44 matches
-
dintr-un complex patern nerezolvat. În artele contemporane, nu doar ființele umane străbat regnurile până la împietrire, la transformarea lor în statui, așa cum se întâmpla cu cel ce privea în ochii Gorgonei, ci și pietrele sau plantele iau înfățișări umane, se antropomorfizează, pentru că noua estetico-erotică este biunivocă și, psihologicește, reversibilă. Din nou poezia este chemată în imaginar, pentru că substanța ei se regăsește în viziunile artiștilor contemporani. Fotografia digitală este expresia maximă a fascinației acestor transformări. Pietrele rotunjite pot părea sânii „de piatră
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_metamorfoza_si_dan_caragea_1377985413.html [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
înainte. Umorul sănătos și satira mușcătoare, usturătoare, sarcasmul, autoironia dau o culoare deosebită scriiturii. De un umor molipsitor este proza “Pălăria”, în stil sorescian care aduce foarte bine cu poezia “Vedenia” din volumul “La Lilieci”, al lui Sorescu. Dumnezeu e antropomorfizat, poartă pălărie, ba, chiar o oferă unui cetățean, căruia îi plăcuse pălăria și se uita cam lung la ea. Același umor sarcastic este prezent și în scrierea “Națiuni, fiți bărbate!” în care, moartea unei pisici la Casa Albă este motiv
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ferestre_in_constiinta_veacului_recenzie_la_volumul_povesti_muritoare_de_jianu_liviu_florian_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
ar fi fost "ROMANE CHIBESTE"- "ÎN LIMBUL ROMANI", pentru că inflexiunea masculină E, cere inflexiunea ES la declinare. Dar cum limba este mică și rea, și neapărat este apanajul femeilor, atunci și gîndirea antropomorfică a primilor romi, indo-europeni și ei, au antropomorfizat limba cu gen feminin. Cam complex într-adevăr, dar dacă-i bal, bal să fie! Dacă un cititor rom nativ ar parcurge textul în cauză, ar fi dezorientat, pt. că ar citi în două feluri expresia "romane chibiate": 1-la limbile
POVEŞTI ÎN GRAIURILE ROMILOR , SAU RECENZIE CONSTRUCTIV-REVELATOARE. de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479255186.html [Corola-blog/BlogPost/365517_a_366846]
-
cu natura (în forma ei înnebunitoare) ca și cum aceștia ar fi în prezența unei ființe dotate cu intenție, în speță un prădător, deși nu există nici un prădător nici vizibil, nici prezent. Atitudinea este comparabilă cu aceea a primatului uman care își antropomorfizează mediul. Trebuie remarcat că acest comportament cultural nu aduce nici un avantaj adaptativ indivizilor care îl practică: nu-i face nici mai bogați în descendență, nici mai buni vânători sau culegători, iar prădătorii și fulgerele nu-i scutesc mai mult sau
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
tuturor celor care au locuit acolo au dus la părăsirea clădirii ce a rămas doar o relicvă ruinată a unei lumi apuse, bântuită de duhurile foștilor locuitori, blestemați să cutreiere la nesfârșit locurile unde au trăit. Casa începe să se antropomorfizeze și scoate sunete sinistre: podelele scârțâie, ușile înțepenite gem, vântul suflă sinistru prin găurile apărute în acoperiș, se aude de peste tot "„un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat (...) urmat de un gâfâit scurt, speriat
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
-se în cel mai autentic spirit al „iluzoriului” postmodern. Cititorul lui Mircea Cărtărescu este transportat într-o lume fantastică, delectat cu tot felul de năstrușnicii, întocmai ca în cartoon-urile postmoderne (de tipul Cow and Chiecken, să spunem), unde obiectele se antropomorfizează, ca sub efectul unei formule magice, rostite de maestrul-prestidigitator. Adeseori, ecartul dintre sensul propriu și cel figurat al unor cuvinte sau expresii, ca și polisemia altora, sunt exploatate, întocmai ca în lirica barocă și manieristă, în scopul obținerii unor efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Răspunsul este la fel de simplu: dacă narațiunea poate fi definită ca „un sens care se transformă”, descrierea reprezintă momentul în care narațiunea se oprește pentru ca sensul să poată fi stocat. Descrierea este memoria narațiunii [...] Formele sunt acelea care au tendința să antropomorfizeze obiectele de descriere. Așa sunt formele verbale durative, cum ar fi gerunziul și imperfectul („camioanele defilau”), ca și întoarcerea la formele pronominale („cortegiului i s-au alăturat siderurgiștii germani”). Mai există și altele care par să asigure o legătură subtilă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Numai ea cunoaște întîmplarea și locul unde zace eroul. Fiind vrăjitoare amîndouă, întîlnirea capătă aspectul unei competiții. Nu rămîne “maicii bătrîne” decît să interogheze “elementele”, pinul, stejarul și drumul, să vină în ajutor. Căci în Kalevala toate regnurile sunt însuflețite, antropomorfizate: mineral, vegetal, animalier și participă cu puteri proprii, în bine ori în rău, la viața comună. Un fragment de text ne-o înfățișează pe eroina nordică stăpînită de o mare agitație a căutărilor: Mama și-a cătat feciorul, Pe pierdutul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
