relații antagonice, o situație foarte productivă din punct de vedere al seducției
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fel sînt trele D-opotrivă Între ele.” Alecu nu rămîne Însă prea mult filozof. Triada nu-l duce, probabil, prea departe. Revine la focul și la pedeapsa lui peste fire, căutînd alte arme pentru asediu. Între ele, redutabilă este arma moralei. Zvăpăiatul Alecu devine cicălitor, tună Împotriva „fățăriilor”, denunță pe cei care Își bat joc „pintr-ascuns” și caută să strice mai curînd pe inocenta femeie. Sfătuiește pe inocentă să nu facă nici o mișcare „făr d-a face cercetări”, ceea ce dovedește că stihuitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
factură tradiționalistă. Motivul dominant e nostalgia copilăriei și a satului natal, amintirea părinților, îndeosebi a mamei. Compuse în versuri clasice (cele mai multe) sau libere, mai toate sunt rememorări în notă elegiacă: „Unde s-au stins anii copilăriei/ Când printre stânci eram zvăpăiatul izvor?/ Ziua de vară dam roată câmpiei,/ Noaptea dormeam cu caii sub plop foșnitor” (Popas) sau tânguiri: „Nu m-așteaptă mama în prag și nicăierea./ În casa amintirii s-a așternut tăcerea./ Ferestrele sunt negre și oarbe și pe-alei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
În cluburi nu vei găsi o atmosferă care să reușească măcar să te trimită cu gândul la haos. Long Bar este unul dintre cele mai cunoscute localuri 476 de noapte de aici. Firmele multicolore, jocul feeric de lumini, muzicile cu tonalități zvăpăiate sau mai lente, romantice, mâncarea apetisantă și variată, jeturile fântânilor arteziene și plimbările cu barca sau alte ambarcațiuni pe râu sub clar de lună, jocurile de noroc palpitante din cazinou fac din Orchard Road un carusel al plăcerilor, de loc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]