79 matches
-
ispititor. Nicăieri, în tot ce s-a scris până acum despre Romeo Niram, nu mi-a fost dat să descopăr vreo explicație satisfăcătoare pentru o asemenea preferință. În astfel de situații, deloc comode, două soluții devin posibile: acceptarea tacită a arbitrarietății sau încercarea unei ipoteze explicative. Prima e mută, a două e riscantă. Să îndrăznim, deci. În lunga istorie a portretului european, întâlnim, din Renaștere și până azi, trei tipuri de personaje: celebrități, anonimi și automodele. Niram nu face, din acest
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_lectia_lui_nira_dan_caragea_1367169174.html [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
un exercițiu de libertate împotriva disciplinării tensiunilor și contradicțiilor ideatice. Este Niram departe de această înțelegere? Dacă am trece la teoria plasticii, am putea afirma că eseul plastic are aceeași funcție de rezistență, că recunoaște caracterul provocator, violent uneori, dar și arbitrarietatea relației dintre semne, precum și a relației pe care acestea o stabilesc cu spectatorul sau cu propria cunoaștere. Astfel, ceea ce un eseist plastic propune lumii nu este un lucru nici comod, nici conformist, nici neutru, nici autoreferențial. Pe de altă parte
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_romeo_niram_ese_dan_caragea_1374472073.html [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
care încălcă angajamentele valabile ale unei țări și, prin urmare, legea aplicabilă, nu pot fi acceptate. Dacă guvernul din Yemen susține că puterea sa se bazează pe principii democratice civilizate, atunci nu poate recurge la forme barbare de guvernare, fondată pe arbitrarietate și nedreptate. Consider că ar trebui să clarificăm acest lucru astăzi cu guvernul din Yemen. (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, desigur cred că este important ca, aici, în Parlamentul European, să condamnăm mijloacele dictatoriale, dictatorii și dictaturile, dar cred
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
-și reînnoi propriile legi. Acum legea nu mai poate fi ignorată; păstorii dispun de norme sigure pentru a-și îndeplini corect slujirea sacră; de acum înainte, toți pot să-și cunoască propriile drepturi și îndatoriri și poate fi împiedicată orice arbitrarietate; abuzurile, care eventual au pătruns în disciplina ecleziastică din cauza lipsei de legi, vor fi mai ușor extirpate și împiedicate; în sfârșit, întreaga activitate apostolică, atât cea care deja s-a consolidat, cât și cea care este începută, dispune de acum
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie“ conținând stările accesibile adiabatic reversibil pornind de la una din ele. "Entropia empirică" este orice funcție σ(Z) de parametrii care descriu stările și care are proprietatea că<br>formula 25 ea „numerotează“ foile. Există arbitrarietate în alegerea acestei funcții, iar aceasta este redusă ulterior prin axiome privind comportarea sistemelor compuse. În felul acesta, creșterea entropiei în procese ireversibile apare de la inceput ca naturală și „de la sine ințeleasă“. Acest accent pe procese ireversibile este în spiritul
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
tragici se înscriu mai curând în sfera excepționalului decât în aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui Bottiroli) este fără doar și poate posibilul în totalitate, de aceea Aristotel introduce imediat două criterii restrictive: arbitrarietatea posibilului va fi delimitată, pe de o parte de verosimilitate, pe de alta, de necesitate. Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
coupure), Ricoeur ar vrea ca acesta să reprezinte și un element de continuitate, de legătură cu lumea. Tocmai în acest scop, filosoful deosebește, după cum menționam, mimesis-ul-creație, de „amontele” și „avalul” său (precomprehensiunea sau prefigurarea, respectiv refigurarea). Mai simplu spus, prezumtiva arbitrarietate a înlănțuirii sintactice este limitată, dintr-un unghi, de referirea la real, dintr-altul, de receptarea operei de către spectator sau cititor: Pentru a putea vorbi de „deplasare mimetică”, de „transpunere” cvasi-metaforică dinspre etică spre poetică, trebuie să concepem activitatea poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
echitabile, căci ne-am înșela dacă am crede că populațiunea moametană se află mai bine decât cea creștină. Un ziar arab ce apare în Constantinopole face următoarea descriere: Funcționarii din vilaieturile Aleppo și Damasc se servesc de orice nedreptățire și arbitrarietate și comit toate vexațiunile posibile față cu poporul. Cu fiecare poștă primim plângeri în contra funcționarilor și un număr mare de suplici s-au dat Porții tot asupra acestui obiect. Înalta Poartă să ni permită a o întreba dacă aceste plângeri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nivel de asemănare cu obiectul model. Iconului i se opune «indicele» (fără raport de asemănare) sau «simbolul», în care raportul cu realitate, este pur convențional.” (J. Dubois [coord.], 1973, p. 248) (6) Aparent, prin iconicitatea cuvântului ne îndepărtăm de la teoria arbitrarietății semnului lingvistic. În lucrarea sa, Descrierea simbolurilor, P. Florenski contrazice