615 matches
-
Primul corespunde unei "participări active" în muncă. Cel de-al doilea trimite la "interesul central al muncii". În fine, cel de-al treilea privește "centralitatea performanțelor la nivelul stimei de sine". E interesant de remarcat că aceste dimensiuni pot fi puse în relație cu definiția structurală a eului propusă de Gergen (1971). Pentru acest autor, definiția eului cuprinde trei dimensiuni: • eul ca entitate, care se obține răspunzând la întrebarea " Cine sunt eu?" eul identității; • eul angajat eul conativ; • eul ca judecător eul evaluativ
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Figura 8. Organizarea cercetărilor privind implicarea Variabile personale și situaționale → Implicare în muncă → Efecte organizaționale La nivelul (1), se va studia relația dintre implicarea în muncă și multiplele variabile personale și situaționale. La nivelul (2), implicarea în muncă va fi pusă în relație cu diferite efecte organizaționale (performanță, absenteism). Vom examina succesiv aceste două niveluri de analiză, sprijinindu-ne pe meta-analiza lui Brown (1996), care privește 240 de cercetări publicate între 1974 și 1995. 2. Relația dintre implicarea în muncă și variabilele personale
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
sunt însoțite de o implicare mare. Participarea are cele mai puternice efecte; • În fine, Brown constată că nu există o relație între variabilele demografice (vârstă, studii, vechime...) și implicarea în muncă. 3. Implicare și efecte organizaționale Implicarea a fost apoi pusă în relație cu mai multe efecte organizaționale: performanța, absenteismul, rotația personalului, satisfacția muncii. Rezultatele s-au dovedit foarte slabe... Nu se observă nici o relație clară între implicare, pe de o parte, și performanță, rotația personalului și absenteism, pe de alta. În schimb
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
al lui Frances (1984) cuprinde 13 dimensiuni. 6. Relația între satisfacție și variabilele organizaționale Această temă constituie miezul unei lucrări de sinteză publicate de Frances (1981), din concluziile căruia vom menționa câteva. 6.1. Satisfacție și post Satisfacția a fost pusă în relație cu caracteristicile postului. Se constată că ea crește o dată cu varietatea posturilor: o specializare puternică este însoțită de o satisfacție slabă. Autonomia în executarea sarcinilor (controlul asupra ritmului, de exemplu) constituie un factor de satisfacție... Știind că satisfacția este o relație
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
între satisfacție și relațiile ierarhice vor fi examinate în capitolul despre leadership. 6.4. Un studiu de sinteză recent (Clark, 1996) Clark a realizat în Marea Britanie un studiu de mare amploare pe 5.186 de salariați. Obiectul cercetării era să pună în relație trei măsuri de satisfacție (relativă la muncă și generală) cu diverse caracteristici personale ale salariaților și cu anumite caracteristici organizaționale. Mai întâi, se constată că satisfacția bărbaților este mai mică decât cea a femeilor. Acest rezultat este greu de explicat
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
activităților grupului și o incitare la producție. El traduce urmărirea obiectivelor organizaționale. Aceste două dimensiuni sunt independente, adică un nivel ridicat de considerație poate coexista cu un nivel slab sau ridicat al comportamentului structurat și invers. Fleishman și Harris au pus în relație notele de considerație și de comportament structurat ale șefilor de echipă (de la o firmă constructoare de camioane) cu ratele de reclamație și de rotație a personalului. S-a constatat că notele mari de considerație sunt legate de un bun climat
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de considerație sunt legate de un bun climat social (rată mică de reclamații și de rotație a personalului). Rezultatele obținute în diferite cercetări sunt relativ convergente la nivelul climatului social și îl confirmă. În schimb, atunci când cele două dimensiuni sunt puse în relație cu performanța, rezultatele devin contradictorii. În rezultatele pe care le-am menționat, dimensiunile sunt tratate independent. Devine astfel utilă studierea lor în combinație, punându-le în relație cu climatul social. Se observă că nota slabă de considerație a liderului este
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
cont de forma de participare la care se referă studiul (cinci proprietăți au fost distinse: participare formală vs. informală, directă vs. indirectă, conținut...). Efectele participării au fost luate în considerare la două niveluri: performanța și satisfacția salariaților. Ele au fost puse în relație cu diferitele forme de participare. La nivelul participării legate de conținutul muncii, rezultatele sunt foarte consistente în ce privește performanța, care crește. În schimb, nu se obțin rezultate în ce privește satisfacția. S-au luat apoi în considerare efectele participării informale utilizate direct de
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
