16 matches
-
romantică care atestă numeroase corespondențe între lite¬ra¬tura absur¬dului și vechiul romantism. Miguel Unamuno, eseist, nuvelist, poet , dramaturg și filozof spaniol (1864-1936), declara: „Eu nu accept rațiunea, eu mă revolt împotriva ei, căci tot ce este vital e antirațional”. Romantismul a exaltat, împotriva rațiu¬nii. Se neagă existența adevărului general valabil, fiecare având dreptul și chiar datoria de a-și proclama „adevărul” său, sub forma unor mesaje particulare, infirmând astfel (ce eroare!) adevărul unic. Căci, pentru acești irațio¬naliști
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Vavila_popovici_1406038816.html [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
stihuitorilor proletcultiști, „ripostă“ cunoscută și prin sintagma „explozia lirică“ din 1964 - 1965, „explozie“ ce reușește să neliniștească / alarmeze chiar și unele spirite deschise receptării critice a valorilor modernismului: Eugeniu Speranția, Vladimir Streinu ș. a.: «Printr-un proces greu de analizat, poezia antirațională, fără a mai fi într-adevăr fructul unei similarități temperamentale, și-a câștigat în ultimul timp adeziunea unui mare număr de tineri autori, foarte fecunzi și cu o masivă prezență în cele mai multe periodice literare. Vorbind despre impresia pe care o
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
și difuzare de „date științifice” asupra diferitelor caracteristici ale speciei umane, ca metodă de luptă Împotriva exploatării „prejudecăților rasiale”, considerate a fi un efect al ignoranței și iraționalității. Căci, se considera pe-atunci, „rasismul este expresia unui sistem de gândire antirațional prin Însăși esența lui” (UNESCO, 1960, p. 533). Lupta Împotriva rasismului se confunda deci cu un apel la Luminile științei și la luciditatea spiritului rațional. Idealul antirasist trebuia să se realizeze prin instrucție și educație, nu prin interdicție și sancțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
induc contradicții sau tensiuni crescânde între ordinea tehnico-economică, animată de un principiu al eficienței și raționalității funcționale, și ordinea culturală, în care un astfel de principiu nu numai că este respins, dar instituie și acel principiu alternativ care celebrează valori antiraționale sau antiintelectuale. Puritanismul protestant invocat de Max Weber a ajuns astfel într-o totală recesiune în societatea postindustrială datorită seducției consumeriste și exagerate a modernismului cultural, a individualismului hedonist și a marginalizării religiei ca sursă a reglementărilor morale. Tranziția spre
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Sleep" (E: 129). Mark Trevor Smith consideră că întreaga paletă de contradicții blakeene este generată de intenția artistului de a descrie viață așa cum este, nu așa cum ar trebui, în acord cu facultatea rațională: "Totuși, teologia lui Blake este inconsecventa și antiraționala deoarece el este fidel detaliilor lumii, pline de viață și de aceea de opoziții" (1993, p. 203). Această opinie generează o intrebare legitimă: este viața în chip obligatoriu autocontradictorie? Nu cumva contradicția se naște din pricina unei înțelegeri parțiale pe care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
susține Bateson, e limpede și clară pentru că limba devenise limpede și clară, astfel că poeții, indiferent dacă erau sau nu raționaliști, trebuiau să folosească acest instrument gata făcut. Dar Blake și Christopher Smart demonstrează că scriitorii cu concepții iraționale sau antiraționale despre lume pot transforma stilul poetic sau se pot întoarce la o fază mai veche a acestuia. Într-adevăr, simplul fapt că putem scrie nu numai o istorie a ideilor, dar și o istorie a genurilor, a modelelor metrice și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
