54 matches
-
adevărată baiaderă indiană dansând deasupra flăcărilor, coerede (moștenitor colegatar), împreună cu poporul său, al trudei colective a corifeilor acestora. Cărțile sale despart parcă într-un clivaj destine, în direcții determinate într-o uriașă pictogramă genial coroborată, fiecare în parte devenind un apolog urmașilor. Întreprinderea noastră de a privi exhaustiv o lume atât de diversă este un act de mare curaj, mai ales datorită timpului strict limitat al expozeului. De aceea nu pot să fac decât să evidențiez laconic, aspecte care impresionează la
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Panegiric_emotional_implini_al_florin_tene_1372758075.html [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
al culturii/literaturii române premoderne și moderne, cu implicațiile comparatiste și de contacte atît de rodnice în veacul al XIX-lea românesc (și nu numai!). Lia Brad-Chisacov pune în circulație două texte ale neogrecului Rigas: Prietenia supusă la încercare, un "apolog" moralizator, si comedia Vârtejul nebuniei. Ambele fac parte dintr-un manuscris aflat în arhiva baronului Bruckenthal din Sibiu (ulterior, transpuse la Arhivele Statului din același oraș), de unde au fost semnalate de istoricul Andrei Pippidi. Lia Brad-Chisacov e o bună cunoscătoare
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
poartă și el aceeași piele ca și celălalt!... Atunci trebuie mers și mai departe "dar trupul nu este oare și el ultimul veșmânt, ultimul veșmânt de care trebuie să te despoi pentru a fi"? De unde temele suicidare la Gide, de unde apologurile ascetice la Hesse..."20 Imposibilitatea celor doi romancieri de a se lăsa pătrunși de Celălalt (al cărui avatar nu-i altul decât femeia) era explicată de antropologul francez prin predispoziția lor spre homosexualitate. Situația se schimbă în cazul lui Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
menționăm că de obicei fabulosul are și un sens simbolic, mai mult sau mai puțin inițiatic (dar există sensuri inițiatice, ori simbolice în opere perfect realiste care nu au nimic fantastic). Apoi mai e și fabulosul cu caracter didactic, de apolog, care e, bineînțeles, cu totul profan. Doctorul mai adăuga că fantasticul în povestirile chinezești, de pildă, nu produce nici o ruptură în ordinea logică a reprezentărilor, așa cum se întâmplă în Occident, deci nici trauma emoțională pe care o dă fantasticul din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Melancolia, după Legouvé, încearcă să sugereze corespondențele misterioase dintre natură și stările afective: ruinele sau un țintirim sărac trezesc cuvenitele reflecții. Scriitorul e un reflexiv, un contemplativ, care mimează afectele poeților romantici. Mai conform firii sale poate fi socotit un Apolog, unde predică o existență cumpătată, sub semnul rațiunii. În volumul selectiv Păcatele tinerețelor (1857), trei secțiuni (Amintiri de junețe, Fragmente istorice, Negru pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
sau încununează în literatură, în teatru, în arte, în știință, în fine, în tot: ei! ei, intelectualii!" Procedeul caracterizării hiberbolice trimite, iarăși, la stilul ironic arghezian, bazat pe acumulare, întâlnit, mai ales, în polemica antiiorghistă. Până la final, regimul ficțional al apologului suspendă orice legătură directă cu sensul veritabil. Chiar și retoricul uz al prozopopeei, prin care cititorul, ca interlocutor virtual, ar solicita, în manieră socratică, din partea autorului, un răspuns concis la întrebarea " Ce este un intelectual?", nu face decât să justifice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemice, aici pseudoargument cu pretenții științifice: "Omul care disprețuiește orice ocupație de imediată utilitate și pentru el și pentru lume și se dedă la nobila profesiune de gânditor se numește un intelectual". E, prin urmare, inferența unui întreg raționament prin apolog (Marc Angenot), destinat să deschidă lectorului apetența de a se aventura în căutarea sensului real. "Nebunul regelui"254 prefigurează disimularea argheziană prin asteism și diasirm, figurile de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fac suma eroilor pe care