25 matches
-
S-ar părea că așa stau lucrurile, dacă nu s-ar ține cont de următoarele două aspecte, care vrând-nevrând invită la conceptualizare după o temeinică instruire: a)Sfera esteticului a fost lărgită prin asimilarea urâtului, dar nu ca un concept antiestetic, ci ca un mod de expansiune, iradiere și ipostaziere a frumosului interceptat la limitele lui inferioare; b)Frumosul nu e unic, ci infinit nuanțat și structurat pe multiple planuri de complexitate, respectiv de puritate. Notă: Pentru Plotin, iar după el
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
1 septembrie, Lateral ArtSpace din cadrul Fabricii de Pensule Cluj găzduiește expoziția Leei Razovsky, intitulată INNER WHIMP. Seria de desene realizată de artistă s-a întâmplat natural, când cu mâna stângă, când cu cea dreaptă. Rezultatul este un desen crud, aproape antiestetic, unde nu contează decât vibrația și amuzamentul interior al artistei, care mărturisește că de mic copil a manifestat o pasiune pentru o oarecare doză de sălbăticie, care i-a caracterizat printre altele copilăria și care o definește în continuare ca
Lea Razovsky by http://www.zilesinopti.ro/articole/7662/inner-whimp-lea-razovsky [Corola-blog/BlogPost/98572_a_99864]
-
de frivolitate, pesemne ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit un autor de inteligența lui Mihai Neagu. Dar temperamentul, care e expresia umorală a neputinței de a ne lupta cu predestinarea genetică, are la Mihai Neagu un efect antiestetic prin înclinația umoristică. Al treilea parametru e revărsarea de laude când persoana evocată se bucură de simpatia vorbitorului, accesele encomiastice scăzînd tonul discursului. Dincolo de metehne, rămîne însă probitatea de martor a unui medic care, sub unghi istoric, nu greșește, chiar dacă
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
de C. Dobrogeanu-Gherea, e contrar realității. La Gherea, constata I., „sunt puține pagini de critică estetică, și nu cele mai interesante din opera lui”, remarcând, semnificativ, că „analiza estetică este pe ultimul plan”. Criticul de la „Viața românească” nu e un antiestetic, ci un antiestetizant, ceea ce înseamnă cu totul altceva. În practică, se detașează atât de Titu Maiorescu, care minimalizează influența mediului social asupra scriitorului, cât și de Gherea, care reduce totul la rolul ambianței sociale: „Raportul dintre operă și mediu Gherea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
oamenii sunt din același aluat. Ei, da. Dar corpul grec are valoare pentru că participă la modelul divin, nu invers. Paradox? Dacă estetul este, în sens restrâns, cel care preferă frumosul adevărului sau binelui, rar s-au văzut creaturi mai voit antiestetice decât grecii, a căror deviză ar fi putut fi: "Mai întâi adevărul, frumosul va veni în urmă, ca intendența". Și niciodată nu s-au văzut creaturi mai creatoare. Căutând în toate realul maxim, ei ne-au lăsat o imagerie care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
apele pestilențialei lagune. În realitate, Veneția rămâne o "necropolă a unei slave trecute", victimă (morală) a superbiei sale nemăsurate de altădată, iar naratorul lovinescian se arată dezgustat de spectacolul decrepitudinii, cu farmecul morbid-decadent al obsolescenței, vădind o receptivitate mai curând "antiestetică", de burghez pragmatic (nu trebuie uitat că, în textul originar, impresiile sunt ale călătorului în căutare de confort și odihnă, după o boală grea!). În concluzie, teatralizarea convențională a fragmentului memorialistic cu ajutorul personificării și al dialogului abstract dintre narator și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
niște concluzii care sunt mai aproape de realitate." Proletcultism reciclat În ACOLADA (nr. 6, 2009) Gheorghe Grigurcu publică partea a doua a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziția furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acțiunea de refacere a punților cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea la vedere a unui cadavru. Dar iată ce spune C. Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
