78 matches
-
ochi). Cunoașterea conținutului noțiunilor de substantiv, adjectiv, articol ar simplifica lucrurile și n-ar mai fi multe de ținut minte: ar ajunge să avem în vedere faptul că un adjectiv se acordă totdeauna cu substantivul determinat, iar dacă adjectivul este antepus, preia el articolul de la substantivul care rămâne în formă nearticulată. Deși toată lumea își amintește acest lucru teoretic, în practică, se fac greșeli de scriere și aceasta tinde să devină fenomen de masă. Aici, aș propune pentru înlocuire un adjectiv banal
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Strategie_ortografica_machiavelica.html [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
Articolele Autorului În limba turcă este sufixul cazului ablativ. Are formele -tan, -ten după o consoană surdă (h, ç, f, s, t, k, p, ș). Dacă cuvântul de bază are deja alt sufix care se termină cu o vocală, se antepune -n- sufixului -dan/-den. Se supune regulilor armoniei vocalice. Este accentuat. A fost preluat în idiomul spoitorilor (alomorfe: -dan, -den, -tan, -ten). Este tot accentuat, cu inițiala dentală d desonorizabilă și armonizat vocalic (a după a, ï, o și
SUFIXUL -DAN (-DEN) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1484494908.html [Corola-blog/BlogPost/372657_a_373986]
-
Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un beau chateau" „un castel frumos”. Formă cu finală consonantica (totdeauna l) este antepus substantivelor cu vocală inițială: "un bel enfant" „un copil frumos”. Adjectivele cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un beau chateau" „un castel frumos”. Formă cu finală consonantica (totdeauna l) este antepus substantivelor cu vocală inițială: "un bel enfant" „un copil frumos”. Adjectivele cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se formează după aceleași reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai sus). Adjectivul se acordă aproape totdeauna în
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
lu ța" „acelei”), dar în Žei̯ân sunt și forme sintetice: "čestvę" „acestui(a)”, "čeșt″ę" „acestei(a)”, "čestorę" „acestor(a)”. Exemplu în propoziție: "Čåsta-i̯ me prii̯åtel’" „Acesta e prietenul meu”. În general, adjectivul demonstrativ este antepus, sub influența croatei: "čâsta fečor, čâstę cåsę". Dacă este folosit cu substantivul articulat hotărât, adjectivul demonstrativ de depărtare are valoare de articol demonstrativ: "čela betâru čåi̭e" „tatăl cel bătrân, bunicul”. Pronumele interogativ-relativ "čire" „cine” ("țire" în Sușńevițę) are
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote" sau "omu betâr nu pote" „omul bătrân nu poate”. Dacă substantivul este determinat de mai multe cuvinte, toate acestea pot fi antepuse, de exemplu în propoziția Propoziția interogativă se distinge în general prin intonație, dar există și particule specifice care o marchează, "če" în graiurile din sud și "â" în Žei̯ân: "Če tu ganești vlåșki?" „Vorbești vlăhește?”, "Â tu cuvinți
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul acesta, această zi" / "ziua aceasta, acel ceas" / "ceasul acela. Exemple în registrul familiar: "omului ăluia, "ziua aia, "ceasul ăla". Formele familiare antepuse
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul acesta, această zi" / "ziua aceasta, acel ceas" / "ceasul acela. Exemple în registrul familiar: "omului ăluia, "ziua aia, "ceasul ăla". Formele familiare antepuse sunt de folosință limitată
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
cu sensul „această” (astăzi", astă seară") și în altele cu sensul „precedentă, trecută” (astă-noapte", astă-vară", "aseară"), în care își pierd caracterul familiar. Acest adjectiv nu are forme familiare aparte și se folosește identic și ca pronume: Acest adjectiv este totdeauna antepus: "același om". Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om" / "omul celălalt. De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