i-a întruchipat și dacă spun că-l cunosc ceva mai bine la al sutălea rol al său, simt că există în această afirmație o parte de adevăr. Căci acest paradox aparent este și un apolog. El are o morală, care ne învață că un om se definește la fel de bine prin comediile sale ca și prin elanurile sale sincere. Tot astfel se întâmplă, la un alt nivel, cu sentimentele, inaccesibile inimii, dar parțial trădate de faptele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Ceva mai târziu În timp de la această Înclinație pentru poezie, s-a trecut la folosirea sunetelor lirei și ale vocii 2 cel mai adesea pentru a exprima critici, pentru a expune În mod deschis o părere sau pentru a formula apologuri și maxime; În sfârșit, imnurile, rugile, peanurile În cinstea zeilor erau compuse și ele În versuri puse pe muzică, fie datorită unui talent natural, fie unei obișnuințe dobândite. Când era vorba despre divinație, nici Apollo n-a refuzat figurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Sensul, 144-148; Grigurcu, Existența, 242-249; Ștefănescu, Prim-plan, 291-301; Cistelecan, Poezie, 167-171; Tuchilă, Privirea, 143-151; Lovinescu, Unde scurte, I, 300-302; Emil Șimăndan, Dialoguri cu Ioan Alexandru, Arad, 1993; Negoițescu, Scriitori contemporani, 14-21; Constantin, Complicitatea, 173-177; Pop, Pagini, 97-102; Dan Mănucă, Apolog pentru generația șaizecistă, CL, 1998, 5; Dicț. analitic, II, 153-155, 161-163, IV, 345-346, 379-381; In memoriam. Ioan Alexandru, RL, 2000, 38, ALA, 2000, 536; Dicț. esențial, 24-26; Manolescu, Lista, I, 244-262; Popa, Ist. lit., II, 823-328; Ion Bălu, Ioan Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
totodată pe autorul italian, un succes de librărie dar și de critică, dacă vom ține seama de ce scrie "Trieste oggi": "Roman de inițiere, cu o intrigă polițistă și o scriitură străbătută de suflu metafizic, Varianta Lüneburg este înainte de orice, un apolog al Răului". Din start se impune precizată apartenența lui Paolo Maurensig la familia spiritelor mitteleuropene, începând cu Joseph Roth și terminând cu triestinii sau torinezii Italo Svevo, Primo Levi sau Claudio Magris. Din cărțile cărora își trage proaspătul romancier abilitatea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de origine șvabă își are sursele de căpătâi în literatura română, de la Urmuz la Eugen Ionescu, de la Gellu Naum, Virgil Mazilescu la optzeciști precum Mircea Nedelciu sau Daniel Vighi. Când renunță la stilul alegoric, metonimic, la monologul interior sau la apolog (vezi episodul esopic al gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în limbaj filocalic). Astfel, în locul unei prezențe inerte se câștigă o subtilă disponibilitate, împotriva înstrăinării familiaritatea, în schimbul pesimismului existențial, optimismul eshatologic, în loc de refuz, dăruirea ș.a.m.d. Viața nu este o problemă (deci o ecuație), ci un mister (deci un apolog). În orizontul oricărei prezențe atente a omului în lume se ivește taina unei chemări spre transcendență. Captarea misterului vieții determină altitudinea și rafinamentul unei gândiri care respiră prin sensibilitate, îndreptându-se cu pași mărunți „către întâlnirea cu o lumină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
, specie a epicii populare în proză, cunoscută în mediile folclorice sub numele general de poveste. Termenul b., de origine slavă, basn’, cu sensul originar de „fabulă”, „apolog”, „minciună”, „născocire”, a intrat în textele scrise românești sub formele basnă și basnu încă din secolul al XVII-lea și a fost adoptat, mai târziu, de către culegătorii de proză populară din Muntenia (N. Filimon, P. Ispirescu) pentru a desemna o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o schiță biografică Russe-Admirescu îl numește „o figură gigantică”), colaborează cu articolul De pe culmea vieței și cu poezii (Psalmi moderni, Apolog ș.a.). Alte versuri, de factură minoră, aparțin lui Toma Florescu, G. Russe-Admirescu, Christescu- Podeanu, Cincinat Pavelescu. Cu proze scurte sunt prezenți C.I. Tudor, Gr. Mărunțeanu (acesta și cu un fragment de roman), Toma Florescu. Poezii populare publică I.G. Bibicescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
