9 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > ÎNVIEREA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În vârful Golgotei e pe Crucea însemnată. Întunericul îl zviduie părelnic de căldura zilei îndurate. Răcori amare îi înfioară trupul dezgolit de ceia ce l-au pironit. Doar buza mai păstrează acreala ștersăturii silite cu oțet... De-o parte și alta străjuiesc cei doi, tovarăși doar de... chin. Culmea-i
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
dintr-un ghiveci închipuind o împletitură de nuiele, etalând pe tija grosuță câteva perechi de frunze oricând verzi și pufoase, pe alocuri apărate de niște spini subțiratici și înșelători, precum ghearele de felină. Nicole alunecă spre floare din câțiva pași, zviduită de orice dureri, întinzând afectuoasă mâinile înspre corola diafană ce i se lăsă cuminte în căușul palmelor și începu să toarcă lin, strecurând din când în când și un părelnic mieunat... Referință Bibliografică: C’EST LA ROSE... / Angela Dina : Confluențe
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1420534558.html [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
după cum persifla, puncte de vârf ale modernizării socialiste fiind Oneștiul și Barajul de la Bicaz. În ceea ce mă privea, îmi doream tămăduită așa inima, tocmai rănită de o politehnistă de-a noastră și presupuneam că locuri și oameni noi mă vor zvidui de suferință, astfel ca să mă-ntorc acasă altul, să nu mai fiu ursuz cu ai mei, să nu-mi mai râdă în ceafă mezinul cu vorbe, chipurile, exprimându-mă: rănit în iubire, plin de spleen, viață cu venin! cum îmi
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
de părinții lui. Încasa câte un top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot să-i citească, ba chiar și la doctori. Dar, nimic! Nu se zviduise de meteahnă. Era de-acum flăcău în toată puterea cuvântului. Îi mijise mustața. Înalt ca un brad, se purta curat și la muncă, și la horă. Nu avea însă nici un tovarăș, nici un apropiat. Umbla doar singur cu povara lui. Într-
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417346872.html [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
cu răcoare la izvor. Totul îi plăcea în lumea ei! Nimic din pădure n-o înspăimânta, doar îi cunoștea toate semnele, toate zvonurile. Ei bine, într-una din zilele astea de umblet se afundase binișor printre copaci. Un vânticel prielnic zviduise de umezeală cărările, acestea părând acum ca desenate, adevărate linii luminoase, căi printre copaci. De obicei, în astfel de plimbări, privea mai cu seamă în sus, prin preajmă, aliniindu-se parcă trufiei copacilor. Acum făcea ce făcea și privirile-i
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și suporta de când... Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în pași voinicești, poate nepotriviți cu anii văzuți pe restul trupului, pe chip și, mai ales, în colelia pletelor... Nu se urnise din drum. Nu. Știa el. Părintele era un om, nu doar față bisericească. Și mai
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1429427350.html [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
se-ncolți singurel. Dar am racla, am plecat, am să trec, musai, pragul spre alt an din viață, Sfinte Dumnezeule! Apoi urmă în minte-i și-n suflet tăcere. După tihna lui și-n dogoarea soarelui de-amiază, preajma se zvidui de sunete. Totul părea liniștit, lăsând loc să bănuiești mișcarea tainică, alunecătoare a viețuitoarelor mici, mari, tupilate din calea căldurii pentru niște ceasuri. Așezat pe malul eleșteului sub o salcie tânără, dar care știa deja să-și plângă dorurile, adormi
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
înșiruire de ațe moi și electrizate, se unduia între labele motanului, nevrând să se stingă de frică și dureri, cum s-ar fi întâmplat cu o vietate reală. Toată energia iradiată dinspre animăluț își făcu efectul. Amarul dispăru, sufletul se zvidui, pentru o clipă, putu să privească detașat grosieria verilor. Chiar zâmbi în sine, dându-și seama cât de închipuiți sunt când cred că un punct de vedere străin de al lor e, nici mai mult, nici mai puțin, o conspirație
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454828197.html [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
tristețe și îl determină să caute nemurirea. Soluția o găsește la un moș (ca și în basmul original) care îl povățuiește să se scalde într-o fântână aflată în peștera de lângă munții ce se bat în capete și "se va zvidui de orice tristețe și va căpăta tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". După mai multe încercări inițiatice Făt-Frumos găsește fântâna (care aparținea Scorpiei Pământului) și se scaldă în ea, deși Zâna fântânii îl avertizează că "bine n-are să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]