și Blanchard, 1977) Hersey și Blanchard vor să se limiteze la un model simplu. Într-adevăr, introducerea a numeroase variabile în modele le face pe acestea greu de utilizat.) Ei rețin, prin urmare, o singură variabilă, maturitatea subordonaților, care este pusă în relație cu comportamentele liderilor (centrare pe grup, centrare pe producție). Maturitatea subordonaților cuprinde două aspecte: maturitatea față de muncă, dependentă de cunoștințele și competențele subordonatului; maturitatea psihologică, trimițând la motivația de a efectua o muncă. Prin încrucișarea acestor variabile, se pot defini
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
coeziune și adaptarea individuală. Acest autor a lucrat cu 282 de grupuri într-o fabrică de materiale grele. El definește coeziunea grupului în principal prin dorința de a rămâne membru și percepția apartenenței la grup. Înregistrează această coeziune și o pune în relație cu tensiunea resimțită de salariați. Constată atunci că tensiunea cea mai mare este resimțită în grupurile necoezive. Studii foarte numeroase au fost efectuate în armată. Specialiștii în aceste organizații dau mai multe exemple de conflicte (al doilea război mondial, Vietnam
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
coeziunea escadroanelor. Toate lucrările menționate sunt relativ vechi. Dispunem în prezent de un articol de sinteză al lui Villeneuve și Letartre (1995). Este vorba de o meta-analiză realizată pe 38 de cercetări publicate între 1973 și 1991, care urmăresc să pună în relație coeziunea cu performanța. Rezultatele confirmă existența acestei relații, dar pun în evidență un efect de context. Studiile au fost realizate în trei contexte diferite (echipă sportivă, armată și întreprindere). În echipele sportive și în armată relația este cea mai puternică
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
structurilor organizaționale. Modelul lui Lawrence și Lorsch va fi foarte mult folosit. Intervenția se va înscrie în cadrul unei abordări contingente a organizațiilor. Se constată starea structurii. Aceasta este definită în termeni de diferențiere și integrare (cf. cap. 3). Este apoi pusă în relație cu starea mediului și, dacă este necesar, se inițiază acțiuni de corectare... Dispunem de mai multe articole care fac un bilanț al intervențiilor de dezvoltare organizațională. Dolan și Lamoureux (1990, p. 413) scriu că Golembrewski et al. (1982) au analizat
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
a personalului, absenteism, plângeri; • performanța financiară, măsurată prin profit și volum de vânzări; • productivitatea, definită drept cantitatea produsă pe oră sau pe persoană; • calitatea produsului sau serviciului (număr de respingeri, plângeri de la clienți, număr de produse returnate). Aceste rezultate sunt puse în relație cu orientarea intervenției (centrată pe persoane sau pe partea tehno-structurală). Pentru abordarea centrată pe persoane, în 54% din situații se produc ameliorări. În abordarea tehno-structurală, rezultatele sunt asemănătoare (53% ameliorări). Se poate spune așadar că efectele dezvoltării organizațiilor sunt reale
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Baumgarten, Anselm folosește această idee a construcției ierarhiei din atribute, existența fiind un suport pentru această construcție; iar aceasta primește la rândul său sens prin intermediul atributelor. Conceptul de "existență" a lui Anselm este un concept construit în manieră neoplatonică și pus în relație cu conceptul ierarhiei lumii. Existența privită astfel ne apare nu ca un predicat real, ci ca un predicat transcendental și doar printr-o folosire logică poate lăsa impresia folosirii unui predicat real63. Iată care este prima formulare a argumentului prezentată
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu poate fi gândit este înțelept. Dumnezeu este acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit. Dumnezeu este înțelept 76. Anton Adămuț și Alexander Baumgarten, consideră că putem privi credința ca un act de conservare ce ne pune în relație corectă cu Dumnezeu și prin care putem reflecta asupra conținutului acestei relații speciale, iar rațiunea are un rol important în înțelegerea acestei relații și în actul reflecției asupra ei. Prin urmare "Anselm nu ne impune să credem, el ne propune
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nedepășit în scopul universal de a fi el însuși 349. Aristotel a extras o consecință importantă din imuabilitatea divinității. O ființă care nu se poate schimba, nu poate avea nici o potențialitate inactualizată în realitatea sa. Orice poate fi, este. Contingența, pusă în relație cu divinitatea concepută astfel, poate însemna doar că anumite efecte care puteau să se producă nu s-au produs. Dar divinitatea fiind necesară, înseamnă tot ceea ce e capabil de a fi și astfel, orice relație dintre divinitate și evenimentele contingente