conceapă acțiunile ca bătălii ce se vor încheia în triumf și mântuire (precum imnurile și posterele propagandistice, imageria mitică trebuie evaluată în relație cu sentimentul și acțiunea, mai degrabă decât cu intelectul și istoria). Împingând ideea conflictului marxist în sferele antiraționale, mitice, apocaliptice (și deci religioase, în sens funcțional), conceptul sorelian al mitului a constituit dinamul marxismului și al fascismului revoluționar din secolul XX, ca mari mitologii în acțiune.304 Mitul politic nu mai e inconștient, atrage atenția Cassirer, ci este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ori pliindu-l strict pe contextul clasial al Antichității. A se vedea, de exemplu, Paul Bălă și Octavian Chețan, Mitul creștin. 303 Daniel Dubuisson, op .cit., p. 258. 304 Ellwood consideră mitul sorelian ca total datorită viziunii apocaliptice a schimbării, și antirațional fiindcă nu cunoștea alt standard al adevărului ori al judecății decât el însuși, eficient stimul pentru acțiunea totală, fără îndoieli și evaluări: "e suficient să ne gândim la miturile naziste ori comuniste ale oprimării de rasă ori de clasă, urmate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dictarea e un act represiv. Ceea ce este ecologic, fiindcă scrierea este artificială, pe cînd vocea naturală. Ceea ce este democratic, întrucît copii defavorizați sau imigranți vor stăpîni cu mai mare ușurință franceza vorbită decît franceza scrisă. Ceea ce este complet idiot (antiistoric, antirațional, antidemocratic etc.), dar înlocuirea "locului de trai" cu "locul de studii" sună potrivit în "contextul" sonor. E "modernă". Ca și reforma ortografică, ce-și propunea să fonetizeze pe cît posibil codul scris (diminuarea suportului înglobează și lexicul, și gramatica). Există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca de-o confruntare cu maturitatea. Iar pe de altă parte spargerea în țăndări a acestui porțelan acoperit cu desene visătoare, revolta oricărui semnificat explicit prin izbucnirea în trombă a expresivității autonome, magmatice. Subconștientul iese la suprafață ca patos asociativ antirațional. Poezia se izbește de violența zăcînd în propriile-i adîncimi ce nu s-au lăsat domesticite. Expresia o sacrifică în ipostaza sa de mărturie relativ coerentă, logică, spre a rămîne, în superbia-i nereținută, informală, singură în măsură a o
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni de la cei imuni la "molima freudistă"... "o filozofie rușinoasă și nerușinată care își bate joc de filozofie" (Jean Domenach). Molima permisivității nezăgăzuite antietică și antirațională în cultură și în viața de fiecare zi. Poezia este o necesitate cosmică pentru om. Necesitate sacră. Reamintim cuvântul definitiv al lui Hölderlin "numai poetic merită omul să trăiască pe pământ". În rest nu trăiește, este viețuit de toate stihiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-n el, din aprilie pînă-n iunie '48, în "Contemporanul", l-au înfricoșat. Titlu de spaimă: Confuzia valorilor în critica noastră literară. Cui nu-i era frică de Vitner? Călinescu suferea dentistul Vitner i-a pus diagnosticul de boli contagioase: "doctrină antirațională", "rămășițe idealiste", "teoretician al formelor în descompunere ale artei burgheze". Vitner l-a "epurat" în '48 din universitate, ca să-i ia locul, și a rămas profesor peste vîrsta pensionării. Să nu fi "aderat"? Tu ce crezi? Înfunda pușcăria? Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puțin fals într-adevăr. Pe scurt: falsul adevăr este adevăratul fals sau adevărul adevărat este falsul fals. Și astfel, contrariul se conjugă, quod erat demonstrandum"3. În planul mai larg al teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lume, manifestându-se "ca un divorț între om și viața sa, între actor și decorul său"4. Precedând, așadar, reprezentarea sa literară, absurdul a preocupat gândirea filosofică, primind ca sensuri principale pe de o parte "ilogicul" și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cazul raportului dintre comic și absurd este faptul că termenii se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei dintâi relații, aducem ca argument faptul că absurdul se regăsește în cele mai multe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]