44 matches
-
Chelaru realizează în aceste Douăsprezece discursuri publice despre starea națiunii o investigație amplă a societății românești postdecembriste, continuând tradiția unor polemici la obiect, pe linia Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran sau Constantin Noica, urmărind, prin ardența și sinceritatea mesajului, îndreptarea stării de lucru în sânul națiunii noastre” - scrie, pe coperta a IV-a a volumului, scriitorul și politicianul basarabean Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, principalul autor al Declarației de independență a Republicii Moldova față de imperiul
O CARTE ŞI UN AUTOR, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/O_carte_si_un_autor_cronica_de_marian_al_florin_tene_1347599056.html [Corola-blog/BlogPost/343632_a_344961]
-
făcute să reziste peste veacuri. Autoarea diversifică ipostazele de adresare către Ființa Divină, de la copilul care abia a învățat să vorbească și chiar vorbește cu Iisus Cristos, la tânărul aflat la vârsta tuturor tentațiilor și încercărilor, care se roagă cu ardența vârstei și intensitatea pasională până la omul matur sau a celui ajuns la vârsta senectuții care s-a împăcat cu lumea și cu Dumnezeu și se pregătește de ”Marea Trecere” în lumea de Dincolo a Eternității. Discursul poetic religios are specificitatea
LANSAREA VOLUMULUI DE POEZII CONSTELAȚIA INIMII” AUTOR ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1495526907.html [Corola-blog/BlogPost/370591_a_371920]
-
când lipsa din împreunarea privirilor reflecta prezența dincolo de vizibil, acoperind adevărul în perdeaua tăcerii. Și m-am făcut cuțit, despicând întunericul de lumină. Se rostogoliseră sărbătorile în șirag pe obrazul umed al vremii. Petrecuseși cu brațele trecerea dintre ani, după ardența nevoii. În primăveri dăruiai înflorire căutării, diminețile se căscau în plecări. Și eu tot te iubeam, cu inima larg deschisă, încăpătoare până la zguduire. Și m-au sugrumat în răsucire tăcerile. A rămas deschisă privirea înlăuntru, săgetătoare și sfredelitoare. Și m-
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1491052917.html [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]
-
patriot înflăcărat, generalul Mircea Chelaru realizează în aceste Douăsprezece Discursuri o investigație amplă a societății românești postdecembriste, continuând tradiția unor polemici la obiect pe linia Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran sau Constantin Noica, urmărind, prin ardența și sinceritatea mesajului, îndreptarea stării de lucru în sânul națiunii noastre” - scrie, pe coperta a IV-a a volumului, scriitorul și politicianul basarabean Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Romane. Și toate aceste cărți au ieșit din mintea și mâna
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Panegiric_emotional_implini_al_florin_tene_1372758075.html [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă/Patima clipei, flămândă (Nu umbri!). Virtuozitatea Claudei Voiculescu și-a găsit,în sfârșit, sunetul grav care înalță ceremonia lirică la înălțimea viziunii
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sudul_tarziu_cronica_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
poezie o necontenită mișcare, un balans între tristețe, care se detașează tot mai mult de real, de lumesc și urcă spre metafizic (tristețe metafizică), și extază. Este, într-un anumit fel, și o poezie a unei mari iubiri, a unei ardențe sfâșietoare, cu o tensiune a simbolisticii focului, deopotrivă mistuitor în iubire și purificator în moarte. „Te-am iubit/ de cum/ te-am văzut./ Și-apoi, clipă de/ clipă./ Viața noastră s-a/ scurs și se scurge, între/ început și sfârșit,/ între
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428392977.html [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă/Patima clipei, flămândă (Nu umbri!). Virtuozitatea Claudei Voiculescu și-a găsit,în sfârșit, sunetul grav care înalță ceremonia lirică la înălțimea viziunii
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Claudia_voiculescu_sudul_tarziu.html [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
ușor și interferează cu miezul viu al unui nucleu rezistent. Semne de întrebare, puncte de suspensie, deschid unghiuri de vedere neașteptate multiplică posibilitățile de interpretare și măresc interesul pentru discurusul liric. Admirabil este și jocul abil organizat între inspirație și ardența trăirilor, pe rugul cărora pare să ardă, pe de-antregul, conglomeratul de imagini și de forță pasională a expresiei, făcîndu-l pe cititor complice raportului dintre fiorul lirc și harul poetei. (Maria Diana Popescu) CARMEN TANIA GRIGORE POEME Camera mea Camera mea