introduce singură subordonata: "Azt mondja, (hogy) eljön" „Spune că va veni”. Subordonata urmează principala când nu este scoasă în evidență: "Az világos, hogy Péter igazat mond „Este clar că Péter spune adevărul”. Pentru a fi scoasă în evidență, subordonata se antepune principalei: Hogy Péter igazat mond, az világos" „Că Péter spune adevărul, e clar”. Cele două propoziții se pot și împleti: "Az, hogy Péter igazat mond, világos" „Că Péter spune adevărul, e clar” (subordonata între antecedent și predicatul principalei), Péter, világos
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
în calitate de", apare în mod greșit "ca și": "Ce ai întreba-o tu reporter". Greșeala cea mai frecventă de topică privește adverbul "mai", care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal și verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: "Poate vedem" în loc de "Poate ne mai vedem". Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinențele, prepozițiile sau articolele necesare: "reprezentant casă pariuri" în loc de "reprezentantul casei de
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
tot pasul. Acesta, deoarece artistul însuși manifestă o constantă puțin comună în urmărirea temelor preferate. O existență a sordidului și banalului pe care o radiografiază cu severitatea celui deprins să cumpănească totul în lumina marilor modele biblice și mitologice. El antepune efemerul duratei și mizeria esenței dăinuitoare. Lumea lui Iancuț pare a fi una a neputinței suverane: bătrâni, milogi, orbi, sluti, o fauna despuiata de spirit, vermicida, extrasa din ramele lui Bosch și Bruegel, hălăduind în afara oricărei cardinalități. Din când în
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
obiecte, indiferent de genul acestora, aflate în prezența vorbitorului și a destinatarului, însoțind arătarea lor printr-un gest. Formele pronumelor demonstrative de apropiere și de depărtare se folosesc ca atare și ca adjective demonstrative, dar numai postpuse substantivului determinat, cele antepuse fiind ușor diferite ca formă. Acest pronume nu are forme familiare specifice și se folosește identic și ca adjectiv pronominal: Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Pronumele demonstrative de diferențiere se folosesc
Pronume demonstrativ () [Corola-website/Science/311441_a_312770]
-
pe care locul adjectivului le pune sunt tratate prin trimiteri la fapte de ordin stilistic. De fapt, literatura are acest privilegiu lingvistic. În cele ce urmează, ne vom limita la fenomene care privesc direct literatura, lăsând deoparte mai ales adjectivele antepuse cu valoare intensivă (adevărat, mare, perfect...) și opozițiile cu omonime de tipul veche casă / casă veche în care poziția adjectivului este strict impusă. Posibilitatea de a antepune sau de a postpune adjectivul fără a modifica implicit interpretarea grupului nominal ține
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vom limita la fenomene care privesc direct literatura, lăsând deoparte mai ales adjectivele antepuse cu valoare intensivă (adevărat, mare, perfect...) și opozițiile cu omonime de tipul veche casă / casă veche în care poziția adjectivului este strict impusă. Posibilitatea de a antepune sau de a postpune adjectivul fără a modifica implicit interpretarea grupului nominal ține de folosirea non-clasificanților. Astfel se explică faptul că între (1) și (1') nu există decât o diferență de ordin emfatic: (1) Un tort delicios vs (1') Un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
wasi-p, literal "casă, în" = "în casa", wasi-cuna-p, literal "casă, plural, în" = "în casele", wasi-yki-cuna-p, literal "casă, tău, plural, în" = "în casele tale". Nu are genuri. Pluralul se formează uneori cu sufixul -kuna care se adaugă la sufixele cazuale. Genitivul se antepune. Distincție între "noi" inclusiv și exclusiv. Valorile verbului (cauzativ, reciproc, frecventativ) marcate prin sufixe. Conjuncția "și" este enclitica și are diverse forme, de origini diferite. Sistem de numărare zecimal."331 În cazul niciunei altei macrofamilii nu există atît de puține
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
