16 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese între lumini și umbre, stârnind porniri alese: eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o primă mărturie și pâlpâi în noapte cu alți
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1442035608.html [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă uit cum ninge-n vălătuci De fulgi amestecați de vânturi. În casă-i cald, trosnesc butuci Și-n aer se propagă cânturi. E zvoană de la clopoței Și voci de urători prin sat, Venite de la prichindei Care colindă pe-nserat. În seara blândă de Ajun, Ei dau Crăciunului rugare, Ca Anul Nou să fie bun, Pentru a obștii adunare. Se bucură pentru Iisus, Venit cu rația
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1419399250.html [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese între lumini și umbre, stârnind porniri alese. eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o primă mărturie și pâlpâi în noapte cu alți
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420613117.html [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
Ăluia îi fu de ajuns gestul omului ca să ia foc. Începu să zvârle amarnic cu sudalme. Gealații îi țineau isonul în nechezatul cailor zmuciți în turbare... O luară din loc apoi, tot în vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea peste grâul ce rămăsese de secerat, de parcă
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
stau cum lâng-un pom cu flori dar El așteaptă de la mine roadă: Sfânt Născătoarea se vădește-n zori... icoană-n sine - ruga nu-i corvoadă... ce-i roada? - ispășire în icoană și împlinirea unui Zùgrav Vagabond - sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană: rodu-i tăcere mistică-n râu rond... întoarcere în sine e tot ce afli-n lume: iubire de lumină și minune CABOTINISM primăvară bearcă - prafuri de asfalt fată alintată - curvă viitoare ai prostit și Lună - ai chiorât și Soare în oglinda
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1491302447.html [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
la Pașcani, scăldat într-un timp fără nume, vorbești singură în sală, prea puține bolborosești! timpul lui Gabi Barbur, ce a fost scaldă la liber înoată cu el, după atîția ani camaradul meu de arme, dar te-ai zăvorît în zvoană bisericească, oricît ai avea dreptate cu cardul pe care nu-mi iau salariul, căci invers citit este drac! ca și cartea de identitate identity card drac invers, cum citesc evreii de la dreapta la stînga, vine tocmai pe fruntea din fotografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii dau zvoană, strigând din soroc în soroc/ În turnul de pază trist cornul pândarului sună...”), miniaturi cu figurație romantică, de genul celei din Jupâniță, sau spectacolul terifiant al secetei din poema Cetatea Soarelui, întrecut în putere plasticizantă doar de cel din Seceta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
un strai rupt, se zice că va avea o scîrbă. De verși pe straie vin, ai să-ți faci altele noi. Dacă sare vreun scîntei pe cineva de pe vatră și se aprinde vreun strai de pe dînsul, apoi e semn a zvoană. Să nu croiești la nici o haină întîi gulerul, că este rău de moarte. Cînd cumperi vreo țoală nouă, să nu o iei de marți la purtare. Cînd croiești o haină sîmbăta și o isprăvești tot sîmbătă, omul a cărui haină
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
deopotrivă, modul neutral al narației și pe cele auctorial sau „sunând” a contaminare - stil indirect liber? - de limbajul și „tonul” personajului: „Timpul stătu. [...] Sărbătorile și petrecerile solstițiului de iarnă i-au fost pentru întâia oară străine și depărtate. [...] și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinsese de cătră sine”. Întrepătrunderile, glisările etc. imprimă momentelor de fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Cea din urmă întâmplare vânătorească a mea a avut loc în codru la Borosești, lunea trecută. Mi-a părut rău că lipseau din apropierea mea Topîrceanu și Demostene Botez. Eram așezat în linie cu alți pușcași, pe clina unei văi, și zvoana hăitașilor începuse. Fulguia subțire și pădurea era albă. Maistrul de vânătoare (Basile Chefneux) anunțase probabila apariție a unui mistreț, care a și căzut în bătaia aceia. Așteptând în tăcere, nemișcat și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
veniseră, fără să știe de ce, în fața aceleiași librării. În povestirea Uriașul, într-o bună zi, copiii, babele și oamenii din sat, ba chiar primarul și popa văzuseră cum poposise pe ulițele satului un uriaș. O minune sau o părelnică înșelătoare zvoană face vâlvă într-un sat întreg. Dârdora ce se iscă la vestea ivirii uriașului, se sparge ca un balon de săpun colorat a doua zi, când uriașul nu mai este și, în locul însuflețirii din ziua precedentă, rămâne dezamăgirea și regretul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
tace. Și eu deodată simt vechea neliniște înfiorându-mă din adâncul ființii mele, spre inima strânsă deodată, încălzită. Și mă gândesc într-o licărire de fulger la arătarea de dimineață a Chivei și apoi la părerea ce am avut auzind zvoană de glasuri. Și vreau să mă ridic, vreau să întreb, inima pornește bătăi grăbite - când, scurt, luntrea intrată în stuf se oprește într-o coșcovă. Marin se înalță - și, izbit întăi îndărăt, mă ridic și eu și pășesc pe pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apropia la o distanță mai mică de un metru de purtătoarele acestor însemne. De altfel, Valentin Jantea se înfurie des și vituperează, împiedicându-se în cuvinte, împotriva celor din jur: „A adăpat din noi idei / Nici că a ascultat vreo zvoană / El avea una doar în gând / Să fure nouă cântarul poeziei // Și un frigider tremurând / De frig și de idei colmatate / Tocmai în congelatorul plin / De imperfecțiuni // Așa a mai apărut unul / Din noi, aceștia de azi și ieri / Cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anii dinaintea venirii domniei tale, cam câte războaie să fi purtat Măria Sa Gând-Împărat? PÂRJOL: Pe câte știu, niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rocamadoureni să găsească ac de cojocul năvălitorilor. Ei au ridicat ziduri și porți întărite la cele două intrări. Noaptea, porțile se ferecau, astfel ca nici un străin să nu dea buzna peste ei. La fel se proceda și atunci când se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru o mai mare eficiență, porțile au fost făcute sub formă de turnuri, din piatră masivă și meșteșugit îmbinată. Iar porțile propriu-zise au fost cioplite din lemn de stejar, bine ferecate și cu încuietori zdravene. Toată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]