această prejudecată, observând omogenitatea plastică a materialului verbal: „Miezul cuvântului îl constituie mai întâi toate imaginile concrete, fie și într-o mică măsură. Fiecărui cuvânt și, în egală măsură, îmbinărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cupuri etc.): „Stăteam în fața televizorului ca să privesc...”, „Am deschis ziarul ca să citesc” etc. În afară de echivoc, o altă sursă principală a neclarității o reprezintă dezacordul creat între sensul figurat al cuvântului și contextul pragmatic, real al propoziției. Deși lingviștii vorbesc despre arbitrarietatea semnului lingvistic, despre faptul că nici un cuvânt nu semnifică prin el însuși, sensul fiind dat de vecinătatea celorlalte cuvinte, propoziții, fraze sau paragrafe, în realitate, lucrurile nu stau tocmai așa. Prin uz, prin forța de sugestie creată de o succesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Intelligence Unit, 2000). Abordarea dezvoltării sociale prin intermediul indicilor a fost criticată (Atkinson et al., 2002) iar alternativ sunt utilizate seturi de indicatori relevanți pe dimensiuni ale dezvoltării. Printre obiecțiile apărute, menționăm: eterogenitatea dimensiunilor, selecția indicatorilor în urma unor opțiuni metodologice conjuncturale, arbitrarietatea ponderii acordate indicatorilor în scorul total. Însă nu doar măsurile compozite au dezavantaje metodologice, ci și seturile de indicatori în cazul cărora „impresia generală este că dimensiunile măsurate în cadrul unor sisteme de indicatori nu sunt corelate” (Lindenberg, 2002). Alte două
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sunt în relație de corespondență/ directă proporționalitate cu gradul lor de motivare. De aceea, sacrul este "spațiul în care acționează în mod deplin puterea cuvântului motivat", iar profanul, "spațiul în care această putere dispare aproape cu desăvârșire, dată fiind instaurarea arbitrarietății cuvântului"47. Pornind de la clasificarea pe care o face Lucian Blaga în timp-havuz ("orizontul unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor"), timp-cascadă ("orizontul unor trăiri pentru care acccentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului") și timp-fluviu (care își are accentul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în presă, primul volum de versuri, După-amiaza unei clipe, apărându-i după un deceniu și jumătate, în 1976, urmat în 1979 de Rezervație naturală. Critica a văzut în poezia lui I. „masca suprarealistă” (Costin Tuchilă), echivalând prin această formulă aparenta arbitrarietate a decupării și juxtapunerii imaginilor: „Limpede mă gândesc la aur / panoramez ușor în cele patru / laturi adânci: coajă de fluturi / varul pereților, / spulberă vântul semințe, /foi de geografie; peronul pârjolește noaptea. / Vibrează cablul de dincolo de linii / pulberea câmpului trece orbită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
non-verbale. Semiologia generală, folosită ca termen mai ales în Franța, ar cuprinde atunci lingvistica și semiotica. înclinăm spre acest termen ca un omagiu pentru F. de Saussure, cu toate că semiologie se numește și disciplina științifică medicală a semnelor bolii. 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic Semiologia, structuralimul francez și chiar filosofia celei de a doua jumătăți a secolului nostru sunt enorm îndatorate lingvistului Ferdinand de Saussure, care, ca profesor, și-a ținut cursurile la Geneva, la granița dintre secolele XIX și XX. Problema
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a semnificantului și semnificatului în semn. Sau, lî fel de bine, limba poate fi comparată cu o foaie de hârtie, care nu poate fi decupată pe o parte fără a o decupa în același timp pe cealaltă. Ideea saussureană a arbitrarietății semnului lingvistic nu numai că neagă existența unei motivări, a unei legături naturale între "imaginea acustică" și "conceptul" care constituie cuvântul, respectiv între semnificantul și semnificatul care constituie semnul, dar și formulează pozitiv ideea unui nou tip de legătură. Legătura
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
problema pe care și-o pune și o rezolvă Ferdinand de Saussure într-un mod nelipsit nici el de o oarecare ambiguitate este cea a raportului convențional și arbitrar sau natural și motivat între semn și ceea ce semnifică acesta. Soluția arbitrarietății semnului lingvistic care îi permite lui Saussure să treacă de la o semiologie a programelor și definițiilor generale la una efectivă separă totodată lingvistica sa de lingvistica unor comparatiști cum sunt Franz Bopp și August Schleicher și, în general, de lingvistica