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Carmen_tania_grigore.html [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
1892) a lui Gorki. Filmul "Șatra" a fost distins cu următoarele premii: Actrița Svetlana Toma a obținut mai multe premii pentru interpretarea rolului Rada din acest film. Menționăm următoarele: Criticul Tudor Caranfil a comentat acest film astfel: ""Fără profunzimea și ardența nuvelelor lui Gorki, de la care își revendică inspirația, filmul abuzează de exotism și culoare. Doar unele secvențe persistă în amintire prin vitalitatea lor: provocarea pe care călărețul Zobar o aruncă urmăritorilor prefăcându-se lovit după fiecare salvă și ridicându-se
Șatra (film) () [Corola-website/Science/312523_a_313852]
-
incendiu, de sub dărâmături în urma unui cutremur, dintr o avalanșă în munți etc.) De ce acești oameni o fac, în timp ce alții, cei mai mulți, n-ar face-o? Acești oameni au vocația superioară a umanismului autentic, exercitată direct, concret, necondiționat, urgent și nenegociabil. Cu ardență, într-o aderență totală la regn. În timp ce, în cazul lor, mai ales al acelor medici despre care vorbesc aici, vocația este verificată continuu, este de ordin practic și nesuspectabilă, în cazul nostru, de la filozofi la oameni simpli, ea este declarativă
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
vedea, tăria morală e mai degrabă neputință. Oricum, de n-ar fi vorba de fiziologie și de trup, unui cinic care se hrănește cu scepticism ar trebui să-i fie străină o astfel de angajare. Or, Cioran își trăiește cu ardență nihilismul social și, în substrat, pe cel ontologic. Și nu numai în imaginație. Viața de zi cu zi a lui Cioran e încărcată cu astfel de momente penibile. Să încercăm un mic inventar, nici pe departe complet. Iată: „Ceartă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în plus cadențele poeziei latine, pe care poeta o deprinsese traducând și comentând elegiile lui Properțiu. Elegiacul îi infuzează întreaga lirică, îndeosebi creațiile vizând drama exilului (Tristia, Peisaj) sau tematica existențială (Timp, Biografie). Poemele sunt localizate la Madrid sau Toledo. Ardențele spațiului hispanic din versurile erotice (Nunta, Felină) sunt cenzurate cu discreție și delicatețe feminină. Ritmurile interioare ale liricii moderne, sugerate în Moartea lui Don Quijote, vor fi dezvoltate în poemele de după apariția volumului din 1970: Regele Oedip, Dekagon, Eron ș.a. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
și moarte? veni replica. − Nu. Ea e liberă, pieptănată lis întru ascuțire de lucrurile în mișcare pe lângă ea, dar în același timp profund adormită, în curs de reculegere, neclintită ca necesitatea, în repausul efervescent al acțiunii spirituale. Axis mundi. − Hm... ardența oțelului lustruită de răni nu mă inspiră. Nu vezi ce-ntunecată e mâna ce ține sabia, spre deosebire de cea liberă? Nu-ți știam latura asta feroce. − Arma rănește numai accidental; ea e pură deschidere învelită permeabil în metal, ruptură de la sine
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
felul în care o faci; surpriza trebuie sa rămână totală până în ultimul moment. − În fine... Sunt complet surdă la subtilitățile retorice ce împodobesc violența. Nu ne abatem puțin pe la cafetaria? Parc-aș bea ceva; mi s-a uscat gâtul de ardența subiectului. În drum spre localul din interiorul muzeului, Trees veni cu o propunere: − Aseară, citind ceva despre Picasso ca să mă pun în temă pentru azi, am dat peste o reflecție de-a lui referitoare la un fapt straniu: se pare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nedreptățiți, își spusese, la vârsta primelor accese de idealism, că la urma urmei monstrul nu era responsabil de propria-i monstruozitate și că lumea îi datora un refugiu locuibil. Îl recunoscuse strigând prin gura lui Raskolnikov (și asta în plină ardență revoluționară a primăverii lui 1968): Nu știi ce înseamnă să nu mai ai un loc unde sa te duci? Orice om trebuie să aibă cel puțin un loc unde să se ducă". Versați într-ale mostromahiei, fără îndoială că anticii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea, se azvârlise asupra lui, imobilizându-i coatele și coastele între genunchii ei. "Ce brățară, mă? Vrei brățară? Na, brățară!" Și încetase să se mai proptească în genunchi, lăsându-se cu toată greutatea asupra lui Rică și înfierându-l cu ardența cea mai sfioasă a trupului ei. Nu băgase de seamă că reușise mai bine decât ar fi sperat și că împunsătura părților ei moi, de obicei aflate în defensivă, inițiase un aprig atac strategic, cu bătaie nebănuit de lungă. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alt domeniu esența temporală a umanului - faptul că efigia noastră în prezență apare pe o monedă virtuală făcută din acel inestimabil aliaj de absență și așteptare propriu gândului. Indiscutabil, Ian era omul meritului, temător să aspire altfel decât imaginar la ardențe nemeritate, iar Ondine știa asta; după înecul transgresiunii fantasmate în penibile bâlbâieli gestuale, ea îl mângâiase consolator, fără reproșuri, cu o înțelegere devastator de maternă. Ca orice practică, și nelegiuirea cere exercițiu, dăruire. El nu știa să-și exprime furia
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tragicomedie. În zadar o neliniște nomadă mai adâncă și mai neagră încercă să se distingă de reprezentările ce-i ocupau momentan mintea; chipul ei apărea mereu mânjit de funinginea combustiilor incomplete și la joasă temperatură ale cotidianului. Cenușiul e chiar ardența carnală a întunericului celui mai negru; funciar deocheată, privirea nu-l poate repera în vreo nuditate mai pură. Confuzia nu se risipi decât când fu prea târziu pentru a mai putea vorbi de un avertisment. Până în ultimul moment întâlnirea rămase
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
entuziasmare a lui Voronca este, de la Început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse” cerută de Manifestul „Contimporanului” să capete la el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămîne o constantă atitudinală a poetului, marcîndu-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de mai tîrziu, cînd exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
una a transparențelor subpământene, a mișcărilor abia perceptibile, glorificând cu exaltare și cu o imagistică vânjoasă continuitatea și durabilitatea în veac a neamului. Stângace, câteva poezii de dragoste (Minune, Ochii tăi, Poveste) presupun doar, fără să le poată traduce adecvat, ardențe lirice interioare. În Lupta cu îngerul (1996), unde își impune rigoarea sonetului, poetul retrăiește spaimele existențiale intensificate de boală și cultivă un blagianism à rebours, într-o încercare de dialog cu absolutul. E o lirică invocând mila Tatălui ceresc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
o luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială, inteligență și cerebralitate, printr-o anumită „virilitate” (termen utilizat de critică pentru a semnala distanțarea de o viziune considerată, convențional, a fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul casnic etc., ci atacă pieptiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
din tablourile sale; de acolo, din sufletul său îndrăgostit de pământul natal și de miraculoasele frumuseți ale naturii, au pornit acele armonii cromatice din toamnele și iernile sale, atingând adeseori - ca și în tablourile cu flori și naturi statice, dealtfel - ardența unor veritabile văpăi de culori. Și tot de acolo, din marea sa dragoste pentru oameni, au pornit acele gesturi și atitudini atât de firești și acele sentimente de caldă omenie pe care le degajă personajele sale din compozițiile cu țărani
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece, sceptică, uneori chiar fatalistă, atroce, conjugată cu ardența nevoii de repere călăuzitoare și orizonturi deschise, individualizează și reflecțiile de aici. Spirit sagace, Ț. este dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
manifesta al închisului în sine Cezar Baltag era însă propria lui poezie din acei ani: exuberantă, vitală, decomprimând fervori romantice. Motivul liric al zborului sau cel al alergării („galopului“), mult frecventate, ca și acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
entuziasmare a lui Voronca este, de la început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse” cerută de Manifestul „Contimporanului” să capete la el o tonalitate specifică, dată tocmai de această pasionalitate a adeziunii, de ardența participării la idealul colectiv. Ea va rămâne o constantă atitudinală a poetului, marcându-i luările de poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de mai târziu, când exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]