natura sa, refuză orice chip făcut de mâna omului Ambele riscuri expuse mai sus sunt înfățișate ca obstacole în cadrul oricărei tradiții religioase care expune sau teoretizează parcurgerea treptelor. IV.2 Despre persoană Pe aceeași linie se înscrie tendința de a antropomorfiza, oferind Unului chipurile, modurile și atributele persoanei. Ca oameni, dorința de a avea un interlocutor asemenea nouă este atât de pregnantă, încât ajungem să împrumutăm în mod eronat Unului atribute umane ori umanizante. Or, persoana întrupată sau întruchipată pentru noi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
anume al istoriei umane și un spațiu anume delimitat geografic. Or, Hristos, urmând aceeași linie canonică, a fost, este și va fi întotdeauna cu Tatăl. Prin urmare, Persoana christică nu poate fi redusă la manifestarea întrupată a prezenței divine decât antropomorfizând prin interpunerea și impunerea manifestării întrupate drept chip al Persoanei christice. Or, manifestarea întrupată este dată ca semn pentru ceea ce nu are chip. Impunerea unui chip personal Unului este, așadar, o formă greu perceptibilă de idolatrie, cea mai rafinată poate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Gellu Naum. Totuși nesomnul care transformă lumea în absurdă suprapunere de imagini pare să cuprindă și universul poeților ceva mai tineri. Sunt poeme în care realitatea este destructurată și recompusă în fiecare vers, în care toate obiectele par să se antropomorfizeze, tehnica de îmbinare a secvențelor lirice părând să țină de hazardul pur, sub semnul unei eliberări totale de convenții. Se fragmentează, de asemenea, textul într-un discurs sincopat care se vrea o reflectare a fluxului inconștientului: Strada va mânca trecătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai mult cu cât ea Întreține - aparent paradoxal - viața: Tot ce trăiește ucide pentru a se hrăni, a-și Întreține viața. Chiar gingașa, nevinovata, căprioară ucide iarba pe care o paște. Nevinovată? M’a luat gura pe dinainte, adică am antropomorfizat, căci animalul nu e nici bun ori rău, nici pașnic ori feroce, ci e așa cum e, și e bine așa, pentru el și Natură. Doar că omul, care e, deopotrivă bun și rău, iar asta de când cu civilizarea, caută să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subiectivismului, pe care-l maschează. Iubește și șobolanul de care alții nu știu cum să scape și, recunoaște Cristi că n’ai să spui niciodată că nu iubești câinele, chiar dacă așa Îmi ești și mai drag. Iartă-mă, dar cred că am antropomorfizat și eu nițeluș. Esența tuturor păcatelor cu care ți-am zgârâiat urechile este exagerarea de a extrapola ceea ce știți asupra celor ce nu le știți. Și revin la ecologie, mai precis la o altă exagerare, adică la ecologism. Un green-peace
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vină iarăși la microfon. Ați devenit curioși? „Arpegii duminicale“, 22 martie 2001, ora 18,02 3. Curiozitate Mă consider un drac simpatic, chiar ceva mai alb. Deh! Și cioara gândește astfel despre puii ei; sau, mă rog, așa credeți voi, antropomorfizând. E posibil să am și coarne - fie ele cu ghilimele, - dar sigur sunt curios. Iar Radioul, CD-ul etc. n’au fost martori la alcătuirea Mioriței. Și nici folcloriștii. Ăștia au apărut de la o vreme, când și Miorița, și altele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
leagă șoarecele direct de acei descompunători. Noi specii? Asta se cheamă creșterea biodiversității, chiar dacă În forme pe care le detestăm; pisica rabdă cu stoicism prezența puricelui, căci nu vrea să devină altceva decât pisică. Noi, care ne vrem zei, transformăm, antropomorfizând, o realitate a lumii, cât se poate de benefică, Într’o fabulație gen greierele și furnica, ceva demn de dispreț. Cam grăbindu-ne, chiar dacă și Între noi se găsesc „paraziți“, chiar din cadrul aceleiași specii. Poate tocmai pentru a ne limita
