37 matches
-
Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o îngemânare de inimi, perfectă- Atingerea îmi redă suflul sincopat al apogiaturii Flageolet pierdut printre rânduri, sunet prelung... Voi fi îmbrățișată de vitraliul nenăscutului, transparență necesară, Soarele nu are răgaz să ardă vocea mea interioară- Ochiul cuvântului îmi va aparține, definitiv: caut izvorul sacru să spun ce nu s-a mai spus
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1476965712.html [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât de sublim și gingaș Primul... de pe buza mea superioară Ca o îngemănare de inimi, perfectă- Atingerea îmi reda suflul sincopat al apogiaturii Flageolet pierdut printre rânduri, sunet ... Citește mai mult (Distinsului umorist, Dr. Dorel Schor)Indigoul lui ChagallCa un val rimă sunetului interiorizatte aduce la malul sfârșiat de tsunamiprecum nisipul.Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumeritRacul asculta cel puțin de mine
BIANCA MARCOVICI by http://confluente.ro/articole/bianca_marcovici/canal [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării (ca în majorul european) și a variantei cu trepte coborâte prin suprapunerea, de exemplu, a terței mari cu cea mică, prin alternarea lor sau prin transformarea variantei coborâte într-o apogiatură ce anticipă varianta urcată. Muzica de blues se cântă în diferite tempouri, de la lent la foarte rapid (contrar impresiei încetățenite, conform căreia există numai blues lent). Cu timpul, marcarea stării de spirit, a climatului emoțional specific, a dus la folosirea
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
o lucrare unde se întâlnesc majoritatea modurilor de atac de care dispune harpa, atât tradiționale, cât și cele de ultimă oră. Debussy utilizează cu genialitate toate mijloacele pentru o valorifica instrumentul solist: arpegii, game, acorduri, octave, sunete naturale, flajolete, triluri, apogiaturi, bisbigliando, glissandouri, sunete detașate, staccato, legato, tenuto, combină sunetele naturale cu cele armonice ș.a.m.d. Tranziția de la primul la al doilea dans se face printr-un enchainez = legați, înlănțuiți, care arată că între ele nu se face pauză și
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
ca avantaj atragerea atenției și creșterea interesului ascultătorului. Refrenul (măsurile 217-232) revine pentru ultima oară, expunând tema a1 aproape identic cu prima sa apariție. Tema este încredințată orchestrei, iar harpa o însoțește, realizând o variațiune acordică pe armonii complementare, și apogiaturi cu rol coloristic și dinamizator, menite să dea un caracter vesel întregului discurs muzical. La reperul 6 începe Coda- secțiune ce reprezintă o încununare a tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul celor două Dansuri. Prima storfă este construită pe elemente
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
epoca barocă, improvizația practicată în cadrul muzicii arabo-andaluze este bazată într-o mare măsură pe ornamentație. Această ornamentație se aplică atât muzicii instrumentale, cât și muzicii vocale. Liniei melodice de bază i se grefează o mulțime de ornamente, cum ar fi : apogiaturi, mordente, gruppetti, glissandi, note de pasaj ce leagă intervalele mai mari. Sentimentul de extremă fluiditate și sinuozitate este accentuat într-o mare măsură de existența micro-intervalelor și de o articulație slabă, moale, specifică instrumentelor cu arcuș, dar prezentă chiar și
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
pe mai multe voci („coarde duble” sau, mult mai rar, „triple”, „cvadruple”) și în acorduri (prin modul în care sunt aranjate corzile, arcușul nu poate atinge mai mult de două corzi deodată, drept care acorduri se vor cânta arpegiat sau cu apogiaturi). Mâna dreaptă cântă de regulă cu arcușul,sau foarte rar cu degetele(pizzicato). În acest caz, tehnicile de atac sunt foarte variate (aceleași sunt folosite și la vioară): "legato", "spiccato", "tremolo", "collé" (fr.), "sautillé" (fr.; echivalentul în limba italiană este
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
micro-formale. La nivel interpretativ, respectarea cu strictețe a acestor indicații metronomice reprezintă condiția esențială în evidențierea configurației arhitecturale. Circumstanța poliritmică expusă în fragmentul măsurilor 14 - 15 impune execuția cu o precizie ritmică perfectă, în contextul în care prezența abundentă a apogiaturilor duble poate crea reale dificultăți în realizarea acestei calități interpretative. Claritatea și transparența țesăturii derivă din concepția de spațiere a acordurilor de si major și fa# minor, care vin să puncteze simplitatea melodică a liniei superioare. Țesătura acordică aglomerată a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care se va petrece o dată cu apariția codei Comme une lointaine sonnerie de cors (ca un semnal îndepărtat de corni) și stingerea progresivă a discursului. Acordul de la major al măsurilor