615 matches
-
omenească. Cum răul este evident în viața de toate zilele, acest fapt trebuie să-și aibă o explicație mai aparte . Revine la posibila origine iraniană a celor două motive, scufundarea cosmogonică și fraternitatea dintre Dumnezeu și Satan. Acestea pot fi puse în relație cu vechea mitologie zurvanită în care cosmogonia presupune o contribuție negativă, prezența Adversarului. Doar că, înainte de toate, opera cosmogonică presupune un sacrificiu originar, divin. Este ceea ce indică, într-o formă deja elaborată, vechea literatură orientală . „Prin săvârșirea sacrificiului, întreaga Creație
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
două deodată), făceau mereu câte-un gest, ceva din întinderea corpului se deplasa întotdeauna, o mână, un fir, niște hârtii, o bucată de pizza împinsă-n gură, pantoful, cravata, tot ce putea folosi la obținerea și declanșarea mișcării era ocupat, pus în relație cu un obiect sau un nou set de mișcări aparținând altcuiva, miliarde de gesturi de neoprit, învârtindu-se în jurul câtorva mii de indivizi ocupați, te întrebai cum trecea timpul pentru ei și cum reușeau să-și facă nevoile. Cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru armată, am făcut frânele pentru tancuri, Ceaușescu avea un contract cu Egiptul și dădea tancuri, T54 și se făceau la București, iar la Nicolina ne-a dat să le facem frânele de la tancuri”. Mai degrabă, produsele fabricii pot fi puse în relație directă cu mărfurile pentru export. Exista o legislație specială care reglementa acest segment al economiei. Întreprinderile care produceau pentru export se stabileau prin decret al Consiliului de Stat al R.S.R.: „Se stabilesc pentru anul 1980, ca unități specializate pentru producția
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
românească, G. debutează editorial cu o monografie, Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993). După ce rezumă diferite teorii ale fantasticului datorate lui Roger Caillois, Marcel Brion, René de Solier, Tzvetan Todorov, H. P. Lovecraft, Ion Biberi și Adrian Marino, autorul pune în relație fapte de biografie eliadescă (perioada de ucenicie, în special) cu beletristica sa, detectând semnificații care se bazează pe teoria „camuflării sacrului în profan”. O a doua parte a studiului, Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând separația eu empiric vs. eu creator și optând pentru perspectivele logicii dinamice a lui St. Lupasco, criticul explică prezența contradicțiilor între diverse sectoare ale operei sau între operă și personalitate ca argumente în favoarea ideii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și gânditorul Eminescu. Concret, ziaristul de la "Timpul" devenise incomod și periculos pentru interesele politice atât ale liberalilor, cât și ale conservatorilor junimiști, motiv pentru care... poetului i s-a înscenat aria nebuniei din cabina de la Baia Mitrașewski. Și Theodor Codreanu pune în relație câteva fapte mai puțin cunoscute dar controlabile: somația lui P.P. Carp, ministru al României, în misiune la Viena, către Maiorescu: "Și mai potoliți-l pe Eminescu!"; încătușarea lui M. Eminescu în cămașa de forță, în ziua de marți, 28 iunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posibil ca "moftul" să fie "starea noastră de existență". Moftul s-a născut odată cu omul, dacă e să-l privim ca antiteză eșuată, dar important ar fi fost dacă și noi l-am fi depășit, cum au făcut-o alții. Pus în relație cu "vârsta maturizării" (p. 117), moftul este tratat într-un fel de Eminescu care constată rămânerea în copilărie, "cu creier de copil" și altfel de Caragiale care transferă în plan infantil comportamentul unui matur (vezi Ionel din Vizită) și invers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este "norocul", destinul, hazardul patronate de zeițe în mod special, credința în transcendența verticală, legătura cu divinitatea (p. 131). Motivul e prezent în folclor, e evocat de Eminescu în Luceafărul, în general, lumea (omul) se plânge de lipsa norocului, e pus în relație cu dragostea: "Și Caragiale se consideră un om fără noroc" (p. 132). Sunt citate cuvintele scriitorului: "...într-o bună zi Ecaterina Caragiale naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul acela sunt eu!" Și a fost obsedat până la moarte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator. Criticul pune în relație analogică (așa cum se vede de-a lungul întregii cărți) pe Bacovia și Vieru. Cel dintâi, copleșit de dragostea maternă, alungă părinții din imaginarul poetic (mama va fi recuperată psihanalitic sub forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile, de la cele importante și revelatoare până la detaliile anecdotice. Doi ani la rând (1946-1947) poetul s-a alimentat doar cu știr și lobodă; alți trei ani de foamete (1951-1953) i-a petrecut la școala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fig. 7). Dragnea A. (1994), Nowlan J. (1996), Vogler J. (2000) folosesc 38 termenii de evaluare inițială (în care măsurarea performanțelor individuale este comparată în funcție de criterii de performanță definite a priori) și evaluare normativă (în care măsura performanțelor individuale este pusă în relație cu performanțele altor persoane din grupul din care face el parte). Evaluarea cumulativă (sau sumativă). Reprezintă modul tradițional de evaluare a rezultatelor unei activități și constă în verificarea și aprecierea periodică, încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activității
