289 matches
-
lui Derrida. Noțiunile „tari“ ale filozofiei - esență, sens, ordine, adevăr, finalitate - lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare; îi este străin pozitivismului separațiilor extreme, al dihotomiilor stabile, apodictice (de tipul bine - rău, virtute - viciu). Volumul evită atât structura împietrită a tratatului, cât și organizarea aleatorie a reflecțiilor eseistice fragmentate. Minima moralia se definește ca o carte în căutarea sophiei (înțelepciunii), ca o maieutică pe care autorul o exercită
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
se poate pronunța în aceste chestiuni, nestingherit și nepedepsit. Dacă în agricultură și fotbal poți, totuși, să o dai în bară și să te faci de râs, în problematica religioasă, nu. Libera cugetare din România se exprimă prompt, vigilent și apodictic pe orice temă creștină, în special creștin-ortodoxă, cu toate că subiectul, inclusiv în datele sale elementare, îi este de cele mai multe ori străin. Iar ideea instituită tacit că nu contează competența când te pronunți pe chestiuni religioase (Biserică, credință, cler, dogmă etc.) este
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ by http://confluente.ro/Despre_cine_suntem_noi_astazi_cum_mai_stelian_gombos_1336464806.html [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
categorie. Nu există, prin urmare, un model, pentru că această relație s-a constituit în timp, printr-o chimie socială și religioasă sofisticată, în care intră, deopotrivă, tradițiile, istoria locală, gradul de religiozitate al populației, influențele externe sau pecetea confesională. Referința apodictică la un așa-numit „model european“ în gestionarea relațiilor Stat-Biserică este deci un abuz, iar acceptarea ei tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din biserici sau de
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ by http://confluente.ro/Despre_cine_suntem_noi_astazi_cum_mai_stelian_gombos_1336464806.html [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
de fapt, de cunoaștere polilaterală, îndepărtându-se, practic, de toate formele de manipulare și îndobitocire existente din plin pe piață în albia timpului prezent. Încrederea în Biserică privită ca instituție administrativă se prea poate să fi scăzut, după cum ne glăsuiește apodictic concluzia ultimei sondări sociologice întreprinse, având în vedere anumite atitudini imorale ale slujitorilor săi și seria de taxe percepute de aceasta pentru servicii religioase diverse aduse comunității. Încrederea însă în Biserica gândită din perspectivă sacră, teologică nu numai că nu
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_civilizatia_magdalena_albu_1374051413.html [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
poate decât să catalizeze elanurile creative. Astfel, ne întâmpină peste tot un impresionant altruism, nefiind departe semnele purității. Viața pare a fi o cursă în vederea atingerii mult invocatei fericiri. Câteodată, spectrul ultragiant al singurătății determina halouri neliniștitoare. Căutarea posedă nivel apodictic, existând intuitivă certitudine a reușitei. Primordialitatea sentimentului face parte integrantă din esență versurilor propuse de Lăcrimioara Iva. Poeta își făurește un spațiu vital propriu, rodul neîntreruptelor sublimări estetice ce au în centru fioruri pasionale: Viața m-a băgat în nori
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1474476149.html [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
dramatice și îmbrobonată de o emoție insesizabilă. Poetul pune la bătaie figure caracteristice ‘'evului baroic'', ca și motive și teme ce ilustrează pentru finii cunoscători de Shakespeare o lume ce poate fi atât de bine anti-lume. Sau sub-lume. Stilul este apodictic, se aglomerează reflecții exprimate cu ton catedratic și catedral. Autorul celor două volume nu se dorește un vizionar, ci este un sceptic, un maieut expert în chestionarea ‘'frunzei umane''. De aceea văd în poemele sale mai degrabă un efect decât
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_este_ca_toti_poetii_mar_pompiliu_comsa_1334422618.html [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