finale primește o culoare modală inedită grație sunetului re#, tratat ca apogiatură superioară a terței tonului de bază. Coda conduce spre o risipire a senzațiilor și o dispersare în tăcere a concentrării sinestezice, sugerate prin diluarea finalului întrun efect prelungit de ecou (pp), asociat reținerii progresive a tempoului. Atmosfera intimă a unei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o evoluție centrată pe același spațiu tonal de si major, tempo-ul lent, asociat unui ritm languros de habaneră va difuza un farmec spaniol inedit decorului napolitan deja familiar. Acest aer andaluz misterios îl recunoaștem în frecvența notelor repetate și apogiaturile ornamentale ale acestora, în configurația predominant acordică cu armonizarea pe verticală a melodiei, precum și în modalitatea de atac indicată - portato. Toate aceste aspecte relevă vădite corespondențe cu tehnica de chitară și spiritul inconfundabil al muzicii spaniole. Urmând o anumită regie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
diminuări dinamice gradate, asociată tendinței generale de încetinire a tempo-ului (Plus modéré, Rubato, Retenu, Presque lent). La nivel conceptual, efectul sonor astfel creat îndeamnă la traducerea acestei imagini, ca metaforă a unei posibile îndepărtări a îndrăgostitului. În plan interpretativ, apogiaturile necesită o redare expresivă, adecvată caracterului languros al melodiei ce își schimbă în permanență spațiul de evoluție, alternând replici de tipul întrebare răspuns la diferite voci ale discursului de ansamblu. Motivul introductiv al „clopotelor” revenit în finalul acestui episod (vezi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
marcare dinamică a aceleiași formule ostinato exprimată în cele două măsuri introductive. Astfel, în prima dintre acestea se observă cum desenul fluctuațiilor dinamice conduce la tensionarea sunetului corespunzător valorii prelungite din cadrul unității motivice, în timp ce măsura secundă tratează aceeași entitate ca apogiatură, cu accentuarea primului sunet. La nivel semantic, pauzele melodiei dobândesc un remarcabil rol expresiv prin amplasarea lor pe timpul tare al măsurii. Această circumstanță produce un transfer implicit al momentului de climax pe timpul secund al spațiului metric, fapt ce va declanșa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat pe un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului de chitară idiom al muzicii flamenco prin excelență. Astfel, în „comentariile” instrumentale recunoaștem simularea tehnicilor de atac specifice acesteia rasqueado și punteado, reprezentând arpegierea sau ciupirea corzilor. În plan
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alese, concură la aceeași evocare feerică a poveștii lui Oberon, craiul duhurilor, ce pune la încercare virtutea doamnei Titania, prin complicitatea poznașă și abilă a spiridușului Puck. Acest tablou narativ apare conturat cu plasticitate prin intermediul formulelor melodice ascensionale, ritmurilor punctate, apogiaturilor multiple, dar și cu aportul unei fluidități marcante a evoluției agogice, care semnalează prezența a 18 indicații pe parcursul celor 96 de măsuri. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie și Voiles, preludiul La danse de Puck va fi interpretat în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o amplificare dinamică pregnantă (mf cresc.). Ulterior, semnificația deținută la nivel conceptual va fi evidențiată de frecventele sale reapariții din contextul discursului, numeroase dintre acestea afirmându-se imprevizibil și generând discontinuități în planul avansării sonore. Numeroase opțiuni de limbaj, precum apogiaturile multiple, figurează drept adevărate sugestii onomatopeice, care, în asociere cu nivelul rapid al tempo-ului și un efect amplu de rezonanță, vin să sugereze mișcarea imponderabilă a personajului evocat. Cel de-al doilea episod (măsura 18), cu o evidentă funcție
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanțe ale preludiului, în care identificăm sonoritățile de banjo (instrument cu 5 coarde acționate prin ciupire, element important al trupelor de jazz) și tobe ale trupelor de music-hall. Nuanța de ironie și stângăcia menestrelilor apar difuzate de prezența frecventă a apogiaturii triple (les „gruppetti” sur le temps - grupetele pe timp), prin intermediul accentelor impuse de marcato sau cresc., plasate în mod atipic pe cea de-a doua jumătate a timpului secund, dar și prin expresia sarcastică a cadenței perfecte, element de limbaj
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