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Sunt multe interpretări pentru acest simbol, dar în general se acceptă înțelesul analitic: "L adevărat" adevărat cu necesitate prin înțelesurile termenului implicat. Hartshorne face o diferențiere între necesitatea simplă, condițională și necesitatea absolută. Dintre acestea două, doar necesitatea absolută trebuie pusă în relație cu argumentul ontologic. Existența divină este prin definiție necondiționată, iar necesitatea sa poate fi doar absolută 394. Logicienii și filosofii interesați de argumentul ontologic l-au atacat considerând că existența nu este un predicat, dar s-a omis faptul că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ca un individ să poată fi imaginat, este nevoie ca stările sale să-l exemplifice în mod necesar, fără riscul eșecului iar acesta poate fi considerat un individ superior 397. Pentru a vedea care sunt caracteristicile perfecțiunii, acest concept este pus în relație și analizat împreună cu conceptul contingenței. Hartshorne numește "contingente" acele concepte a căror exemplificare sau non-exemplificare poate fi contingentă sau care sunt capabile și de a fi și de a nu fi exemplificate. Plecând de aici, propune "argumentul universal al toleranței
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
există, o poziție care ar trebui să ofere un oarecare confort"416. Timp și modalități: Hubbeling și Oppy Filosofii au făcut distincții utile sau mai puțin utile între posibilitatea reală (de re) și posibilitatea logică (de dicto). Posibilitatea reală este pusă în relație cu viitorul în cadrul teismului neoclasic deoarece o posibilitate reală se referă la o capacitate reală a lumii de a produce o anumită stare de lucruri. Posibilitatea logică este interpretată în raport cu temporalitatea și din această perspectivă se poate spune că nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
modalitate, se poate afirma că Dumnezeu este o ființă necesară. Teza temporalității propusă de Hartshorne este foarte importantă pentru ca acesta să poată duce la bun sfârșit reconstrucția corectă a argumentului ontologic. Termenii modali sunt redefiniți printr-o perspectivă temporală și puși în relație unul cu altul. Actualitatea și posibilitatea implică timp. Actualitatea reprezintă trecutul (ceea ce a fost deja actualizat), posibilul reprezintă viitorul (ceea ce nu a fost încă actualizat), iar prezentul se referă la activitatea curentă de a deveni actual a ceea ce anterior a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cumva, într-o condiție sau alta care este compatibilă cu perfecțiunea. Se poate face o distincție și în cazul ființelor umane, dar numai în cazul divinității existența este caracterizată prin necesitate 441. Există patru poziții care pot fi asumate dacă punem în relație divinitatea cu variabilele "existent" sau "non-existent": A. Divinitatea nu poate fi cunoscută în mod consistent. B. Divinitatea poate fi cunoscută în mod consistent, fie ca existentă sau non-existentă. C. Divinitatea poate fi cunoscută în mod consistent, dar numai ca non-existentă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
asemenea, poziția pe care o ocupă printre celelalte configurări artistice din aria sud-est și central europeană. Se supune unui examen critic exhaustiv problematica proprie cântecului despre „jertfa zidirii”. Textul poetic este raportat la stratul etnografic și la contextul mentalităților, fiind pus în relație cu credințele, practicile magice și cutumele legate de construcție (materiale, alegerea locului, așezarea fundamentului, terminarea edificiului, mutarea în casă nouă). Sunt trecute în revistă și tipologizate legendele construcțiilor (Cine construiește, Locul potrivit pentru construcție, Moartea zidurilor, Jertfa zidirii). În partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
domenii precum psihopedagogia și filosofia. Fără a lipsi abordarea generală a celorlalte canale de transmitere nonverbală a semnificațiilor, accentul cade asupra zonei cu nivelul cel mai ridicat de expresivitate, anume față umană. Pe această dimensiune a componenței noverbale, care este pusă în relație cu trăsăturile de personalitate se structurează, de altfel, partea aplicativa a lucrării. Literatura la care se face apel pentru derularea explicativa a dimensiunilor ce caracterizează expresivitatea fetei umane vine să atribuie un plus de valoare temelor tratate. Vizam, aici, prioritar
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
cuvinte, încercarea de a izola componentă sintactica, așteptându-ne să transmită ceva este, în mod indubitabil, sortită eșecului, întrucat regulile de îmbinare a semnelor, rămân niște simple structuri golite de semnificație și a caror utilitate este nulă dacă nu sunt puse în relație cu obiectele la care se referă. În concluzie, sintaxa este elementul de susținere, suportul în baza căruia funcționează semantica și pragmatică (fără ea această funcționare ar fi imposibilă), dar atare caracteristică nu atrage cu sine atributul capacității independente de funcționare
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a calității vieții și serviciilor pentru toate persoanele cu dizabilități sau aflate în dificultate. Întrebări și teme de reflecțietc "Întrebări și teme de reflecție" • Exemplificați, într‑o formulă sintetică, felul în care conceptele de deficiență, incapacitate, handicap, inadaptare pot fi puse în relație, folosind un caz concret de persoană cu cerințe speciale. Care sunt componentele asistenței psihopedagogice și sociale a persoanelor cu cerințe speciale și cum pot fi ele concretizate în practica profesională din acest domeniu? • Oferiți exemple concrete de acțiune, pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]