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și semnificatului, principiu ce rezultă din rolul său exclusiv în comunicare. Comunicarea este fixată ca funcție primă a limbajului și încetează să fie considerată ca rezultatul deturnării limbajului spre scopuri care nu sunt fundamental ale sale. Ca principiu semiologic al arbitrarietății semnului lingvistic, funcția constitutivă a comunicării se opune și legării limbii de reprezentare ca, spre exemplu, în Gramatica de la Port-Royal: limba este mai întîi comunicare și comunicarea nu trece prin reprezentare. Constituit pe seama funcției esențiale de comunicare a 24 limbii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să se întrebe dacă modurile de expresie care se bazează pe semne în întregime naturale - ca pantomima -îi revin de drept. Presupunând că ea le va accepta, prin aceasta obiectul ei nu va fi altul decât ansamblul sistemelor fundate pe arbitrarietatea semnului. într-adevăr, orice mijioc de expresie acceptat într-o societate se bazează pe un obicei colectiv sau, ceea ce revine la aceeași, pe convenție. Semnele de politețe, spre exemplu, dotate adesea cu o anume expresivitate naturală (dacă ne gândim la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
-și salută împăratul prosternîndu-se de nouă ori până la pămînt), nu sunt mai puțin fixate printr-o regulă; această regulă este cea care obligă la folosirea lor; nu valoarea lor intrinsecă." (24/1, p. 100). 25 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic Din această înțelegere a limbii ca sistem "unde totul se leagă", rezultă o autonomizare a obiectului și metodelor lingvisticii, care face din ea o adevărată disciplină științifică, aparținând domeniului general al semiologiei. Dar ideea saussureană de sistem al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu a adus numai extinderi, creșteri și dezvoltări concepției saussureene. Concepția asupra semnului lingvistic, spre exemplu, a cunoscut mai degrabă o evoluție într-o direcție cam oblică față de orientarea inițială, saussureană: O. Jespersen, R. Jakobson, E. Benveniste ș.a. au amendat arbitrarietatea absolută a semnului lingvistic; A. Martinet a îmbogățit-o prin principiul dublei articulări; abia fonologii - N. S. Trubețkoy, R. Jakobson, A. Martinet - au făcut-o operațională și au aplicat-o sistematic într-un domeniu precis delimitat. De anumite antinomii și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cazul semioticii conotative este cazul literaturii, iar cazul semioticii denotative este cazul dicționarului. Semiologia saussureană, care este virtuală în sublinierea primordialității comunicării ca funcție a limbii și în refuzul de a întemeia semnele lingvistice pe legătura cu reprezentarea, în afirmarea arbitrarietății (imotivării) semnului lingvistic și în constituirea lui ca semn pe seama sistemului limbii, nu este însă realizată în generalitatea ei convenabilă existând încă numai în forma uneia dintre disciplinele care ar trebui să i se subordoneze, în forma lingvisticii structuraliste post-saussureene
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
situat acolo unde și există efectiv: în cultură. Sensul acestei analogii între limbă și sistemele semnificante, între modelul lingvisticii structurale și realitatea semiologiei structuraliste poate fi foarte bine înțeles de îndată ce ne raportăm la ideea centrală a concepției lui Saussure: principiul arbitrarietății semnului. Dacă Saussure impunea sistemul limbii pornind de la arbitrariul (imotivarea) semnului lingvistic, semiologii structuraliști procedează invers. Ei instituie pur și simplu prin postulare și prin analogie cu limba caracterul de sisteme semnificante al formelor și manifestărilor culturii și îl verifică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și simplu prin postulare și prin analogie cu limba caracterul de sisteme semnificante al formelor și manifestărilor culturii și îl verifică apoi prin demonstrarea caracterului arbitrar, deci caracterului de semn în accepție 38 saussureană, al elementelor fiecărui sistem analizat. Principiul arbitrarietății semnului semiologic devine, din axiomă, corolar al existentei sistemului semnificant, manifestarea efectului de sistem semnificant care-și instituie elementele și, prin urmare, cheia de control a existenței sau prezenței unui sistem semnificant. încetînd să mai fie punctul de plecare al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
punctul de sosire al analogiei cu limbajul, prima implicație și efectul prin excelență al existenței sistemului semnificant, nivelul prim și obligatoriu al manifestării structuralismului și deci reperul prim și necesar al manifestării atitudinii structuraliste. încă mai evidentă devine importanța principiului arbitrarietății semnului semiologic pentru definirea structuralismului francez ca filosofie a culturii dacă înregistrăm mutația pe care o aduce în statutul cultural al semnului. Până la semiologia structuralistă este extrem de frecventă considerarea formelor și manifestărilor culturii ca "simbolice" și a operelor culturale ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe contul său, ceva anume -, de substanțialism - potrivit căruia această semnificație are ca substanță conținutul său, conceptul, reprezentarea - și de istorism -potrivit căruia semnul funcționează ca un acumulator istoric de semnificații și eliberarea sensului său este operă de interpretare. Principiul arbitrarietății semnului conduce însă la o semiologie radical diferită, a cărei schimbare poate fi măsurată punct cu punct prin comparație cu cealaltă, anterioară. Astfel "atomismul" este înlocuit de integralism - potrivit căruia semnul nu poate semnifica nimic singur și nici nu poate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]