4,093 matches
-
am crescut. Din trupu-ți ciopârțit se-nfruptă azi călăii. În verdele naturii, păstrată de martiri, În aur strălucind, pe fruntea ta, coroană, Cu mintea lor bolnavă, lipsită de sclipiri, Ne sapă gropi comune la Roșia Montană. Plutește prin văzduh otrava argintie, Iar moartea stă să cadă pe timpuri care vin. Din tot ce este azi, nimic n-o să mai fie... Pustiu, și morți, și lacrimi, și noi... cu-același chin. Iar ei, vor fi plecați... și n-o să le mai pese
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_aur_stralucind_pe_fruntea_ta_coroana.html [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încordă întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/Mantuirea_iii_ovidiu_borchin_1392069764.html [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
o crăiță Complexă ca un semn de exclamare Cum timpul se topea încet în zare Pe orizont șuviță cu șuviță. Portreul cu penel de contemplare Omagial sonetul meu - Domniță Dintr-un album de epocă mlădiță Duios prin anotimpuri visătoare. Cu argintiul clinchet clopoțeii Pe aripa de vis a fanteziei In zborul către astre al ideii. Să dăm un loc în viață poeziei Reinventând și muzele, și zeii - Apoteotic - ODA BUCURIEI. Referință Bibliografică: Oda bucuriei / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ODA BUCURIEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Oda_bucuriei.html [Corola-blog/BlogPost/348077_a_349406]
-
Care cântă a dragoste... Gângurit de guguștiuc Mă-ndeamnă să mă duc... Să mă duc ori unde, aiurea, Să mă iubesc cu pădurea. Să văd o turmă de oi Păscând iarbă în zăvoi Și un munte cu tichie De zăpadă argintie Să ascult frunza cum crește Și o vorbă-n românește... CB: Pe la porți să văd mătuși Prunci frumoși scâncind la uși Veselie cu cireșe la ureche Zambetul fără pereche Scoate pâinea din cuptor Cântă jale, cântă dor Dragoste pe fân
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 by http://confluente.ro/Carmen_barbu_scrisori_de_departe_poem_carmen_barbu_1332170699.html [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
aceluiași soare și toamna se lasă doborâtâ; și în încercarea de a rezista până la prima adiere de vânt încă mai speră ca poate, într-o zi va veni cineva și o va alege tocmai pe ea din miloanele de frunze argintii,arămii,cafenii să însemne ceva... măcar de a fi un ,,semn de carte,,... Tu ce zici, suflet încărcat de lumină," tu care ești în tot ce ne înconjoară și în toate ce există"crezi că ești iubit? Eu zic ca
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Monologul_meu_silvia_katz_1353666204.html [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]
-
iubitul tău visai Și mă trezeai cu ale tale șoapte, În zori iubirea-ți mi-o mărturiseai”. ,, În păru-ți de-abanos strălucitor, O rază trimiteam să ți-l mângâie, Apoi te învățam cuvinte de amor, Scriindu-le pe bolta argintie”. Dar m-ai uitat și cu iubitul tău, O altă stea strălucitoare ați ales, Ca să vă fie al dragostei ecou, Iar eu în noapte, vă priveam ades”. Însă de tine eu m-am îndepărtat, Lăsându-te lângă cireșul înflorit, O
MICUȚA STEA UITATĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1495732915.html [Corola-blog/BlogPost/371462_a_372791]
-
rădăcini de negru să înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă. Tabloul împlinit victimizează altul; El trebuie angelic înrămat, citit. Artiștii concurează prin zeci
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1438360850.html [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă, Mă mângâia și îmi spunea în șagă Că ȚARA trece pe la el prin tindă. E toamnă, iar... Mi-e tare dor de tine, Bunicul meu cu tâmple argintii, De mieii albi, de prispa cu Ilene, De mere dulci, de nea, de vremuri vii. Când primăvara vieții va surâde Pe alt tărâm, pe-aleile cu tei, Bătrânul meu blajin ca pâinea caldă Va spune iar povești la nepoței. Copilăria
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1480186078.html [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
pe statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La Diabla“ din sărbătoare în sărbătoare! Surâsul dramaturgului împietri însă, înghețat în spuma de zăpadă artificială ce-i fusese pulverizată din abundență, pe față. “Mai bine adorm definitiv, să nu
