88 matches
-
de la broasca ușii... - Și...? - Și ce?! - De câte ori în decursul vieții dumneavoastră v-ați dorit să priviți prin ea - nevăzut, desigur - și de câte ori v-ați putut permite asta? Vă mai amintiți? .....!!! - Așadar, continuă imperturbabil Irina, am schițat - utilizând și culoarea aceasta anxiogenă, blocantă, peste care am suprapus o dublă tensiune, cea indusă de culoarea neagră și întărită de negația imperativă - ceea ce cred că recunoașteți cu toții, pentru că ține de eul copil al fiecăruia. ... răsunase de undeva, plină de nedumerire, singura întrebare. -...Hmm...Să
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Antreprenorul_tania_nicolescu_1358094930.html [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
primește elevul din familie se adaugă ceea ce îi dă televizorul, cinematograful, strada, grupul de prieteni, dar, mai ales, școala. Prin normele și constrângerile pe care le implică, școala poate genera, pentru elevii cu reactivitate emoțională crescută, numeroși factori frustranți și anxiogeni. Integrarea în ritmul de lucru al clasei, aprecierile nedrepte sau prea severe ale institutorului/profesorului, trecerea de la o treaptă de învățământ la alta etc., toate acestea pot constitui prin efortul de adaptare pe carel reclamă, tot atâția factori frustranți și
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
Integrarea în ritmul de lucru al clasei, aprecierile nedrepte sau prea severe ale institutorului/profesorului, trecerea de la o treaptă de învățământ la alta etc., toate acestea pot constitui prin efortul de adaptare pe carel reclamă, tot atâția factori frustranți și anxiogeni. Educatorii pot provoca și ei frustrări elevilor prin indiferența lor la ceea ce se petrece dincolo de aparențe: aceștia nu sunt interesați de sentimentele, trăirile, atitudinile elevilor față de obligațiile lor școlare. Lipsa de interes pentru trăirile elevului îi pune pe unii institutori
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
și respingere, care poate favoriza tendințe de izolare și evitare a anturajului sau comportamente abuzive, agresive. Apare astfel cadrul unor structurări dizarmonice de tip antisocial, schizoid, schizotipal, paranoid sau evitant (Paris, 1996Ă. Nivelul economic mediu și ridicat corespunde unei hipersocializări anxiogene, prin cultivarea discrepanțelor dintre aspirații și împlinirea lor, precum și prin necesitatea estompării sentimentelor de autoculpabilitate legate de risipă. La acestea se poate adăuga inabilitatea de a se conforma expectațiilor parentale. Se instalează ca urmare stări anxioase, depresive, de autoculpabilizare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
raporturilor interpersonale, dar pot rămâne un deziderat și, în același timp, o sursă de frustrare atunci când aceste raporturi sunt disfuncționale sau când resursele personale sunt insuficiente. Ambele condiții reprezintă apanajul tulburărilor personalității, a căror constantă existențială integrează o dependență tensionantă, anxiogenă, față de anturajul social, conduite manipulative sau ostil-dominatoare și ignorarea detașată a celor din jur. Aceste particularități comportamentale pot fi uneori doar consecința disfuncționalității grupului social a cărei contribuție personopatică trebuie raportată la reperele demografice individuale și la nivelul de asumare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de patofenomenele afective în primul caz, dar sunt constant încadrate de anxietate, depresie sau fobii la personalitatea de tip borderline. Trăsăturile schizotipale pot sugera, de asemenea, o tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă, corespunzător deficitului de modulare afectivă, ideilor intruzive bizare sau anxiogene, inabilității în relațiile interpersonale, întreținută și de rezistența încăpățânată la inițiativele celor din jur. Raporturile cu tulburarea de personalitate evitantă sunt dominate de persistența fobiilor sociale, indiferent de atitudinea anturajului. Personalitatea depresivă și tulburările depresive interferează, de asemenea, cu structura
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ale căror manifestări clinice sunt condiționate social și cultural. Ele aparțin unui model structural personologic foarte bine definit, dar dezavantajat - în sens categorial - de dispersia criteriilor care sunt integrabile majorității sindroamelor psihopatologice, datorită, printre altele, și tendințelor toxicomanice și potențialului anxiogen și depresogen. Orice alianță terapeutică este iluzorie în cazul TP antisociale. 5.3.2. Tulburarea de personalitate de tip borderline Aceasta integrează o accentuată instabilitate afectivă, a imaginii de sine și comportamentului, cu tendințe spre acțiuni impulsive și ignorarea consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Au tendința de a absolutiza amănuntele și de a păstra sau colecționa lucruri care nu mai au nici măcar o valoare sentimentală. Este descrisă o tensiune permanentă în încercarea de a-și controla impulsurile negative, precum și frecvente gânduri și impulsuri intruzive anxiogene. Prudența și nesiguranța accentuată întrețin pedanteria, serviabilitatea și aderența la normele și convingerile sociale. Ca urmare, sunt cultivate aparențele, iar regulile colectivității oferă siguranță obsesiv-compulsivului și îl fac să se simtă el însuși. În acest sens, lipsa de imaginație și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca fiind epuizantă, ostilă, izolare, stigmatizare, neînțeles de ceilalți copii. De asemenea, copiii bolnavi nu sunt acceptați în școli normale și din această cauză, simțind că sunt respinși, încep să deteste lumea. Importantă este și evaluarea negativă a viitorului, expectațiile anxiogene, umilitoare, elemente asupra cărora trebuie intervenit. Acum apar lipsa de speranță dată de inexistența tratamentului, gândirea suicidară, așteptarea morții. Procesul terapeutic se realizează prin identificarea și evaluarea cognițiilor eronate, prin dezvoltarea unor scheme cognitive mai flexibile, mai realiste, prin schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