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
să aibă o puternică funcție argumentativă, asigurând indirect eficacitatea comunicării. 3) Explicația Este acel discurs care face ca cineva să înțeleagă ceva. Implică distanțarea și calitatea de martor. De regulă, ea se realizează prin două demersuri: - analitic (degajă principii); - sintetic (pune în relație, detașează singularul). Acest lucru implică două funcții: - justificativă; - cognitivă (explică și interpretează). În orice caz, explicația presupune: 1. Să știi mai mult ca altul; 2. Să fii neutru raportat la subiect. 3. Tema discursului să intereseze și pe altcineva. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
modul în care emițătorul a dorit să prezinte respectivul conținut. Mai precis, este necesar nu doar ca receptorul să rețină elemente-cheie importante, dar disparate, fără o legătură structurantă între ele, ci să-și însușească și procedeul prin care transmițătorul a pus în relație aceste elemente (care caracterizează în fapt amprenta personală, de interacțiune a ascultării). Când ascultăm pentru a reține informații, putem folosi una dintre cele trei tehnici pe care autorii ni le recomandă: repetarea, parafrazarea (folosirea propriilor noastre cuvinte) și vizualizarea (trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mult se va progresa, în timp, în legătură cu o clarificare și mai profundă a mecanismelor funcționale ale acestei inestimabile caracteristici umane, niciodată nu vom fi capabili să surprindem în totalitate inefabilul cuprins în nucleul central al creativității. Așa cum am observat, deja, punând în relație clasificarea tipurilor de deficiențe cu o trecere în revistă a trăsăturilor ce constituie tabloul psihopedagogic al respectivelor tulburări, creativitatea nu se asociază cu dizabilitățile mentale/de intelect, dar despre ea se poate discuta în relație cu acei copii care prezintă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
-și dovedi, lor înșiși, că ei ... ființează!). De un număr de ani (nu prea mulți, dar reprezentativi) apar contribuții spirituale, dincolo de substratul lor material, ale copiilor din structurile D.G.A.S.P.C. la viața culturală a Vasluiului. Este deseori dificil să pui în relație copilul cu dizabilități (în special cu afecțiuni mintale) și progresul lumesc, dar nu putem neglija, totuși, că într-o anumită măsură, deși redusă, acest raport este plauzibil, înfăptuibil, prezent. Beneficiind de sprijinul axat pe vocație al specialiștilor din cadrul Direcției Generale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
masajului în echilibrarea infoenergetică a organismului uman sau a fitoterapiei, homeopatiei etc.) pentru vindecarea somato/psihică individuală, la care participă întreaga societate umană (atât senzorial, cât și extrasenzorial) și/sau dirijarea (info)energiei pe traiectele-meridian din medicina tradițională chineză, ce pun în relație de rezonanță anumite funcții organice (organe) vegetale și ale oamenilor (animalelor) aflate în interdependență cu stocurile de (info)energie plasate în alte regiuni ale corpului uman (organismul, ca un tot unitar) până la cele ale organismului social, care se comportă la
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
aspect, extrem de utilă este cartea lui Pavel Câmpeanu (1994), România: coada pentru hrană. Un mod de viață. „Coada” e un concept relațional, în sensul lui Becker (2002), care este mult mai bine înțeles în complementaritate cu „magazinele speciale”. Câmpeanu le pune în relație plecând de la influențarea politică a deciziilor economice, ceea ce am numit tendința de expropriere a specificității câmpului economic, care introduce, în cele din urmă, în toate relațiile de schimb un element extraeconomic. În distribuția prin magazinele obișnuite, care din cauza penuriei creează
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în structura rigidă a disciplinei respective și pierderea potențialului educativ al acesteia. Datorită esenței interdisciplinare a acestor teme, poate să apară și situația unui prea mare accent din perspectiva unei singure discipline, diluând mesajul și contribuția transversală. b) Teme ce pun în relație aspecte semnificative ale unui număr de discipline, pentru a crea posibilitatea studierii unor aspecte pentru care este nevoie de contribuția mai multor discipline. Dezvoltarea tehnologică și societatea ar putea fi o astfel de temă. Această abordare necesită corelarea planificării și