V. a fost, până la revoluția de la 1848, unul din cei mai activi prozatori români din Transilvania, însă meritele sale sunt mai mult ale unui precursor. A scris meditații și poeme în proză, schițe și povestiri moralizatoare și satirice, alegorii și apologuri. Poemele în proză pe tema morții, compuse după pierderea soției și a fiicei sale, îmbină accente elegiace preromantice cu meditația retorică religioasă. Alte meditații și alegorii, scrise într-o limbă firească, dar fără relief, sunt închinate frumuseților naturii și iubirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
unui mare intrigant politic, Hameleonul. Subconștientul personajului este sondat cu minuție, evident acuzatoare, și figurat în simboluri sugestive. În ultima parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
aspectul sau modul de funcționare al unui ansamblu, care poate da la iveală o perturbare ori chiar o stare conflictuală), parabola (poveste cu sens de sine stătător, dar care trimite la o pildă morală, dincolo de semnificația ei primă și evidentă), apologul (fabulă didactică ce conține o învățătură).415 Funcțiile pe care le îndeplinește simbolul sunt de asemenea diverse: de explorare (o "hermeneutică experimentală a necunoscutului", vârful de lance al inteligenței, și nu doar analitice), de substituire (permite accesul camuflat în conștient
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se sprijină, pentru a-și spune sensul pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor care îi abolește ființa proprie" (1995: 336). Înțelegem de asemenea de ce ficțiunea "nu imită [...] bogăția existenței: deoarece construiește figuri pur schematice în spațiul strîmt al acestor apologuri" (Bonnefoy 1995: 337). Poeticitatea profundă a fabulei poetice Captivul este indusă de către peritext, dacă dorim într-adevăr să fim atenți la sensul titlului și să-i interogăm traducerea. 2. Studiul textual al traducerii Titlul culegerii este El Hacedor. Această sintagmă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și atunci cînd precizează că întrebarea asupra identității noastre este inseparabilă de această problemă. Reluînd fraza sfîntului Augustin: "sufletul meu arde căci doresc să știu", el spune cu claritate că nu-l interesează anecdota cronicii, ci acel ceva pe care apologul îți permite să-l întrebi. Referințe și lecturi recomandate: - Jorge Luis BORGES: "Essai d'autobiographie", Livre de préfaces, Paris, Gallimard, Folio, nr. 1794, (1970) 1980. - Jorge Luis BORGES: Livre de préfaces, în "Essais autobiographiques", Paris, Gallimard, Folio, nr. 1794, (1970
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1,9; 1Cor. 6,6; Rom. 1,18 etc. Tradiția targumică vorbește și ea despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología... p. 99), Iustin vedea în Is. 14,12 sq. o alegorie a destinului lui Satan (Satan este prefigurat de regele Babilonului): „Cum ai căzut din cer, o, luceafăr care răsai în zori de zi? Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o adică poet al tăgadei și apolog în același timp, duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei și pe unde nu vrei; el ne învață ce e Patria, ce-i cu România
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în cele din urmă se vădesc insipide. În cele din urmă. Aceste „cele din urmă” anulează retroactiv toate agrementele, toate vanitățile, prestigiul și puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămașa fericitului nu e decât un apolog fără cine știe ce relevanță. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii. Însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreșit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sale se pierd în nisipul secăciunei soțiale, se ard de căldura unei soțietăți de oameni ce trăiesc numai din ura unuia cătră celălalt. A nu iubi nu-i nimica - a nu putea iubi e grozav. Toma Nour, după ce sfârșise acest apolog al urei și răcelei, el se sculă din pat și începu să traverse * spațiul cel larg al camerei sale, cu pași mari. Lumina lunei bătea în fața de marmură a icoanei din părete, a cărei ochi păreau că trăia[u] în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]