85 matches
-
sufletești ale vieții. Se poate spune mai degrabă că această sinistră ispravă o face prostia științifică”. Firește, săparea, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat acest hibrid religios și istoric, nu duce nicăieri. Orice demers aici e aporetic, te va îngropa, te va vârî în înfundătură. Și atunci noi ce facem ? se întrebă un personaj din piesa evocată. Răspunsul lui Țuțea e acesta: „Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile la
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Dificil_de_fixat_eseu_despre_petre_tutea.html [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
revenirea și trecerea la contraatac) și neutre (ca lingușirea, flatarea publicului etc.) O altă garnitură deargumente sunt cele bazate pe fapte, pe exemple, pe autoritate și pe diverse analogii (de persoane, de situații etc.) Prezența sofismelor, a propozițiilor cu conținut aporetic, însoțite de exemplificările corespunzătoare, este tratată cu toată seriozitatea, autoarea analizând aici un șir complet de paralogisme, șir pe care aș îndrăzni să-l denumesc al „decalogului negativ”, precum: sofismele de confruntare sau argumentul forței, sofismele de roluri, cele referitoare
Între discurs și discursivitate by http://balabanesti.net/2014/02/03/intre-discurs-si-discursivitate/ [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
revenirea și trecerea la contraatac) și neutre (ca lingușirea, flatarea publicului etc.) O altă garnitură deargumente sunt cele bazate pe fapte, pe exemple, pe autoritate și pe diverse analogii (de persoane, de situații etc.) Prezența sofismelor, a propozițiilor cu conținut aporetic, însoțite de exemplificările corespunzătoare, este tratată cu toată seriozitatea, autoarea analizând aici un șir complet de paralogisme, șir pe care aș îndrăzni să-l denumesc al „decalogului negativ”, precum: sofismele de confruntare sau argumentul forței, sofismele de roluri, cele referitoare
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Eugeniu_nistor_intre_discur_eugeniu_nistor_1391685926.html [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
revenirea și trecerea la contraatac) și neutre (ca lingușirea, flatarea publicului etc.) O altă garnitură deargumente sunt cele bazate pe fapte, pe exemple, pe autoritate și pe diverse analogii (de persoane, de situații etc.) Prezența sofismelor, a propozițiilor cu conținut aporetic, însoțite de exemplificările corespunzătoare, este tratată cu toată seriozitatea, autoarea analizând aici un șir complet de paralogisme, șir pe care aș îndrăzni să-l denumesc al „decalogului negativ”, precum: sofismele de confruntare sau argumentul forței, sofismele de roluri, cele referitoare
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR by http://revistaderecenzii.ro/daniela-gifu-temeliile-turnului-babel-o-perspectiva-integratoare-asupra-discursului-politic-prezentare-de-eugeniu-nistor/ [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
sufletești ale vieții. Se poate spune mai degrabă că această sinistră ispravă o face prostia științifică”. Firește, săpa, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat acest hibrid religios și istoric, nu duce nicăieri. Orice demers aici este aporetic, te va îngropa, te va vârî în înfundătură. Și atunci noi ce facem? se întrebă un personaj din piesa evocată. Răspunsul lui Petre Țuțea este acesta: „Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
apoi de ontofenomenologia lui Nicolai Hartmann, pe care îl alege ca îndrumător al cercetării sale în Berlin, și de caracterizarea realului, nu ca unitate, ci ca multiplicitate. Tot sub influența lui Hartmann aderă cu hotărâre la o "filozofie a problemelor", aporetică, și nu la cea a sistemelor și soluțiilor. În fine, explorează posibilitățile unei antropologii filozofice cu caracter existențial și aplicarea ei în pedagogie. Căutând să realizeze o sinteză 'existențială' între filozofie și pedagogie, a desfășurat o importantă activitate de actualizare
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
letture italiane del poeta romeno Ștefan Petică, "in „Quaderni di Studi italiani e romeni/Caiete de studii italiene și române”, nr. 5/2010, Edizioni dell’Orso, Alessandria, 2010, pp. 23-32. CĂLINA 2011: Nicoleta Presură Călina, "Național vs. universal -" "o tentativă aporetică în teatrul lui" "Ștefan Petică", în „Arhivele Olteniei”, nr. 25, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 251-258. CĂLINA 2014: Nicoleta Presură Călina (îngrijit de), "Ștefan Petică - la 110 ani după. Volum omagial", Editura AIUS, Craiova, 2014 CĂLINESCU 1941: George Călinescu, "Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
