911 matches
-
Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub un coviltir de brumă înțărcând a morții sete, odihnește-un chip de mumă prin a humei, negre plete. Iarna, prinsă-n flori de gheață i-a-nflorit pe la ureche, arcuind un fir de viață pe la casa ei, cea veche. Ochii ei, blânde izvoare înecau în streșini, plânsul, tot privind pe geam o floare cu-al său chip sculptat, într-însul. Buzele, poveți de suflet tremurau în adormire, aruncând săgeți de
OCHII MAMEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1472806688.html [Corola-blog/BlogPost/381628_a_382957]
-
2016 Toate Articolele Autorului E greu să fii femeie, azi Dintotdeauna a fost ! Natura a atins perfectiunea abia atunci când a creat chipul femeii. Părul lung, ochii mari înmuiați în culori diferite, un semn de nas fluturat în vânturi răslețe, buze arcuite în dorința sărutului reîncarnal, bărbia prinsă în doua puncte.Apoi sânii. Cum i- a trecut prin cap creatorului să deseneze aceaste forme ale voluptății, el știe. Acolo parcă sunt izvoarele vieții, ingredientele primei ispite ce vin înspre tine din formele
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1453543721.html [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
a luat și premiu .... - Sigur,a luat premiul pentru cel mai bun rol secundar. Deci poți să-i dai un rol secundar,poți să-l faci „taximetristul ” care mă aduce de la aeroport ,în locul celuilalt. Faci schimb de roluri ! Bărbatul își arcuiește sprâncenele, într-o mirare puternic încordată. - Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc . Lara e doar un ospătar,am făcut o greșeală și o răscumpăr, acordăndu-i un rol minuscul. - Iar tu ai fost cândva un vânzător de
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1453228880.html [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
oamenii vineți piereau, umbrele lor, aiurând, se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul osos se înăbușea murind cu plămânii, mai palida, uscata, pielea mâinii, pe ultimul pahar, tremura. Cei din urma prieteni, bacilii, scânceau lugubra melodie a ultimei toamne: acompaniindu-i, gura mea, Doamne, te înjura și ochii, demenți
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ben_corlaciu.html [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului dealul acela Dealul acela, urcat de-atâtea ori de picioare desculțe, de tălpile crăpate de lutul amintirilor, rămâne semeț peste catapetesmele lumii ca o pavăza a inocenței din noi. Dincolo de el se arcuiesc mereu văile plângerii și-ale disperărilor noastre, colbul murdar al vorbelor prigonite de noi, în care diavolii roșii ai urii își plimbă țanțoș urletele. Numai dealul urcat în nopțile cu povești despre zâne și zmei rămâne reduta ce nimeni n-
DEALUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Dealul_acela_leonid_iacob_1333092363.html [Corola-blog/BlogPost/354835_a_356164]
-
a sa fața... Frumoși sunt ochii ei,și chipul , o dulceață! Naivă,un copil, dar ah! așa măreață! Prin voaluri de raze părul Îi tresaltă De soare și lună,stele la-olaltă. Ochii mari,albaștrii,sacru strălucesc, Mândrele sprâncene viu se arcuiesc Pe sub fruntea mică-a geniului acest' Ce-n toată splendoarea se cere modest. Pe umarul drept,într-un giulgi stă prinsă Rochia de apă ce se lasă-nvinsă De pieptul ei mândru,fraged conturat Ce-i de-mbrătișare încă nepătat. Adiind,în
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vai_de_lumina_cruti_cristian_1385687625.html [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
pe o pancardă de lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. „Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul ! Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea lui, că primul turist îi trece pragul atât de dimineață. - Good morning ! - Good morning,îi răspunde zâmbind, la gândul că aerul din buzunar o să se împuțineze. - I’ m looking for work ! i se
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1449653533.html [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
finisa” (Rogvaiv de iubire). Tocmai încercările tenace ale omului de a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E ceea ce se „aude” din cânturile iubirii ce-și arcuiesc fără sincope tonalitățile surdinizate. Ia-mi inima!, Vis, Iubire taciturnă, Dorința, Așteptare, Ardere, Chemare, Înfrigurare etc. sunt titluri care vorbesc de la sine despre intensitatea emoției erotice, ceea ce, de altfel, îi dă apanajul de a părea cea mai bună parte a
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
să se amestece. Așadar, omoară-mă, și vei rămâne complet lipsit de apărare. Pe de altă parte, și dacă trăiesc, nu e sigur dacă mă voi ține de cuvânt sau nu. Pe cale de consecință, va trebui să negociezi”, încheie fata arcuindu-se ca o pisică și trecându-și un picior peste celălalt. În astfel de momente, lui Rashid i se părea că are în față o ființă de-a dreptul diabolică. Mai abilă decât el, marele șah care stăpânea peste tot
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1480734635.html [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400004705.html [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug arzând fără să
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
peste trunchiul tău tânăr. Cu înfiorare răspundeai degetelor mele mângâindu-ți mătasea Și buzele mele lunecau tot mai departe.... tot mai departe ... Cu gândul am frământat marmora albă iar ea a devenit vioara ce-mi cânta luceferii sub brațul lunii arcuit într-un cântec Acum sufletul meu paște dorurile Care zburdă în colțul acela de lună. Leonid IACOB Referință Bibliografică: vis de seară / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
VIS DE SEARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Vis_de_seara_leonid_iacob_1370356626.html [Corola-blog/BlogPost/346238_a_347567]
