118 matches
-
În adâncime, în mrejele complicate ale genotextului, palpită, drept contrapondere, între altele, ceea ce Maria Nițu numește, foarte inspirat, definindu-și, indirect, și măcar parțial, prozele, “sinesteziile emoționale” (topite, disimulate, în ironie amară, în referințe cultural-livrești, în jocuri de cuvinte, în antifraze etc.). Să ne amintim renumita sentență a lui Blaise Pascal : « Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point ». Cartea (beneficiind de o densă prefață - În “cușca” Soledad - , datorată lui Adrian Dinu Rachieru) se intitulează, ludic (?), Reciclare la
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
clipa închiderii telefonului la punctul terminus pentru Mihaela Runceanu, ce-și lua fără să știe ultimul rămas bun de la compozitor, după care avea să se declanșeze lupta în chinuri, cu sălbaticul...! Un cuvânt mai mult despre aceasta ar intra în antifrază. Fapt e că întâmplarea s-a consolidat în durere interioară pentru compozitorul George Natsis, iar discuția telefonică dinaintea năpustirii bestiei asupra Mihaelei Runceanu simulează de atunci până azi, în imaginația muzicianului, o scenă de iad, în care se petrece o
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1421136748.html [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
bancu’ prost cu „să trăiți bine” / Nu pun botu’, nu-ți dau votu’, n-ascult de tine!”:)). SR a avut probleme cu cenzura? Asta e marca noastră: vocea senină, instrumentele hard, mesajul dureros. De la „Țara te vrea prost”, folosim această antifrază care e destul de punk. Emil, care are o voce mai aspră, îl dublează uneori pe Zoltan „gură-de-aur” și se obține efectul ăla de Clash (vocea-ntîia suavă, oarecum naivă + vocea a doua dură, corozivă). Într-o anumită fază a înregistrărilor, mi
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu by http://www.zilesinopti.ro/articole/3696/haosro-interviu-cu-florin-dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
nonsensul are un sens;<br> “Totul este posibil, chiar si imposibilul !”; o spirală - iluzie optică sau un cerc vicios; a) Paradoxismul are o semnificație, în timp ce dadaismul, letrismul nu o au;<br> b) Paradoxismul face cunoscute în mod special contradicțiile, antinomiile, antifrazele, antagonismul, nonconformismul, paradoxurile în orice domeniu (literatura, arta, știința), în timp ce futurismul, cubismul, suprarealismul, abstracționismul și toate celelalte mișcări de avangardă nu se bazează pe ele;<br> a) utilizarea de metode științifice (în mod special algoritmi) pentru generarea și studierea contradicțiilor
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
diferitelor epoci: farsor, escroc sau poet blestemat. Operele sale nu sunt ușor de descifrat fără note și explicații. Limbajul folosit de el nu ne este ușor accesibil. Aluziile la Parisul epocii sale, arta sa de a folosi sensurile duble și antifraza fac adesea textele sale dificil de înțeles, chiar dacă exegezele contemporane au reușit să facă lumină în destul de multe dintre aspectele obscure ale vieții și operei sale. Biografia lui Villon a rămas, în general, incertă atât din carența de documente, cât
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
cuvinte, revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, patos și forța lirică și un permanent dialog cu moartea. Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane poetului, într-un limbaj diferit de franceza modernă, „argoul hoților”, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi deci, ele sunt dificil de înțeles și de tradus chiar și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Jacques Byck, poate construi adesea superlativul unor acțiuni sau însușiri pozitive pentru vorbitor cu ajutorul unor elemente lexicale cu sens primar negativ (în structuri de tipul o groaza de bani, s-au distrat de comă, o petrecere mortală etc.). Invers, prin antifraza, elemente pozitive conferă valoare superlativa unor noțiuni negative (o sfîntă de bătaie). E drept că, în cazul bătăii, perspectiva locutorului nu e întotdeauna cea a victimei, ci poate presupune chiar o valorizare pozitivă: competiție, distracție, lecție etc. De fapt, expresivitatea
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
în acest final de poem și de volum, își face simțită prezența cealaltă „voce” a lui Marin Sorescu. O anumită ambiguitate exista, nu-i vorbă, și în celelalte poeme, dar mai cu seamă ca reflex al detașării ironice (subminată în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice, caricaturale, îi corespunde, complementar și contrapunctic, tendința mitizator-elegiacă. Nu fără îndreptățire, Eugen Simion a identificat aici mărcile unei „dedublări” sui-generis
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei, tragedia limbajului, scientismul poetic și multe altele. Semnalabil și în alte lucrări, comparativismul va monopoliza în Călătoriile epocii romantice (1972) structurarea materiei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
aceasta regizorul renunță la comic pentru sarcasm și înfățișare directă a ororii. Pot vedea în acest film și un mesaj care să rotunjească sensul operei sale cineamtografice. Comicul servește expunerii unui anumit tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei ideologice. Comicul lui Blaier este însă unul încărcat de gravitate, cum spuneam. Ultimul registru al regizorului este unul grav fără rest, în marasmul unui univers totalitar reperele dispar unul câte unul, iar Blaier urmărește
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
