2 matches
-
Tămâian abordează numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui funcționale "ca unitate de rang inferior, în construcția textuală de tip poetic", impunând o optică diferită de cea "sistemică, statică", din studiile consacrate, fie ele de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor semiotice, de acumulare și concentrare a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
așa am și numit-o: Căpșunica”; „Bobica (o fetiță clown)”; un urs care „era emblema Berlinului și îl botezasem Berlinel”; „Pufulete (un urs mare, galben)”. Între exotism și autohtonism, o zonă onomastică bogată este cea a hipocoristicelor, frecvente și în antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă Bibi”, „Bobi (un clown de care toată lumea zice că-i urât)”, „un urs mai mare care e bătrân
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]