-
oprește și întoarce privirea este președintele, apoi șoferul, care aud vocea de megafon a lui Licsandru, apoi înteleg cine vorbește, dar nu înțeleg cum vine asta cu urcatul tatalui său pe mașină. Președintele și șoferul se uită unul la altul arcuindu-și buzele în sus, apoi la mașină, după care spre Licsandru. - Pe mașină era un covor răsucit, iar în interiorul covorului era tatăl meu...mort! zice Licsandru și vocea lui parcă începe să deranjeze, pentru că se aude prea tare și unele
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1473990087.html [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea Mîini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe coapse Pe spatele gol, arcuit Într-o simfonie adîncă, albastră... Nu știam dacă este noapte sau zi Nu ne aminteam punctele cardinale Flămînde se plimbau pe noi Spirale argintii Ne înconjurau ca niște liane Înlănțuiau Fiecare braț, fiecare picior Apoi ne legau unul de altul
CONTOPIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1434095037.html [Corola-blog/BlogPost/348574_a_349903]
-
tentă arogantă. Ea înțelese brusc că el știa ce senzații încerca. Nu avea cum să nu-i placă, Dumnezeule! Ajunsese în rai. Mașina parcă pe o alee acoperită cu pișcoturi de ciment colorate, drept în fața unei intrări deasupra căreia se arcuia trupul unui trandafir cățărător purpuriu, plin de flori parfumate. Oamenii care iubesc florile nu pot fi decât oameni de treabă. Se părea că Damian avea o slăbiciune pentru trandafirii roșii, care umpleau toate colțurile vilei, fiind aranjați cu mult gust
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
și vrea clarificări: - Ochii ? - Căprui . - Nu ai dumitale,ai suspectului ! - Parcă albaștri,nu știu exact,oricum culoare mai deschisă. - Adica Paul Newman sau Alain Delon ? - Nu înțeleg ! - Albastru spălăcit sau albastru pătrunzător? - Eu știu ?!...cred că albastru de metil ! Se arcuiește din sprâncene în semn de încruntare. - Buze cărnoase ,Adam Sandler sau subțirele, Armând Asante? - Asa și așa ! - Adica cum așa și așa? Una cărnoasa și alta subțirica ? întreabă total nedumerit. - Adica potrivite. - Aha... Statura? Danny de Vito sau Clint Eastwood
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1433505033.html [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
fascinația ritmurilor spaniole. Acea tânără va deveni curând o stea a muzicii ușoare românești. Era Marina Voica (Nikolskaia), dăruită cu două frumuseți: a chipului și a vocii. Mai târziu, cântecul ei avea să rezoneze în armonia unui cor de voci arcuite peste spectacolul unui veac de muzică ușoară românească, vocile marilor noștri interpreți. Glasul i s-a cerut eliberat spre cerul cântecului! Venise din țara uriașelor comori de artă, ale muzicii, baletului, literaturii, picturii..., URSS, orașul textilist și universitar, centru de
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maeina_voica_iuresul_unui_sp_aurel_v_zgheran_1390050839.html [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
ne-ntoarce să ne hrănim cu seva fierbinte plămădită în trupurile noastre contopite pentru a fi doar unul. M-a condus prin toate stările, aducându-mă, într-o plăcere inimaginabilă, spre acele momente de final pe care ea le declanșa arcuindu-se ca o vioară ce cântă în neant și le sfârșea prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Secvente_de_ieri_marian_malciu_1392019867.html [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
nu mi-a dat un creion pentru Albă că Zăpadă, fata lui Patrel Berceanu. Patrel îmi citea și corectă poeziile cu creionul în mână. O fetiță mi-a mângâiat și alintat pe stradă, de dimineață, pisica. Mitu torcea și se arcuia, eu înfloream urmărind bucuria fetiței. Fără niciun merit din parte-mi, o pisică de care aveam grijă, bucură pe altcineva. Elise mi-a amânat cu un an o datorie veche. Un actor mi-a mulțumit pentru adevărul pe care il
Liviu Florian Jianu: VICTORIILE MELE. Din Manuscrise by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-victoriile-mele-din-manuscrise/ [Corola-blog/BlogPost/339275_a_340604]
-
-mi agăț visele: prea multe, ori prea puține, nici nu mai știu și mă-ntreb, mă tot întreb unde este copacul ce cânta sonatele clipelor din mine. Altădată am fost, am fost fluier: cântam doinele munților tineri și mi se arcuiau curcubeiele-n cântec. acum nu mai știu nu mai știu ce mai sunt... m-am prelins undeva în descântec. Acum pentru mine plâng norii, sau poate eu, nu mai știu mi-e foame de zăpezile albe și de banchizele brodate
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Leonid_iacob_1399999628.html [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor opresc vântul uimit Ce ascultă și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
la Heliade între Vii, i-am răspuns. - Departe, a zis el. - Departe. - Eu vin de la un prieten care a murit, a continuat domnul. Nu l-a durut nici măcar o unghie, niciodată. A fost sănătos tun. Și ieri, odată s-a arcuit și a murit. - Dumnezeu să-l odinească, i-am spus. A urmat un moment de tăcere. Între timp, troleibuzul a ajuns la intersecția străzii Lemnea cu Calea Victoriei. - Vezi, tată, aici, la parterul blocului vechi de după restaurant..., a reluat discuția vecinul
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1476454214.html [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
prinzândui în palme sânii mici în timp ce o sărută pe gât. - Mihai! Suspină ea. Dar el se făcu că nu o aude. Continuă să-i maseze sânii cu o mână, iar cu cealaltă îi umezii vaginul, masîndu-i ritmic clitorisul. Ea gemu arcuindu-se. Nu rezistară nici unul și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1465114288.html [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]