obiecte (persoană sau lucru) se sustrag sau amenință cu această intenție, acest lucru îl face pe subiect să se confrunte deodată cu propria sa fragilitate și activează în mod dureros un sentiment intolerabil de dependență: raptus-ul suicidar, în contextul anxiogen, are drept finalitate încercarea de a pune capăt acestei percepții inacceptabile. Dacă evenimentul, în mod aparent cauzal, are valoare de pierdere, acest lucru se întâmplă mai ales datorită efectului de repetare a amenințării de pierdere narcisiacă. Subiacent aceste vulnerabilități relaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tratament a cărui eficiență nu este imediată ci întârziată, al cărui efect benefic nu este obținut în mod pasiv ci câștigat în mod activ, ale cărui efecte tranzitorii nu sunt în mod necesar sedative ci, dimpotrivă, uneori în mod moderat anxiogene... Aceasta înseamnă că adolescentul trebuie să facă dovada unei toleranțe suficiente la frustrare și a unei motivații persistente. Prin motivarea pentru tratament înțelegem un ansamblu de trei variabile care ni se par indispensabile pentru ca un adolescent să se angajeze pe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
boală sau de senzații anestezice banale. 9. Firea anxioasă are ca substrat o hiperiritabilitate a sistemului nervos vegetativ; este frecventă la copii, adesea dominați de frică. La adulți, se manifestă printr-o grijă neobișnuită pentru propria persoană și prin timiditate. Anxiogen poate fi orice detaliu al propriului corp. Este bolnavul ipohondru care are nevoie de convorbiri liniștitoare. 10. Firea emotivă, în înțelesul pe care i-l dă K. Leonhard, se caracterizează prin reacții de mare sensibilitate (cu un prag scăzut de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
diabet. „Încetarea alarmei” după parcurgerea fazei de șoc, de negare și de revoltă se realizează pe baza informării și a comunicării și concomitent, cu interelaționărea pozitivă cu echipa de educație. Diabetul copilului mic este considerat ca fiind, poate, cea mai anxiogenă și stresantă boală. Cele mai semnificative repercursiuni apar în sfera cognitiv-emoțională. Acestea se constată mai ales în cazul mamelor anxioase și hiperprotectoare, care își proiectează sentimentele de culpă și au tendința de a gratifica copilul în toate dorințele sale. Acestea
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
gradului de bunăstare psihologică. Contactul unui diabetic recent descoperit cu pacienți prezentând complicații diabetice severe poate determina două tipuri de reacții perceptive: a) O percepție anxioasă, pesimistă a viitorului, la gândul inevitabilității unor complicații cronice ale bolii. Aceată percepție „catastrofică”, anxiogenă a diabetului poate fi utilizată de unii clinicieni în scopul creșterii motivației de aderare la programul de tratament. Dar foarte rar un astfel de program educațional, bazat pe folosirea unor „exemple negative”, dă rezultatul scontat, deoarece la persoanele cu o
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
de 6-7 ani; la adolescent sau la adult, ele pot căpăta caracter cronic, fiind determinate de encefalită. Sunt foarte variate stresurile acute sau cronice capabile să determine - după Meilă și Milea (1988) - apariția ticurilor: situații conflictuale familiale cronice, o educație anxiogenă sau perfecționistă, părinți cu simptome obsesionale, separarea de părinți, afecțiuni oculare sau respiratorii, spaime (mai mult sau mai puțin severe) etc. La acestea se adaugă uneori condiții favorizante, cum ar fi: prezența unui procent crescut de antecedente psihiatrice la antecesori
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la specificul afecțiunii sale, tehnici de restructurare cognitivă pentru corectarea credințelor disfuncționale, tehnici de respirație pentru a controla hiperventilația în cazul atacului de panică, expunerea interoceptivă pentru eliminarea reacțiilor condiționale legate de senzațiile asemănătoare panicii, expunerea in vivo la situațiile anxiogene pentru a slăbi asocierile existente între panică și comportamentele evitative. De asemenea, în cazul agorafobiei, tehnica expunerii se utilizează când este posibil, în cuplu, datorită rezultatelor superioare obținute astfel. Dintre studiile empirice asupra eficienței acestui tratament enumerăm: Barlow, D.H. et
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