o „celebrare” a lumii sau o formă de subminare a prestigiului ei? Presupune oare această categorie o verosimilitate în sens natural, sau una culturală? Interpretarea dată de către teoreticienii moderni binomului Platon-Aristotel a accentuat cu precădere ultimul aspect, dezvăluind implicit caracterul aporetic al categoriei de care ne ocupăm și urmărind să provoace o atrofiere a acesteia în favoarea semiosis-ului. Încercările de reabilitare a mimesis-ului în ipostaza sa hard nu au întârziat nici ele să apară. Nu puțini au fost aceia care - după cum aminteam
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Lupașcu, dar sugerează concreșterea triunghiulară a modulelor din coloana brâncușiană. De altfel, unul dintre meritele exegezei lui Petru Ioan este de a sublinia solidaritatea dintre gândirea lui Ștefan Lupașcu și viziunea românească a ființei. Mircea Florian îl descoperea precursor al aporeticului și antinomicului din propria sa gândire pe Ion Heliade Rădulescu, autorul teoriei echilibrului între antiteze, cu punct de plecare în filosoful francez Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), dar prelucrată în chip original de pașoptistul român, în spiritul dualității ontice din gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
survin ca ex presie a mișcării interioare. Astfel, duplicarea presupune deja ma teria, prin prezența concomitentă a spațiului și timpului. Problema amplu dezbătută de medievali referitoare la posibilitatea existenței multiplului fără existența materiei a fost formulată, în cele din urmă, aporetic. O asemenea teoretizare se regăsește la Toma d’Aquino. îngerii, dacă sunt mai mulți pe fiecare treaptă, au corp, sau sunt întru totul separați de materie? Iar dacă nu ar avea corp, fie elalcătuit chiar din materia cea mai fină
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un ritual al spaimei: "Mamă, nimicul marele !/ Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin care înțelegem sentimentul pierderii definitive a divinului; 23. Reflexivitatea trăirilor nemijlocite, cugetarea; 24. Ipostaza cunoașterii prin participarea la ritmurile interioare ale cosmosului; 25. Iubirea e născocitoare de suflete, în pasteluri spiritualizate: "De prea mult aur crapă boabele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă parte, „respingerea ideii că standardele raționalității științei ar fi neschimbătoare, anistorice, și că ele ar putea fi cunoscute și determinate printr-o reflecție a priori”2. Conflictul aporetic pe care îl regăsim în această secvență fierbinte a istoriei moderne a matematicii, asociat cu radicala atomizare suferită în acest secol de către logică 3, a fost comparat cu celebra ceartă a universaliilor 4. Acest peisaj policrom al științelor formale (pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
canonice, de la Eminescu la Emil Botta, cu străpungeri spre generațiile lui Nichita Stănescu și Mircea Cărtărescu. Sunt propuse mai multe clasificări posibile ale interogației poetice, în final autorul operând cu triada zetetic (întrebarea „căutătoare” de adevăr), ephektic (interogația „suspensivă”) și aporetic (dubitația totală). Un paragraf are ca obiect polaritatea Eminescu-Caragiale, înțeleasă ca pereche arhetipală a spiritului românesc, exprimând, pe de-o parte, himericul, nocturnul, metafizicul și (cu un concept blagian) „timpul cascadă”, iar de cealaltă parte, realismul sarcastic, diurnul, antimetafizicul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
a două registre, cel afectiv - indicat în protologia percepției de conceptul „impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune aproape aporetică. Husserl acceptă că depășirea acestei dualități se face în registrul pasivității nonintenționale a subiectivității. Pasivitatea radicală exclude pentru pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Este, poate, singura formă de cauțiune a excesului ideatic, a supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului cioranian, acolo unde coexistă lejer, uneori omonim, apocalipsa și utopia, și unde scrisul său atinge acel profesionalism gratuit, chiar aporetic, al "pamfletului fără obiect", ceea ce este aproape totuna cu pamfletul utopic. Utopia, într-unul din înțelesurile pe care i le conferă Ricoeur, fiind "un exercițiu al imaginației pentru a concepe un "altfel decît ceea ce este" al socialului"156. Sens care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cel care aduce interlocutorul, prin arta întrebărilor meșteșugite, în situația jenantă de a-și deconstrui propriul discurs. Valentin Mureșan, în Comentariu la Republica lui Platon, numește acest fel al lui Socrate de a încurca interlocutorul, interogatoriu încrucișat. Prin această modalitate aporetică, Cephalos este adus în situația de a-și părăsi opinia, căci e la mintea oricui că nu-i drept să înapoiezi arma pe măna unui prieten care între timp a înnebunit. Același fapt („adică” de a înapoia arma unui prieten
