67 matches
-
procedeu folosește Nicolae Breban în romanul „Buna Vestire” în care se întreabă mereu (întrebându-l pe cititor, în același timp): „Ei, Brebane, acum să te văd ce mai faci? Îl omori pe erou sau nu?” Sau în notațiile de Jurnal, aparteuri de felul: „Ce voiam să spun înainte de a divaga, era că...” Informația livrescă strecurată adesea în pagină, cu dibăcie și, exact la locul potrivit, are rolul ei exemplificator sau lămuritor. Foarte bine informat, autorul uzează de livresc în mod frecvent
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Bnicolae Băciuț, personalitate de prestigiu a literelor și culturii târgumureșene (editură la care am avut și eu bucuria de a scoate 7 din cele 9 cărți de poezie ale mele). Cărțile amintite, create în parageneză sunt în bună măsură un aparteu, o replică pentru sine, dar și lecții pentru cititori. Înaintea zodiei racului, din care provine ilustra noastră autoare, Doamna Mariana Cristescu și-a făcut sieși un splendid buchet de alese flori de talent, erudiție, competență în fața cărora tronează ca o
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Panegiric_emotional_implini_al_florin_tene_1372758075.html [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
incizia în materia istorică, în culisele Curții Vechi, pictură caracterelor și moravurilor șunt calități inegalabile în textul lui Rigas. Ele șunt amplificate prin coloritul lingvistic: turcisme și vocabule românești dau relief plastic monoloagelor sau replicilor; că și, de altfel, dozarea aparteurilor, comentariile de subsol ale autorului, conferind un pigment salvator ținutei pe alocuri didactic-expozitive. Curios, acest mic joc satiric - cu sarcasmul, fierea și cîteodată nuanță să exasperata - pare a ține mai degrabă de literatură noastră (chiar dacă scris în altă limbă!) într-atît
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
universitar. Dar noi citim și, în general, ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni de la însuși Prospero.) Vreau să vă avertizez că, de aici încolo, nu numai că aparteurile mele or s-o ia razna năvalnic (nu sunt sigur, dar s-ar putea să recurg și la vreo două note de subsol), dar chiar intenționez ca, din când în când, să-i sar cititorului în spinare ori de câte ori o să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Stoiciu, Aurel Pantea, Aurel Dumitrașcu, Paul Daian, Radu Țuculescu, Mariana Ionescu, în timp ce capacitatea de sinteză e relevată de texte precum Lampadoforii poeziei de mâine, succint și foarte corect tablou al literaturii române contemporane. Savoarea paginii provine din afirmații aluzive ori aparteuri ironice. Interesat de fenomenul literar, nu doar de autori, S. lansează sarcastice discursuri împotriva „literaturii futile”, fără valoare, „false”, cu subspeciile ei, dintre care „critica futilă” e „cea mai periculoasă”, întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu există ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
mai putin brutal. Sensul generat în acest mod ar fi acela că personajul este înfrânt fizic sau psihic, devenind o marionetă în mână destinului. 1.2. Convențiile teatrului vs. convențiile filmului Convențiile specific teatrale (că al patrulea perete), monologurile și aparteurile (că modalități de acces la interioritatea personajului), spațiul polimorf sau abordarea dramaturgica a timpului sunt străine filmului. În construirea sensului prin limbajul filmului este importantă relația pe care aparatul de filmat o are cu subiectul pe care il filmează și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ardeleană, fie că e vorba de Mara lui Slavici, fie de Arhanghelii lui Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu a reușit în Ion să înlăture efectele dizarmonice ale tezismului moralizator, impunând deplina obiectivare epică, fără ca autorul săși rezerve un personaj-raisonneur sau un aparteu didactic prin explicitare și tendențiozitate. Al patrulea motiv și cel mai important e acela că virtuțile sale artistice, independente de context, îl recomandau de la sine drept cea mai desăvârșită creație epică realizată până atunci,în 1920”. Tudor Vianu este considerat
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