aș fi fost tentat să răspund că i s-a întâmplat literaturii române postdecembriste (din 1989 până astăzi) cam ceea ce i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi de către proletcultism, iar mai recent de către postmodernism, revizuirea canonului etc.) încât nu poți să nu accepți ideea că istoria se repetă, în forme derutante. Există un ritm
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
postmoderne sau pentru intensul ei trăirism. Poeziei postmoderne care este o expresie a inteligenței pure, rod al jocurilor (inter)textuale și al dexterității combinatorii, Angela Marinescu îi opune o poezie a trăirii maxime, viscerală, și, pe alocuri, inestetică sau chiar antiestetică. O poezie care coboară direct din Strigătul lui Munch. Firește, roata (poeziei) nu a fost descoperită odată cu scrierea acestor rînduri, dar distincția este importantă în destul de uniformizatul climat poetic contemporan. Dincolo de aceste foarte interesante precizări legate de propria sa artă
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
ani sînt, cum era de așteptat, cei mai convenționali, marcați de subordonare, iar reproșurile din „Scînteia” sînt destul de vagi (revista „nu luptă cu fermitate împotriva apolitismului și a rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau apolitism, în limbajul epocii (Tudor Vianu este realmente excentric scriind despre
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
plictisește. Or, poeziei îi poți ierta orice, numai să nu te plictisească. Riscul cel mare vine din oboseala receptării, a scăderii interesului lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei "Vatra", 11-12/2004
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
și cea etnică", precît și Gîndirea, "lipsită de un condei critic de autoritate", dădeau impresia a fi fost "înfrînte, sleite de orice vigoare". Dar s-a întîmplat ca, după 1930, "în urma unor împrejurări favorabile, de natură hotărît extraestetică și chiar antiestetică - împrejurări provenite din curente ce bîntuiau peste și dinspre culturi dinafara granițelor noastre, acel spirit sămănătorist, al confuziilor mai sus amintite, să renască și încă cu o virulență necunoscută". Ce să mai spunem despre "sămănătorismul" roșu, instaurat după 1947, cu
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
ceartă medievală dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de substanță aveau oare lucrurile an anii '50? Artisticește, anii aceștia vor rămâne an istorie drept cea mai antiestetica și paraliterara perioadă. După mai bine de o decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.), cu
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
atît de „sentimentaloid”, „provincial”, „desuet” în ochii unor confrați? Ambii poeți se așează pe nervura emoțiilor tradiționale, incluzînd elementul etnic, care n-avem impresia că ar putea fi declarate falimentare. Se pronunță însă împotriva lor și factori de natură franc antiestetică. Un distins eseist a fost recent de părere că Eminescu însuși a cam ieșit din circulație, fiind atît de jenant incompatibil cu prezentul context geopolitic, în care UE, NATO, presantul pragmatism, prevalența valorilor anglo-saxone etc. impun un soi de aggiornamento
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
ori în dificultate. În anii 1930, ea a trebuit să se impună (ca atare!) în bătălia cu puternica generație Iorga-Ibrăileanu, purtătoarea de cuvânt a unei înțelegeri învechite a literaturii, al cărei mesaj era, în ochii lor, preponderent social și chiar antiestetic. Două decenii mai târziu, a fost rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960 a constat în repunerea esteticului în drepturile lui naturale. Ceea ce unii critici tineri contemporani
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
de 20 de ani, între 1945 și 1965, n-a putut apărea nici o ediție a Crailor... Către sfârșitul anilor 1960, cultul era înfloritor (cu mulți aderenți din motive de snobism estetist, adeseori ca reacție la cultura oficială politizată și inerent antiestetică a acelor vremuri), dar după 1989 pare a se fi diluat până acolo încât scriptura mateină s-a tipărit, în 1998, într-o colecție de buzunar, iar ceea ce fusese o carte pentru inițiați a devenit o operă care se studiază