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
privirilor în strai de sărbătoare. Bradul din fața casei își pleacă crengile verzi sub povara promoroacei, streșinile sunt dantelate cu salbe de cristale strălucitoare și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață, ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică. Cerul cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia făcută până-n ziuă de Gheorghe și nevasta lui Floarea, care
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462146211.html [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-așteaptă-azurul Mării Marmara Unde testam papile gustative Și unde ne-mbăiam în catifea De ape,mângâindu-ne lascive... Ne vor fire de vânt să ne sărute Obrajii-ncinși de sete de amor Și-n argintiu de noapte pământeană Un val vrea să te legene ,ușor, Să mai venim ca ieri pe plaja udă De lacrimi din iubiri împărtășite, Ne cheamă peste mare stânca nudă (Ce se-nvelea cu noi),în rugi șoptite, Un albatros timid
CHEMĂRI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1435695367.html [Corola-blog/BlogPost/352822_a_354151]
-
puritatea. Iarna poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu delicatețe: „Șal argintiu ți-alunecă pe umeri/ Și cântă cald zefirul în ramurile goale/ Din cenușiul norilor începi să numeri/ Ploile-n dans dantelate pe poale./ Se deschide primăvara ca-n poezie/ Și-aprinde firea-n muguri și flori albe...” („Sărutul primăverii” în
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
fecioară Prin mii de zori încununat se-așterne; E cerul nost’ Iisuse-o Primăvară Iar albul meu, cea mai de preț comoară, Și-i nunta mea îmbrățișări eterne. Ne-am cununat în lacrimi și-n Iubire, Purtând pe frunți podoaba argintie Coroană de Mireasă și de Mire. Ne-am cununat cu Tine-n nemurire Oficiind eternă Liturghie... [1] Suportul practicii isihaste, al rugăciunii neîncetate, prin care mintea pogorâtă în inimă, reușește să biruiască legile subconștientului. Referință Bibliografică: Sunamita / Cătălin Varga : Confluențe
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Sunamita_catalin_varga_1337594161.html [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
nenuntită, Tu pururea prea fericită! Cuvântul fiindu-ți setea de a renaște din mișcătoarea ei plăcere, În straturile primăverii se răspândește tantra de-o blândă adiere. Lumina-ți prinde safirul în păru-ți straveziu, Durerile dispar prin farmec în labirintul argintiu. Nopțile noastre înaripate fiind vis de dor în culori, Atingeri de soare în zile luminate ale unei dulci primăveri, Purtându-ne pe aripi frânte de dor, pe căi neștiute, Privim la frumuseți negrăite prin fuga gândurilor neîmblânzite. Încălzeam cuvintele în
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Deși, râse, decât să te privești pe tine în oglinzi, mai bine te rogi să nu te vadă prea multă lume. Ema ridică capul. Ochii îi străluceau straniu, parcă înflăcărați de albastrul electrizant al vitraliului de pe care, niște aripi imense, argintii, păreau că tocmai își vor lua zborul. Ai terminat? O întrebă sec, ridicându-și cu agilitate trupul ei disproporționat, uriaș. Aceleași oglinzi, care cu câteva minute înainte îi reflectaseră cu atâta căldură trupul ei perfect, acum sufereau tortura masivă a
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Port cu mine; Au năpădit Mi-au prădat avutul hoții; Au intrat în sanctuar; De comun acord cu toții, N-au lăsat un rând măcar. Toate visurile mele, Deziluzii amărui - Licăr argintiu de stele Și aromă de gutui. Dar s-au înșelat cu toții: Căci speranțe, gânduri line Nu le pot fura nici hoții: Permanent le port la ,mine. Au năpădit Mi-au năpădit grădina spinii Într-un moment de relaxare. Chiorâș se
PORT CU MINE; AU NĂPĂDIT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Port_cu_mine_au_napadit.html [Corola-blog/BlogPost/345080_a_346409]
-
Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă, iatacul sufletului speriat și te așterni duios, idee dragă, ca un covor pe pat imaculat. O prietenă trăsnită și zăludă îmi ești acum, în nopțile pustii, dar încolțești ca iarba, verde, crudă, ecou răsfrânt în tâmple argintii. Dar te iubesc, nebuna mea idee, distantă, rece ori neliniștită, eu ție mă închin, frumoasă zee, tu ești rătăcitoarea mea ispită. Referință Bibliografică: Rătăcitoarea mea ispită... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 568, Anul II, 21 iulie 2012
RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ratacitoarea_mea_ispita_curelciuc_bombonica_1342855412.html [Corola-blog/BlogPost/358137_a_359466]
-
marginea Bucureștiului. Dacă n-ai ști că ai ajuns acolo cu liftul și dacă n-ai vedea crestele celorlalte clădiri, ai crede că te afli într-un colț de grădină botanică, în care cresc, în peste 170 de ghivece, brazi argintii și chiparoși pitici, peri mici și gutui japonezi, pini și ienuperi, rododendroni și cedri libanezi, hortensii și molizi albaștri de Colorado, lângă care înfloresc toporași și narcise, zambile și ghiocei. Este o grădină la înălțime pe care Angela Tudorache, de
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
ești sculptoriță, îmi spunea soțul meu”, povestește Angela Tudorache. „M-a durut spatele de la cărat luni de zile” Împreună cu soțul ei a cărat până pe terasă nenumărați saci cu pământ luați din magazine, dar și din pădure. Îmi arată un brad argintiu, plantat într-un ghiveci imens. „Când a trebuit să îl transferăm dintr-un ghiveci într-altul, chiar nu mi-am imaginat cum o să reușească soțul meu. S-a urcat pe o băncuță și l-a luat cu o mână, că
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” by https://republica.ro/cum-s-a-nascut-zgradina-suspendata-de-la-marginea-bucurestiului-zcaram-singura-pamant-cu-trolerul-scartaia [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
spre stele E cuprins de doruri grele, Dintre toti și dintre toate, Versul este plin de șoapte Și prin zborul către stele A scăpat de doruri grele, Versul povestește-n zbor Să iubești nu-i chiar ușor, Când iubești,prin argintiu Te transformi în verde viu, Te transformi,întinerești, Viața-ncepi să prețuiești, Zbor din nou peste pustiu -Sunt al vostru verde viu! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Am zburat până la stele / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239
AM ZBURAT PÂNĂ LA STELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1487258033.html [Corola-blog/BlogPost/382815_a_384144]
-
băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată, iubito! Clinchetul argintiu de pahare Să răsune în salonul de lux, Că încă mai stăm pe picioare. Se sting luminile pe scenă pe rând, Orchestra reduce sonorul la minim, E timpul să dau bacșișul la chelner, Ca la plecare Onor să primim. De ce
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1416935408.html [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
Toate Articolele Autorului Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de nea acoperă frunzele obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără margini se topește în albul zăpezii, Resemnată în tinerețea noului anotimp
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414262244.html [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
să lenevească. Când trebuiau să-și mute căsuțele din calea soarelui, se mișcau atât de încet, încât mai repede ajungea umbra copacilor la ei decât ei la ea. În toată această lene generală, nu puteai să nu observi micuțul melc argintiu pasionat de construcții, care proiecta tot felul de căsuțe pe care le și construia de unul singur. În partea lui de livadă, începuse să se înalțe un mic orășel din cochilii, într-un ritm care nu amintea deloc de lenea
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
tulpinile înalte de cicoare. Ce mai, orășelul lui Hărnicel se anima pe zi ce trecea, iar toate acele gâze mulțumite și pline de veselie nu mai conteneau să vină cu noi și noi clienți pentru căsuțele speciale ale micuțului melc argintiu. În cealaltă parte a livezii, melcii leneși se treziră dintr-odată că nu se mai puteau odihni de hărmălaia care părea să nu înceteze nici noaptea pe partea de livadă în care trăia Hărnicel. - Trebuie să facem ceva, spuse într-
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]