se poate realiza, care însă nu au adus modificări în modul de a-l concepe și a-l defini, realizînd doar clasificări ce reprezintă în cea mai mare parte inventarierea unor chestiuni de detaliu. Un caz particular al monologului este aparteul, ce are trăsătura de a fi realizat atunci cînd sînt prezente pe scenă și alte personaje, care pentru locutor sînt excluse din circuitul comunicativ. Aparteurile sînt în general scurte, spre deosebire de monologurile dramatice care pot fi de forma unor lungi tirade
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cea mai mare parte inventarierea unor chestiuni de detaliu. Un caz particular al monologului este aparteul, ce are trăsătura de a fi realizat atunci cînd sînt prezente pe scenă și alte personaje, care pentru locutor sînt excluse din circuitul comunicativ. Aparteurile sînt în general scurte, spre deosebire de monologurile dramatice care pot fi de forma unor lungi tirade. Existența monologului trebuie admisă și în cazul unui discurs (lung) al unei persoane, adresat altor persoane, dar care nu inițiază o alternanță între mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuprind un dialog raportat. În fine, fiecare din aceste macro-propoziții esențiale (Complicația Pn2 și Rezoluția Pn1) este urmată de evaluarea explicită a lui Arnolf. Dacă acesta din urmă subliniază sfârșitul situației inițiale (Orientarea-Pn1) prin "Foarte bine", aceste două evaluări în aparteu din versurile 511 ("Ah! Cotoroanța naibii! Năpârcă blestemată") și 535-536 ("Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă!") marchează cele două evenimente majore ale progresiei narative. Structura acestei introduceri în scenă este următoarea: (a) Dialog (v. 482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
două evenimente majore ale progresiei narative. Structura acestei introduceri în scenă este următoarea: (a) Dialog (v. 482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire (483) Intrare-prefață (484) (c) [POVESTIRE] Pn1 = Orientare (v. 485-502) Pn2 = Complicație (v. 503.410) + Evaluarea lui Arnolf (aparteul din v. 511) Pn3 = Reacția-evaluare (v. 512-528) Pn4 = Rezolvarea (v. 529-534) + Evaluarea realizată de Arnolf (aparteul din v. 535-536) Pn5 = Situația finală (v. 537) (d) Coda (întoarcerea la dialog: 538-542) Morala (543-548) (e) Dialogul și apoi povestirea 2. Așa cum putem
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire (483) Intrare-prefață (484) (c) [POVESTIRE] Pn1 = Orientare (v. 485-502) Pn2 = Complicație (v. 503.410) + Evaluarea lui Arnolf (aparteul din v. 511) Pn3 = Reacția-evaluare (v. 512-528) Pn4 = Rezolvarea (v. 529-534) + Evaluarea realizată de Arnolf (aparteul din v. 535-536) Pn5 = Situația finală (v. 537) (d) Coda (întoarcerea la dialog: 538-542) Morala (543-548) (e) Dialogul și apoi povestirea 2. Așa cum putem observa, inserția dialogului în Pn2-Pn3-Pn4 și, mai ales, evaluările ce urmează după declanșatorii Pn2 și Pn4
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de la acea vreme. Cea de-a doua parte a acestei lucrări prezintă interes prin "Structura externă a piesei de teatru" care face parte din capitolul 4, consacrat formelor fixe. Într-o primă etapă, înainte de a lua în discuție monologul și aparteul, J. Schérer analizează regulile povestirii (1966: 229-2359 și "forma", "funcțiile" și "recunoașterea" acesteia (1966: 235-244). 4.3. Cele trei legi ale monologului narativ Observațiile lui J. Schérer sunt prea puțin sistematizate, astfel încât, dintre acestea, am ales să preiau și să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
economiei este în întregime justificată de respingerea de către clasici a oricărui caracter eterogen și de căutare constantă a unei unități discursive: dialogul. Am putut deja observa, în scena 5, actul II din Școala nevestelor, cum dialogul (replicile lui Arnolf în aparteu și discursul raportat) poate să slăbească densitatea unui monolog narativ. Legea informației Cea de-a doua lege este determinată de cerințele referențiale. Povestirea trebuie, datorită limitelor impuse de "unități", să aducă informații privind faptele necunoscute (legea 2.a.); de asemenea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de-a lungul a treizeci de versuri, insistându-se asupra renumelui tânărului erou absent din scenă (legea 2.b.). În sfârșit, intervențiile sâcâitoare ale lui Arnolf, din scena studiată mai devreme din Școala nevestelor, care cuprind evaluări succesive rostite în aparteu, sunt, bineînțeles, destinate a arăta mai degrabă gelozia bietului moșneguț, decât să reliefeze fapte care nu s-au petrecut vreodată. Cât despre inocența (în narațiune) lui Agnès, aceasta este recunoscută și subliniată chiar de către Arnolf (v. 477-478 și 543). Trebuie