repetat toate posibilitățile pe care i le oferă jucăriile în scopul de a evita orice contact” cu examinatorul său. La 15 luni, personalul supraveghetor notează că Margaret utiliza strategii intelectuale senzorio-motorii pentru a-și diminua teama în fața situațiilor neașteptate sau anxiogene. Provence mai remarcă faptul că Margaret „a dezvoltat o tehnică de explorare și observare pentru a se familiariza cu lucrurile. Ea înlocuiește cu o operație intelectuală o acțiune imediată, întreprinsă drept răspuns la stimulare. Rezultatele pe care le obține în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismele de degajare constituie modalități de gestionare a tensiunilor de către eu. Funcția lor este „de a dizolva progresiv tensiunea prin schimbarea condițiilor interne care o produc”. Bibring (1943) descrie mai multe mecanisme de degajare, cum sunt familiarizarea cu o situație anxiogenă sau detașarea de libidou (în activitatea de doliu). Considerând că noțiunea de apărare este insuficientă pentru a explica schimbarea ce apare în cursul curei psihanalitice, Lagache este de părere că introducerea conceptului de degajare este absolut necesară. Astfel, el abordează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Apoi, subiectul este întrebat ce ar alege să nu devină niciodată (cu aceleași rezerve). Să revenim însă la testul „Satul”. Cu ajutorul acestui test putem evalua capacitățile de anticipare ale unei persoane aflate în situația de examen psihologic (cel mai adesea anxiogenă) și care se confruntă cu o sarcină neobișnuită. Grație utilizării anticipării ca mecanism de apărare, cei mai mulți dintre adulți reușesc să-și domine neliniștea în fața grămezii de material necunoscut de pe masă. Înainte de a începe construcția satului, ei încep să recunoască elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și caută să ajungă la conștiință. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Scopul contrainvestirii este acela de a menține refularea. Această activitate psihică se caracterizează prin investirea unei anumite cantități de energie psihică - eliberată prin dezinvestirea parțială a unei moțiuni 46 refulate anxiogene - în reprezentările, conduitele sau simptomele destinate să protejeze subiectul de efectele reprezentării inconștiente care încearcă să irumpă. Astfel, încărcătura psihică provenită din sine este contrainvestită în permanență grație unei forțe constante provenite din eu. Într-o perspectivă economică, contrainvestirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el! La întrebarea privind locurile sale de promenadă preferate din sat, ea răspunde: „M-aș duce prin preajma bisericii, aproape de rege. Și i-aș spune: Sunt căsătorită cu fiul tău!”. Un sfârșit triumfal este deci imaginat la acest atac, adesea foarte anxiogen pentru alți subiecți, dar care este modificat aici în beneficiul copilului. K. Abraham (1916/1977) ne propune un caz de transformare a pulsiunii de ostilitate în iubire: O fetiță de 4 ani remarcă, pe când lua într-o zi prânzul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și de mobilizare totală contra bolii, a bătrâneții, a poluării, a obezității, a factorilor de risc. În realitate, consumul n-a încetat să fie un câmp de bătaie: când conflictul interuman dă înapoi, acest fapt este în beneficiul luptei medicale anxiogene și fără sfârșit. Pacificarea consumului este înșelătoare: de-acum înainte, sentimentul pericolului și al riscului este omniprezent; la limită, orice poate fi perceput ca o amenințare și ca un apel la vigilență. În ciclul III, insecuritatea, suspiciunea, anxietatea cotidiană cresc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de slăbire, la eliminarea exceselor, la protejarea de factorii de risc. Societatea de hiperconsum duce la orice în afară de punerea deplină de acord a prezentului cu sine. În loc să ne reconcilieze cu clipa, faza III promovează un raport din ce în ce mai problematic și mai anxiogen cu sine și cu timpul imediat. Hedonismul epicurian se confundă cu pacea sufletească și cu plăcerile simple degustate într-un moment saturat de bucurie. În loc de așa ceva, avem, cu fiecare zi ce trece, o infinită atenție la sănătate și „plăceri ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pozitiv, de siguranță. Boala implică senzația de suferință și slăbiciune. În plus, intervine și anxietatea legată de pericolul și amenințarea sănătății și a vieții bolnavului. La acestea se mai adaugă diagnosticul și pronosticul, care implică două elemente contradictorii: aspectul negativ, anxiogen, în cazul confirmării unui diagnostic sever cu un pronostic defavorabil; aspectul pozitiv, tranchilizant, în cazul informării unei acțiuni grave, dând bolnavului speranța pronostică a unui ajutor medical eficient și total în rezolvarea afecțiunilor respective. Un aspect important este legat de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în cazul informării unei acțiuni grave, dând bolnavului speranța pronostică a unui ajutor medical eficient și total în rezolvarea afecțiunilor respective. Un aspect important este legat de modul de comportare al bolnavului față de boală. În sensul acesta, trebuie eliminați factorii anxiogeni și tranchilizat bolnavul prin următoarele mijloace: încrederea în medic; inspirarea curajului; oferirea speranței; spulberarea îndoielilor; confirmarea optimismului prin rezultatele terapeutice pozitive; susținerea emoțional-afectivă. Se poate desprinde concluzia că orice boală, indiferent de natura sa (somatică, psihică sau psihosomatică), este însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]