se poate pronunța în aceste chestiuni, nestingherit și nepedepsit. Dacă în agricultură și fotbal poți, totuși, să o dai în bară și să te faci de râs, în problematica religioasă, nu. Libera cugetare din România se exprimă prompt, vigilent și apodictic pe orice temă creștină, în special creștin-ortodoxă, cu toate că subiectul, inclusiv în datele sale elementare, îi este de cele mai multe ori străin. Iar ideea instituită tacit că nu contează competența când te pronunți pe chestiuni religioase (Biserică, credință, cler, dogmă etc.) este
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… by http://uzp.org.ro/despre-cine-suntem-noi-astazi-cum-mai-suntem-noi-astazi-ortodocsi-si-in-ce-mai-credem-noi-romanii-de-astazi-din-perspectiva-si-in-viziunea-sociologului-roman-dan-dungaciu/ [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
categorie. Nu există, prin urmare, un model, pentru că această relație s-a constituit în timp, printr-o chimie socială și religioasă sofisticată, în care intră, deopotrivă, tradițiile, istoria locală, gradul de religiozitate al populației, influențele externe sau pecetea confesională. Referința apodictică la un așa-numit „model european“ în gestionarea relațiilor Stat-Biserică este deci un abuz, iar acceptarea ei tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din biserici sau de
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… by http://uzp.org.ro/despre-cine-suntem-noi-astazi-cum-mai-suntem-noi-astazi-ortodocsi-si-in-ce-mai-credem-noi-romanii-de-astazi-din-perspectiva-si-in-viziunea-sociologului-roman-dan-dungaciu/ [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
pe care autoarea ni l-a și citit la serata literară, „Oală de lut”, „În veci”, „Împărăteasa cu căruțul din lemn”, „Prostia”, „Bunica”, ultimele două amintindu-mi, pregnant, pe inegalabilul povestitor, Ion Creangă, fiecare text lăsând, la final, un spațiu apodictic pentru meditație. Tot în registrul formator ludic se înscriu și poemele doamnei Olimpia Sava, din Galați, prezența în numeroase antologii naționale și internaționale, despre a cărei personalitate multiplă găsim referințe în „Monumentul cărții și ucenicia cuvântului”, „Întâlniri semnificative” (Cezarină Adamescu
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_p_calota_1473216883.html [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
a tâlcurilor subtile ale Limbii Române. Într-un dialog cu oltenii, ceilalți locuitori ai țării noastre trăiesc un stres special, deoarece nu știu, mai niciodată, când vorba acestora este în glumă, cu un umor amical imperceptibil, ,,în doi peri” ori apodictică. Pe oltean nu prea ai de unde să-l apuci și să-l ții sigur în mână, întrucât este iute ca ardeiul cel mai iute, furtunatic și alunecos precum peștii numiți oclei și bibani, fâțe, păstrăvi sau Regina Bălții, dar și
Oltenească, primăvara umorului românesc by http://uzp.org.ro/olteneasca-primavara-umorului-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
răspuns mai amplu la timpul cuvenit interpretărilor Dv. asupra fenomenului românesc, textul ce îl semnați această dată cuprinde enunțuri mult prea radicale ca să nu provoace controverse, poate chiar luări de atitudine. Cele ce susțineți au ca premisă o idee formulată apodictic: pentru istoria românilor, „Carpații despart Orientul de Occident atât fizic, cât și spiritual, social-politic”. E o afirmație gravă, de-a dreptul nihilistă. Întreaga evoluție a poporului român demonstrează tocmai contrariul. Ar fi cu totul de prisos aici să încerc măcar
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1436183228.html [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
nu-și exprimă chiar foarte poetic, idealul său de iubire. Cred așadar că Cioran se prezintă în corespondența noastră altfel decît îl cunoaștem din lectura aforismelor sale... Insist totuși pentru că mi se pare că scrisorile conțin o mulțime de enunțuri apodictice, de aserțiuni specific cioraniene, care se întipăresc în memoria cititorului acestui inedit volum.In acest sens am și avansat ideea unei asemănări, desigur parțiale, a unor fragmente din scrisori, cu celebrele aforisme. Si vedeți, astfel am ajuns și la situația