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul semnifică astfel fie o pierdere a subecitivității, fie o revenire la această; sfțrșitul noului sau mai noul; retragerea avangardei sau o avangardă contemporană: fie o antiestetica, fie o nouă estetică; o concepție regionalista sau globală; o logică culturală a «capitalismului întârziat» sau opoziția față de el etc. "<footnote "... le post-modernisme se constitue-t-il comme quelque chose de radicalement nouveau, ou est-il plutôt l'expression radicalisée du moderne? Leș
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
află voracitatea ,,unei dorințe de parvenire", sumbrețea unui ,,politicianism fără frînă morală", altfel spus tocmai anularea mesajului etic al lui E. Lovinescu, componentă de căpetenie a legatului său. Dar importantul critic e contestat și fățiș, în numele unei cruciade antiimpresioniste, recte antiestetice. O voce, prestigioasă, de altminteri, în planul său specializat, de abordare teoretică a literaturii, n-a ezitat a-l declara a fi, împreună cu G. Călinescu, o primejdie a criticii românești, invadată, vezi Doamne, de ,,literatură", subordonată scriitorilor. Aci nu mai
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
supraviețuire în condiții dificile). Prima va merge pe mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ "sinceră", "nesofisticată", va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
coabitează aici cu experimentele lingvistice de tip zaum (fapt care se regăsește și în titlul onomatopeic al almanahului Gga, inițiat în 1920). Cealaltă grupare, fondată la Varșovia, în 1918, de către Alexandr Watt și Anatol Stern, va promova o atitudine radical antiestetică, fapt care va duce în 1923 la un conflict între cele două „școli”. Radicalismul futurist supraviețuiește, întru cîtva, în cadrul revistei Zwrotnika, avînd - prin virulența și eficiența sa polemică - un rol important în viața culturală a Poloniei anilor ’20. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
buget redus și evidențiază etosul inovator al cinematografiei independente. Într-o scenă de la începutul filmului, plasată într-o cafenea din Austin, un student ia în mînă un exemplar al colecției de eseuri despre cultura postmodernă publicată de Hal Foster, intitulată Antiestetica (1983), iar cartea lui Mark Berman asupra modernității și culturii moderne, intitulată All that is Solid Melts in to Air (1982), se vede undeva pe o masă. Cele două cărți menționate formulează atitudini estetice contemporane opuse (modernism vs postmodernism). Consider
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu retrage reclama, iar corporația, temătoare, a cedat, dovedind o dată în plus că dreapta de orientare religioasă nu apreciază imaginile artistice care promovează interese religioase și că, în plus, corporațiile capitaliste dau dovadă atît de lașitate, cît și de caracter antiestetic în urmărirea profitului. Acest spot publicitar pentru Pepsi atacat de unii critici este el însuși un complex videoclip modernist care necesită interpretare și un loc în panteonul videoclipurilor vedetei. 9 Deoarece Madona se prezintă ca un vehicul al moralității și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile contrare, de scufundare în automatism, în conformism rigid, de rutinare și fixație în scheme perimate, sancțiunea comicului fiind în acest caz una a disperării, manifestată în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast, a contradicției structurate pe o schemă ascendentă, descendentă sau nerezolvată 22, a cărei sesizare bruscă declanșează, ulterior surprizei, râsul comic. Discrepanța descoperită instantaneu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
potrivit căreia spiritul critic trebuie și el supus unei analize obiective. În aprecierea valorilor „trebuie să vedem nu mutabilitatea valorilor (criticul Îl are În vedere pe Eugen Lovinescu, adeptul teoriei „mutației valorilor estetice”) ci eroarea critică. Sensibilitatea nouă particulară, deci antiestetică a unei generații sau gustul Îndoielnic al unui critic pot valorifica greșit o operă după notele diferențiale și independent de sinteza acestora În creație.”( 4) Aprecierile sunt de mare actualitate. Cât privește domeniul curentelor literare, G. Călinescu afirmă: „Clasicism, romantism
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]