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
al psihologiei sociale a organizațiilor. 2. Cercetarea Cercetarea, în psihologia socială a organizațiilor, se poate înscrie în jurul teoriilor sau al modelelor. Organizând regularități în jurul unui sistem explicativ, teoria permite reunirea faptelor. Ea joacă, de asemenea, un rol euristic. Modelele, care pun în relație elemente alese dintr-un ansamblu bogat, realitatea, permit, de asemenea, planificarea cercetării. Se pot folosi două criterii pentru a clasa cadrele teoretice disponibile în psihologia organizațiilor: • nivelul de analiză pe care îl abordează: avem teorii de nivel intra-individual, grupal
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
care se sprijină pe constrângere (putere coercitivă), pe remunerații materiale (putere utilitară) și, în fine, cele care folosesc simboluri normative, "ale prestigiului și stimei... ale iubirii și acceptării". Vom vorbi atunci despre putere socială normativă. Aceste mijloace de control sunt puse în relație cu natura angajării participanților. Găsim apoi tipologii construite pe relațiile dintre organizație și mediu (Burns și Stalker, 1961). Modelul acestor autori va fi evocat ulterior. ▲ 1. Clasificarea empirică a grupului de la Aston Cercetătorii din acest grup (Pugh, Hickson și Hinings
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dimpotrivă, consideră că nu există un model ideal: totul depinde de context. Acest curent de cercetare va urma o dublă orientare: el va studia modul în care contextul de funcționare (mediu, tehnologie, mărime) afectează structura organizațiilor. Apoi va încerca să pună în relație structura și performanțele organizaționale. Vom examina efectul factorilor de context. 5.1.1. Mărimea Blau și Schoener (1971) au fost interesați în mod deosebit de această variabilă. În concepția lor, cu cât organizațiile cresc, cu atât ele se diferențiază. Exemplu: într-
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
decât în structurile mici, în care amprenta acestuia este mai puternică. În lucrările ulterioare, ei au extins acțiunea personalității, indicând că ea poate interveni în întreprinderile mai mari prin intermediul culturilor. Printre altele, au utilizat o clasificare a nevrozelor și au pus în relație componentele nevrotice ale personalității responsabililor și caracteristicile structurii. De exemplu, conducătorii cu tendințe paranoice vor fi suspicioși. Nevoia de control îi va împinge să centralizeze și să formalizeze puternic funcționarea întreprinderii lor... 5.2.2. Teoriile implicite ale organizației Un
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
mai prezente în țările în care centralitatea muncii este ridicată. Astfel, centralitatea muncii s-ar baza pe valori societale compatibile cu dezvoltarea ei. 3. Funcționarea organizațională 3.1. Tranziția, organizația și sensul muncii În paragrafele precedente, sensul muncii a fost pus în relație mai ales cu variabilele personale (diplomele deținute...) și cu variabilele societale globale (culturi naționale, criză socială). Dar este interesant de aflat dacă sensul muncii nu este afectat și de funcționarea organizațională. Această problemă a fost abordată de Fraccaroli (1994). Obiectul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
multe cercetări. Jones (1986) demonstrează că tacticile individualizate (individuale, informale) favorizează inovația. Dimpotrivă, instituționalizarea inovării (tactici formale, colective) duce la conformism. Dar, în schimb, această instituționalizare diminuează conflictele și ambiguitatea legate de rol. Aceste tactici de socializare au fost apoi puse în relație cu adaptarea la organizație. Într-o sinteză a literaturii, Feij conchide că "tacticile instituționalizate sunt în relație negativă cu intenția de a părăsi organizația, simptomele de stres, autoestimarea performanțelor și pozitiv legate de satisfacția la muncă și angajamentul față de organizație
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de individ ca referință? în funcție de ținta fixată, diferența dintre raporturile C/R se schimbă complet. Nu există factori (responsabilitatea, de exemplu) care sunt în același timp contribuție și retribuție?... 3. Justiția organizațională Cum precizează teoria echității a lui Adams, individul pune în relație contribuția pe care o aduce organizației și retribuția pe care o primește în schimb. Acest raport este examinat în cadrul unei comparații cu cei aflați în aceeași situație. Suntem aici la nivelul unei justiții distributive care privește retribuțiile primite. Pe lângă această
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]