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
pare că toți definesc, puțini experimentează și câțiva cunosc. Așa că te întreb, cititorule: tu cunoști Adevărul? Ce este Adevărul, te-ai gândit vreodată? Adevărul constă în Dumnezeul din tine, din mine, din noi, în acea forță universală, omiprezentă, omnipotentă și apodictică prin excelență. Acesta este Adevărul Absolut, materializat prin verb creator, desăvârșit. Adevărul în valoarea lui intrinsecă nu este relativ, el este Suprem, de sorginte divină și incontestabil, tocmai pentru că el este direct relaționat cu Hristosul. Eu sunt Calea, Adevărul, Viața
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1475038607.html [Corola-blog/BlogPost/379396_a_380725]
-
artiști adevărați, au o alchimie psihică misterioasă, pe jumătate conștientă și totuși pe trei sferturi ascunsă, pe care ei înșiși n-o pot defini decît ca instinct , fler , vocile mele , care le permite să-și dezvolte viziunea și arta.”, scria apodictic în „Spațiul gol” Peter Brook. Ei bine, Silvia Dumitrescu-Timică face parte din această pleiadă de artiști titanici, care a reușit să traseze prin linia destinului său un segment deosebit de important din însăși linia destinului teatrului nostru național. „Dacă ar fi
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_actorul_nu_a_murit_inc_magdalena_albu_1342704657.html [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
nu doar oportunismul, ci și instinctul, dacă vreți, de identificare dirijată, practică, de fapt, metoda lui Da Vinci, ca și pe aceea, „paranoïa-critique", a lui Dali. Orbul, ca, sui-generis, paranoid, ar intui, prin ele, norul. Certamente! V R: Domnule, tonul apodictic ce vă este,-n conversație, propriu, mă face să revin la întrebarea: sunteți, vorba amicului Aristofan, de o „trufie fără margini"? C: Aristofan are dreptate, domnul meu: căci, secționați, noi suntem ca un creier, plin, ca nuca, de circumvoluții. Un
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
se poate pronunța în aceste chestiuni, nestingherit și nepedepsit. Dacă în agricultură și fotbal poți, totuși, să o dai în bară și să te faci de râs, în problematica religioasă, nu. Libera cugetare din România se exprimă prompt, vigilent și apodictic pe orice temă creștină, în special creștin-ortodoxă, cu toate că subiectul, inclusiv în datele sale elementare, îi este de cele mai multe ori străin. Iar ideea instituită tacit că nu contează competența când te pronunți pe chestiuni religioase (Biserică, credință, cler, dogmă etc.) este
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466668228.html [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
categorie. Nu există, prin urmare, un model, pentru că această relație s-a constituit în timp, printr-o chimie socială și religioasă sofisticată, în care intră, deopotrivă, tradițiile, istoria locală, gradul de religiozitate al populației, influențele externe sau pecetea confesională. Referința apodictică la un așa-numit „model european“ în gestionarea relațiilor Stat-Biserică este deci un abuz, iar acceptarea ei tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din biserici sau de
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466668228.html [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
dramatice și îmbrobonată de o emoție insesizabilă. Poetul pune la bătaie figure caracteristice ‘'evului baroic'', ca și motive și teme ce ilustrează pentru finii cunoscători de Shakespeare o lume ce poate fi atât de bine anti-lume. Sau sub-lume. Stilul este apodictic, se aglomerează reflecții exprimate cu ton catedratic și catedral. Remarc pasiunea pentru rostit, proprie unor gânditori pe cont propriu, excedați de cunoaștere, pasionați de grația, ca și de abjecția, propriului rol, cuplate la tensiunea unui scenariu pentru care au fost
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399440877.html [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