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
mentalitatea vremii. E momentul aici ca Socrate să propună o resemnificare, respectiv dreptatea ca abilitate, artă, opusul virtuții. Și asta tocmai pentru a ajunge la un alt impas, previzibil. Propunerea sa este asimilată spontan de Polemarchos, ceea ce ușurează nespus misiunea aporetică a lui Socrate. Definiția lui Polemarchos, cum că drept e actul de a da fiecăruia ceea ce îi datorezi, adică prietenului bine și dușmanului rău, cade ca inacceptabilă. Dreptatea nu se poate corela cu răul, chiar dacă în mentalitatea vremii este admis
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
echivalat metaforic, În sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră În sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o Întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l ucidem?” Apoi, „privindu-i roată Împrejur, sau unul câte unul (periblepsamenos) cu mânie și Întristându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lume, fiecare găsind în film argumente pro sau contra (avortului), în funcție de convingerile apriorice. Alexandru Budac : N-am să-ți ascund că sunt puțin surprins de punctul de ancorare al discuției noastre într-o temă spinoasă sub aspect moral, fertilă ideologic, aporetică în privința evaluării consecințelor ei. Mă simt stânjenit atunci când sunt pus în situația de a discuta despre o creație artistică în termeni axiologici. Suferim astăzi de pe urma unui exces de conceptualizare ce ne-a estropiat plăcerea de a fi simpli cititori pasionați
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o tentativă de supraviețuire, o formă de exhibare a suferinței și de refuz al compromisului? Pe de altă parte, personalitatea literară a lui Norman Manea își consolidează relieful identitar mai ales din
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
mărginim la metafora ce răzbate din alura expresiilor paradoxale (imagine textuală și tablou scris), atunci nu avem nimic de obiectat. Dar dacă le luăm drept verdicte menite a surprinde dubla natură a fiecărei arte, atunci ne trezim într-o situație aporetică, căci ni se dă de înțeles că artistul e o corcitură stranie al cărei exercițiu presupune o dotare multiplă: mijloacele picturii sunt și ale literaturii și viceversa, printr-o contaminare reciprocă care naște un hibrid binecuvîntat. Din păcate, un pictor
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
care-l utilizează Toma Pavel în studiul său asupra Lumilor ficționale. Din acest punct de vedere, cea mai realistă (ghilimelele se subînțeleg) pagină din carte e cea în care e pus la cale preludiul unui brainstorming de proporții: „Situația devenise aporetică. Doar Pessoa nu era de aceeași părere. El gândea, dimpotrivă, că, dacă-ți pui mintea la contribuție, s-ar putea să găsești un răspuns rațional și o explicație satisfăcătoare. A făcut adunarea minților aflate în acea încăpere. El avea patru
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
a se face înțeleși, sunt siliți să facă uz de termenii tradiției. De aici senzația de terminologie hibridă, alcătuită din noțiuni verificabile alături de care supraviețuiesc termeni fără acoperire neurală, precum „viață sufletească" și „gînduri". Cît despre conștiință, situația e iremediabil aporetică, de vreme ce autorul o definește drept reprezentarea pe care creierul și-o face despre propriul trup. Conștiința este starea unui trup al cărui creier și-a cartografiat cu atenție fiecare zonă a trupului pe care îl comandă, de aceea, dacă cartografierea
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui care vrea să știe tot. La Plantinga precumpănește privirea alegorică, la Dennett cea aporetică. Alegorică e acea privire sub bătaia căreia orice fleac se scaldă într-un fundal de subînțelesuri subtile, ceea ce înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult mai mult decît lasă să transpară
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
bătaia căreia orice fleac se scaldă într-un fundal de subînțelesuri subtile, ceea ce înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult mai mult decît lasă să transpară simpla lui înfățișare. În schimb, aporetică e acea privire în virtutea căreia orice fapt e preschimbat în problemă. Avînd privire alegorică, Plantinga vede peste tot simboluri, secvențe de sens în stare a fi prinse într-o narațiune. Plantinga vrea fabule și ocolește problemele, Dennett fuge de narațiuni
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]