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o semnificație pentru el. Hoffmeyer atribuie această declarație lui Uexküll. Fiecare acțiune, care consistă din percepție și operație, imprimă înțelegerea sa cunoașterii obiective și, prin aceasta, face ca relația subiectului să împlinească înțelesul mesajului din perspectiva Umweltului. Nu trebuie să antropomorfizăm înțelegerea și comportamentul organismelor inferioare în mediu, trebuie însă să admitem, așa cum am mai afirmat anterior, că o ființă vie trebuie să intre în relație cu mediul său, trebuie să-și realizeze un așa-numit Umwelt. Intrând în dialog cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și simțit. Jocul dintre exterioritate și interioritate (dintre obiectivitate și subiectivitate) nu este Întotdeauna echilibrat. Acest univers intim tinde să favorizeze persistența elementelor imaginative care dictează Într-un fel gestica și comportamentul consumate aici. Mai mult, universul domestic este puternic antropomorfizat. Exteriorul și interiorul unei case „imită” trăsăturile stăpânului (uneori, chiar și pe cele fizice). Fațada unei case „seamănă” cu chipul omului care se adăpostește În ea. De asemenea, obiectele casnice suportă o doză marcantă de umanizare. Până și denumirile părților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ale unui loc care irigă corpul social. Deep ecology pe care o putem înțelege, într-un mod metaforic, ca fiind ceea ce susține un mod de a fi împreună înrădăcinat. Iată deci "participarea magică" sau "mistică", care, dincolo de separarea rațională, va "antropomorfiza" spațiul în care trăim, produsele specifice pe care le mâncăm, specialitățile culinare ale locului, pentru a face din ele o parte a eului. Renaștere a unui canibalism originar care permite, prin ingerarea celuilalt (natural și social), a se hrăni din
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
accept. Reușește să mă pironească cu atâta dispreț pedagogic, că nu mai găsesc cuvinte să-i răspund. Antropomorfoză Eroul din miturile acestei culturi orale înaintează până la o limită de netrecut și ajunge în locuri simbolice care, în hermetismul numelor lor, antropomorfizează experiența individuală. E vorba de nume generice care pun stăpânire pe lumea fenomenală, dar nu izbutesc să opună o barieră solidă discontinuității timpului. În felul acesta, înăuntrul formelor naturale se constituie o fluiditate care le favorizează metamorfoza. Locuință subpământeană Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
umanoidă de dinainte de timp este întâlnită în unele legende, spre exemplu cea tipologizată de Tony Brill la numărul 10077A, Soarele și Luna erau frați, din care aflăm: „Înainte de a fi oameni pe pământ, Luna era o fecioară foarte frumoasă”. Poveștile antropomorfizează și ele aștrii vieții: „cică soarele nu lumina lumea ca acum, ci era un împărat puternic, om și el ca toți oamenii la trup, iar capul îi era din aur. Unde se ducea, toate strălucea împrejuru-i cu o lumină orbitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
covatâ d’i cenușâ/ dupa ușâ” (Fundu Moldovei - Suceava), feciorul de împărat urmează indicația, parcă așteptată, și ritul de trecere se încheie pentru a se deschide ceremonialul nupțial. Capacitatea lingvistică a animalelor înconjurătoare este un dat al lumii tradiționale, care antropomorfizează mediul înconjurător și îi încadrează armonios ființa umană, spre deosebire de gândirea înstrăinată, modernă, în care persoana proprie a devenit măsura lucrurilor, percepute distinct față de natura umană. Cocoșul veghează asupra procesului ontologic și în ipostaza de animal donator, în același basm. Persistența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și la Hoffmann sau la Gogol, ironicul se împletește inextricabil cu terifiantul. A doua povestire este centrată asupra bestialului, urmărind aventura unui profesor, traducător al Bibliei, la castelul unui conte misterios. Apariția totemică a unui urs înzestrat cu instincte sexuale antropomorfizate anticipează febra erotică a licantropiei care va scutura literatura horror în secolul al XX-lea și care va umple paginile de picturi descriptive coșmarești, à la John Fuseli. Dincolo de orice, este remarcabil talentul autorului de a conferi o certă aură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte în buzunarul unui amurg sau gâfâitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizând-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, în orice caz, cu mult mai puține reticențe decât în urmă cu o jumătate și mai bine de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea nesatisfăcător prin repetarea speculară a acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative în care zac laolaltă gheața și magma incandescentă, profunzimile nopții și orbitoarele explozii de lumină. De la contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]