abține, a aparține, a conține, a deține, a întreține, a menține, a obține, a reține, a susține), a face (a contraface, a reface, a satisface), a bate (a abate, a combate, a dezbate); (b) pentru clasa 2: a pune (a antepune, a binedispune, a compune, a depune, a descompune, e expune, a impune, a interpune, a juxtapune, a predispune, a presupune, a postpune, a propune, a recompune, a subexpune, a superpune, a supraexpune, a suprapune, a transpune), a duce (a conduce
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
ROMÂNĂ ACTUALĂ IRINA NICULA 1. PRELIMINARII Prin analiza statistică a pronumelor și a adjectivelor demonstrative din limba vorbită actuală urmărim frecvența formelor simple în raport cu cele compuse, precum și topica preferată de vorbitori în cazul acelor adjective demonstrative care pot apărea fie antepuse, fie postpuse centrului nominal. De asemenea, pe baza materialului consultat, vom schița utilizările pragmasemantice pe care le au pronumele și adjectivele demonstrative în limba vorbită și vom identifica anumite tipare de construcție la care acestea participă. În a doua parte
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
important care este acela al controlului civic al vieții politice (CLR). La cazurile oblice 9, am întâlnit în postpunere, într-un singur context, forma acestora: În afara durerilor acestora de oase ce vă mai supără? (CLR), și, mai frecvent, adjectivele compuse antepuse acestui, acestei, acestor: împotriva acestei lumi (CLR) cu puterea acestei societăți (CLR) asupra acestei povești (CLR) în direcția combaterii acestor legende și mituri (CORV) cucerirea acestui oraș fiind prima victorie a opoziției antitalibane (CORV). Numărul mic al formelor adjectivale în
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
câteva minute începea emisiunea lui Paco, ce conta că ea lucra la concurență, vocea afurisitului ăsta o scotea din apatie (eddie.ro/2008/02/15) Despre viețile oamenilor ăștia nu pot să spun decât atât (www.observatorul.com) Adjectivele simple antepuse *ăst, *ăști, *aste sunt regionale 11 și nu au fost înregistrate în corpusul folosit. Astă este singura formă antepusă care apare în limba vorbită, în construcții adverbiale temporale precum astă-seară, astă-vară, astă-toamnă, unde actualizează sensuri diferite în funcție de nominalul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
a mai prea fost la antrenamentele ălea (CLR). Pronumele *ăl, *a, *ăi, *ale, precum și formele flexionate ale acestora, *ălui, *ălei, ălor*, sunt regionale și nu se întâlnesc în corpusul cercetat. În utilizarea adjectivelor compuse, se preferă în general variantele poziționale antepuse acel, acea, acele celor postpuse acela, aceea, acelea. În cazul formelor de masculin, plural acei/aceia, raportul este invers în analiza de față (0/3 ocurențe), dar nu permite detașarea unei concluzii, fiindcă situațiile în care l-am întâlnit pe
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
sau neexprimat, vom considera că, în contextele analizate, cele două elemente se asociază direct atunci când verbul (din structurile Vb + N1 + prep. simetrică + (N2 și N3)/N2 pl ori N1 + Vb (participiu adjectivizat) + prep. simetrică + (N2 și N3)/N2 pl) este antepus numelui "simetric" ori este eliptic. Adoptăm această soluție pentru a confrunta exemplele din corpusul nostru cu regula enunțată la începutul articolului (vezi supra, 1.) care pune în legătură utilizarea prepozițiilor dintre și între cu numele (articulat sau nearticulat). 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
parte dintre adjectivele din fondul mai vechi, cu topica fixă, toate acestea manifestând incapacitatea de a primi articol; ● pe o treaptă de invariabilitate medie, se află adjectivele cu topica variabilă, care pot prelua articolul hotărât de la substantivul regent, atunci când sunt antepuse, ceea ce implică posibilitatea schimbării formei, spre exemplu adjectivele terminate în -ce (ferocele ucigaș, ferocelui ucigaș), acceptate în limba, susceptibile de a deveni variabile în viitor, unele adjective din fondul vechi în structuri rare și învechite (cumsecadele om); ● "cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]