13), precum și statismul unei pedale sonore nou apărute în planul superior imprimă o stare de expectativă, al cărei aspect neutru și eterogen prevestește apariția unui moment important al viziunii conceptuale. În această atmosferă de aparentă stagnare, elementul dinamic îl constituie apogiaturile descendente ale aceluiași interval „obsesiv” de secundă mică, prezent de această dată într-o nouă ipostază ce valorifică jocul de registre. De altfel, apariția acestui episod va fi demarcată în mod suplimentar de subtilități ale limbajului ce atrag atenția prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a unui temperament vulcanic ne introduce în mijlocul unei atmosfere înfierbântate de pașii energici și apăsați ai dansului de habanera. Armoniile stridente și incitante ale cvintelor perfecte suprapuse la interval de semiton (se remarcă opoziția clape albe/negre), cu accentuări și apogiaturi nervoase, evocă rezonanțele frenetice ale corzilor de chitară, atacate cu impulsul nestăvilit al sângelui ce clocotește de patima dansului. Impresia de puternică stabilitate creată de relația V-I afirmată în (planul inferior) este o opțiune de limbaj menită a sugera
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie cvintele la interval de semiton) sau suprapunere. De asemenea, aspectul burlesc al imaginii conceptuale îl va conține expresia elementului cromatic, cu profilul său descendent, întâlnit adesea la Debussy, ca simbol al comicului sau al sarcasmului. Asemănător
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acest sens, se poate interpreta apariția unui nou moment gracieux ce intervine, completând un caleidoscop de nuanțe sufletești percepute cu o remarcabilă acuitate. Grația și expresivitatea unor gesturi provocatoare, pline de senzualitate, vor putea fi vizualizate prin sensul contrar al apogiaturilor suprapuse, corespondență sonoră a unui imponderabil dans iluzoriu, precum și alternanța cvintelor micșorate și mărite (prezente în primele două măsuri), ce creează prin asocierea rezonanțelor o impresie de instabilitate, de ireal, conturând astfel ambianța unei lumi feerice. Acestea se suprapun unui
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evoluția sonoră. Țesătura sonoră explorează aceeași combinație de rezonanțe ce rezultă din juxtapunerea sonorităților de cvintă perfectă și mărită ale trilului (cu scrierea enarmonică a acesteia din urmă), la care se adaugă o nouă intervenție a cvintei mărite prezentă în cadrul apogiaturii planului inferior. Asistăm la un caz elocvent al investirii elementului ornamental cu o funcție descriptivă, acesta devenind un adevărat simbol al vibrațiilor curenților de aer. Ortografierea trilului cu note reale este un detaliu important, ce reflectă în mod esențial o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mică cu treapta a VI-a adăugată. Ambiguitatea culorii sonore generale este determinată în mod special de plasarea septimei, nonei și cvintei la baza acordurilor registrului inferior. Succesiunea constantă a sunetelor din contextul liniei melodice superioare permite interpretarea sunetului ca apogiatură a nonei. Efectul sonor de ansamblu ce asociază în mod frecvent rezonanțele de și ale celor două planuri, va genera o nuanță armonică apropiată bitonalismului afirmat în introducere. Pedala de rezonanță, care se va schimba o dată cu începutul fiecărei măsuri, evidențiază
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
într-o ipostază amplificată, prelungind starea de frenezie și statornicind în memoria auditorului atmosfera unei bucurii de viață, arareori întâlnită în tablourile sumbre întruchipate cel mai adesea de muzica debussystă. Imaginea personajului feeric se risipește printr-o dispariție spectaculoasă (prezența apogiaturii de pe sunetul din registrul acut), iar revenirea ulterioară a discursului în registrul mediu semnifică deopotrivă sfârșitul poveștii și reîntoarcerea în spațiul material al lumii terestre. IV.5. Bruyères (Mărăcini) Atmosfera de seninătate se prelungește prin înfiriparea unei scene pastorale plină
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Lavine -eccentric și preludiul anterior se realizează printr-o interesantă legătură auditivă ce se stabilește între formula ritmică . marcată prin sans lourdeur (fără greutate vezi exemplul 193) din finalul Mărăcinilor și ipostaza sa metamorfozată ce o recunoaștem ulterior în tripla apogiatură din debutul acestui preludiu (vezi exemplul 194). Din punct de vedere al formei, preludiul se desfășoară într-o structură ternară, ale cărei secțiuni extreme alternează în mod constant două subiecte tematice. Primul dintre acestea reprezintă „apelul” sonor al debutului, cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
află rezolvarea pe acordul final de fa# major. Transparența țesăturii finale se topește apoi în liniștea contemplării, aflându-și sensul emoției în puritatea tăcerii. Întoarcerea către Sine, tăinuită sub umbra misterului, (efectul de ușor dezacordaj produs de sunetul sol al apogiaturii) este ritualul comuniunii cu Natura, în care tăcerea unui sfârșit devine un nou început al existenței privilegiate în lumea imaterialului. IV.8. Ondine Ilustrând o nouă expresie romantică a imaginarului debussyst, viziunea estetică a Ondinei abordează aceeași lume feerică a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]