reușind să creeze o operă cu certă valoare beletristică. Lor li se adaugă cu cinste și monologul interior, ce surprinde adesea zbuciumul naratoarei care se gândește la drama defunctei. Între ele însă, cea mai de seamă este descrierea, care reprezintă apodictic un atuu al scriitoarei. Aceasta reușește să alăture adesea expresii uzuale sau chiar arhaice, altora neologice, într-o simfonie care încântă atât auzul cititorului ce posedă ureche muzicală, cât și privirea și simțirile lăuntrice. Dat fiind rolul descrierii, după cum era
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_danei_cristea_aurora_1350659502.html [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
se întoarce în mirajele copilăriei, pe o undă elegiacă, transcriindu-și în acorduri lirice regretul după ingenuile clipe revolute. Autoarea Ofrandei omeniei procedează la o stabilire a unei tabele de valori pozitive și negative, însoțită de o tonalitate justițiară (spuneam) apodictică, neconcesivă. E respinsă, astfel, invazia în ființa umană a cruzimii, lașității, trădării, bolii de lux și fală, minciunii, lingușirii, bârfei și zeflemelii, ”erorii împietrite”. E elocventă, în acest cadru de ”riposte” (cuvântul e al poetei însăși) o viziune originală a
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1404209301.html [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
dreapta, e fundamentalist, deci nu e credibil”.Argumentul ar trebui să aibă valoare în sine. Pt Codruț: e foarte discutabila aserțiunea aceasta: ‘religiozitatea e consubstanțiala omului’... Adică, vorba aia, “pe ce te bazezi”?? Cf acestei logici (și subiacentei sale sugestii apodictice), cei care nu sunt religioși nu sunt oameni?! @ anonimus.Nu vreau să recurg, ca DB, la tot soiul de trimiteri bibliografice, dar n-am cum să evit referință la Eliade, Bachelard sau Gilbert Durand.Ei nu sînt teologi ci filosofi
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
blestemul dilemei “din care nu se poate ieși”. Și am plătit scump, în decembrie 1989, capacitatea noastră de a amâna. Nu cumva ne expunem, astăzi, riscului opus? Căci suntem înconjurați de confuzii, ambiguități și aproximații, iar noi ne comportăm bățos, apodictic, ca niște activiști decerebrați, intransigenți, fără “complicații” interioare. Așa stând lucrurile, ne putem întreba cum și când vom plăti derivă geometrica în care ne complacem deocamdată? Dilemă nu vrea altceva decât să tempereze această derivă. Ea nu vrea să relativizeze
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
Îl justifică În context, fără a-l transforma În cap de pod ca o structură de vector permanent, pentru el legionarismul rămânând o efemeridă de cult imediat. Pentru al doilea, nu numai că-l infirmă, ci Îl distilează farmaceutic, conchizând apodictic: „Încercările de a dovedi un transfer al unor concepții «antisemitice, criminale» din publicistica din tinerețe În opera cărturărească de mai târziu a lui Eliade sunt la fel de condamnabile și repugnante, mai ales că sunt făcute de personagii fără nici o pregătire În
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
divinității, ci numai reper sau referință. Varlaam opune astfel două metode de demonstrație: În acest fel, Varlaam voia să se opună catolicismului pe propriul său teren: logica, rațiunea. Mesajul lui Varlaam era acela că propozițiile teologiei catolice nu au valoare apodictică, având doar valoare „dialectică” întrucât nu constituie decât simple dezbateri pornind de la adevărurile biblice (era vorba de acele „demonstrații” bazate pe propoziții biblice, întâlnite de exemplu în lucrări ca "Sic et non" a lui Abélard). Argumentarea lui Varlaam reprezenta un
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
et non" a lui Abélard). Argumentarea lui Varlaam reprezenta un pericol și pentru ortodoxie, din punctul de vedere al lui Grigore Palamas. Prin aceleași argumente s-ar fi putut, la o adică, arăta că nici propozițiile ortodoxiei nu au valoare apodictică. În momentul în care Varlaam devine polemic cu practica isihastă, Palamas se implică public și combate scrierile lui Varlaam, arătând că acesta nu înțelege Isihasmul sau sursele sale de informare sunt îndoielnice. Varlaam a scris "Logistica", în șase cărți, în
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]