zeci de persoane, mai ales atunci când aveau „parfe cu glazură” de ciocolată. În ultimii ani ai regimului, dispăruse până și glazura, mai găseai doar „vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit, cu clăbuci, și „Extra” - denumită prin antifrază, probabil -, învelită într-o hârtie albicioasă, meschină. Toate ambalajele românești pentru uz intern ofereau imaginea deprimantă a senilizării și subdezvoltării. Nimic atractiv, nimic „hedonist”, un fel de „moarte a pasiunii” generalizată, totul părea destinat extirpării oricărei senzații de plăcere, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literal". Ironia ar consta în "a spune contrariul a ceea ce gândim sau a ceea ce dorim să lăsăm să se înțeleagă, prin luarea în derâdere fie comică, fie serioasă" (C. Fontanier, 1821). Ne-am afla deci în prezența unui tip de antifrază. Diverse teorii recente despre ironie se înde-părtează de această concepție tradițională. Ele se definesc în raport cu abordarea făcută în 1978 de D. Sperber și D. Wilson 157, care au propus interpretarea ironiei ca fenomen de mențiune, trimițând astfel la diferența clasică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desemnează singur, în timp ce luat "în întrebuințare" (sau în folosire standard) vizează un referent dincolo de el: Libertate este un substantiv (mențiune). Mă bat pentru libertate (întrebuințare). A spune că ironia este o "mențiune", înseamnă a considera că ea nu este o antifrază în care s-ar afirma "contrariul" sensului literal, ci mențiunea opiniei unui locutor care ar spune ceva deplasat. Pornind de la această "mențiune" putem glisa către ideea, fundamentală pentru înțelegerea polifoniei, conform căreia în ironie se face auzit un punct de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă, glisând, prin antifraza ironică, spre pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară, în mod particular
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironia își relevă particularitățile atunci când e situată în proximitatea satirei și a parodiei, de care se diferențiază prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e strategia, iar ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Putem vorbi, la Arghezi, de o capacitate inepuizabilă de contestare, de negare, detectabilă în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate impresionantă de forme, de la un singur rând ce poate exprima dezacordul printr-o antifrază, rătăcit, de pildă, într-un text encomiastic, la nuanțe polemice de fundal, disimulate strategic prin anunțarea altor intenții, până la accese nereprimate de furie și revoltă, în care limba devine materie simpatetică, iar textul un act ritualic de magie neagră. În
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vreun Brătianu misterios, vreun Rosetti legendar cărora li s-ar putea atribui victoriile și gloria unui conservator modest ca Ștefan cel Mare, unui reacționar împielițat ca Mihai Viteazul, sau meritele reformei lui Mavrocordat la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba de liberali și expresia pseudopeiorativă în caracterizarea conservatorilor, pentru un efect ironic garantat. Citarea bumerang face parte, de asemenea, din arsenalul strategic al polemistului, fiind cel mai uzual mod de a discredita raționamentul advers. Cea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
destinat să deschidă lectorului apetența de a se aventura în căutarea sensului real. "Nebunul regelui"254 prefigurează disimularea argheziană prin asteism și diasirm, figurile de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină ironia prin antifrază și zeflemeaua neagresivă, "glacială și nepăsătoare fața de obiect"255, și care simulează, cu o naivitate perfidă, acceptul ironistului față de deciziile politice ale adversarului său. Doar titlul lasă să se înțeleagă dispoziția ironică a autorului, prin trimiterea la unul din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în imagini concrete care, la rândul lor, suferă prelungiri ficționale, transgresând granița verosimilului către grotesc sau absurd. "‹‹Iudaica›› în idiș"307 este unul din textele concepute, aproape exclusiv, în registrul unui comic subversiv, mizând din plin pe efectul incitant al antifrazei, pe care Arghezi o prelungește, ispitit de bulversarea logicii raționale, cu o alta, ce simulează naivitatea infantilă: "Domnul Iorga e incontestabil un mare român, ceea ce nu-l împiedică să fie și un foarte mare iudeu". Pretenția anulării incompatibilității dintre etnii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
presupune o evidență care nu are nevoie de demonstrație. În finalul articolului, reintrarea în regimul "dublei enunțări" scoate la iveală disponibilitatea polemistului de a trece de la un registru la altul, prin conversia tonului din grav-acuzator în cel comic-zeflemitor, uzând de antifrază și diasirm. Iată o încheiere edulcorantă, care amendează, subtil, exprimarea tautologică a adversarului: "Eu gust în nota domnului Iorga și o frumusețe literară. ""Rândul tagmei" m-a fermecat". Cu alte cuvinte, detaliul incriminant este, asemeni "cireșei de pe tort", dacă ne
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să nu mai semene nici cu un bou, nici cu o broască. Așa și cu semnul vizual în relația lui cu referentul: hiper-icoana s-a sfărâmat. De aceea există tot mai puține imagini în civilizația ecranelor (numită "a imaginii" prin antifrază). Tele-comunicare și cine-comunicare "Vizualul" nostru este pentru artele vizuale vechi ceea ce sonorizarea este pentru muzică, ilustrația pentru pictură sau comunicarea pentru expresie. Să spunem că avem "comunicare" atunci când oferta se reglează după cerere și "artă" când oferta de imagini poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]