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care au o încărcătură emoțională, atât de partea naratorului, cât și de partea auditorului. Încă o dată, scena II, 5 din Școala nevestelor ne permite să reliefăm motivația afectivă și psihologică a prezenței povestirii atât de partea celui care o ascultă (aparteurile succesive ale lui Arnolf), cât și de partea celei care narează întâmplările și care vorbește de altfel despre propriile reacții de uimire (versurile 512, 515, 519, 527, 533), ba chiar exprimă acest dezechilibru emotiv subliniat în versurile 565 și 566
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui Arnolf), cât și de partea celei care narează întâmplările și care vorbește de altfel despre propriile reacții de uimire (versurile 512, 515, 519, 527, 533), ba chiar exprimă acest dezechilibru emotiv subliniat în versurile 565 și 566, prin acest aparteu a lui Arnolf: "O, supărătoare iscodire a unui secret îngrozitor / Din pricina căruia chiar iscoditorul suferă înfiorător". Totuși, chiar și în acest caz, pentru clasici cu excepția comediei cel puțin se impune o anumită măsură: naratorul și auditorul nu trebuie să fie
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să v-o povestesc și dumneavoastră. Așa-s eu, cam limbută, și povestesc ce știu." (6) Cererea de povestire a lui Géronte: "Te rog să-mi spui și mie istoria asta." (7) Povestirea Zerbinettei întreruptă de un scurt dialog și aparteul ce urmează, aparținând lui Geronte. (8) Exclamația-evaluare: "Ah! Canalia!" (9) Urmarea povestirii Zerbinettei care se încheie astfel: "Dar, pare-mi-se, nu râdeți de povestea mea. Ce ziceți ?" Iar aceasta îi dă ocazia lui Géronte să tragă concluzia. (10) Evaluarea-Morală
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2005). 45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului". 47
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ale tale și, din auzite, pe mama lui M[ircea], care, bineînțeles, le-a vorbit tuturor despre fiii ei, „niște genii“; după ce a plecat, toată lumea îi zicea „cloșca cu genii“; a izbutit să se smiorcăie într-un colț, la fiecare aparteu. Te rog să-l întrebi pe fiul lui „muți scump“ dacă mai are aceleași mijloace de trai, fiindcă ea e îngrijorată - ca orice mamă, de altfel. Draga mea, cu această carte poștală închei seria de felicitări de anul ăsta și-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe ori flamboaiant - apar paranteze, adresări, interjecții, aparteuri, note de subsol cu alt rol decât cel strict funcțional -, antrenat și de ceea ce B. numise în volumul anterior „ispita analogiilor”, transformă Comentariile... într-o carte mai degrabă de literatură critică, un fel de jurnal al lecturilor critice. SCRIERI: Țepeneag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea de nebunescul curent antiamerican. Nu simțea nevoia să fie iubit sau răsfățat de parizieni. În general, Îi plăcea mai mult afuriseala lor decât politețea. Parisul (și acesta este un aparteu interesant) a fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini. Am tras la hotelul „Pont Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o formă rafinată de spectacol al cărui metteur en scene este, de data asta, Helmut Sturmer. Fotografii mari, asamblate pe suporturi de lemn, luminate poetic, subliniind, astfel, poezia luminii decorului din imagine, ansambluri de schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca într-o vitrină, măști grotești din spectacole, păpuși enorme surprinse, parcă
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui furnal dezafectat, scufundat într-o lumină difuză. Leitmotivul filmului îl reprezintă muzica
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]