11 matches
-
totuși fericită și demnă. „Copilăria mi-a fost desculță. Dar nu m-am jeluit niciodată de asta. Am secerat desculț și porumbul nostru, pe pământulețul nostru, am cules desculț strugurii tămâioși din viișoara noastră, nici ea prea întinsă. N-am argățit la nimeni pentru că este o rușine să argățești. La noi numai bețivanii și leneșii care-și vindeau pământul argățeau. Pământul, atât cât l-am avut, ne-a hrănit prin dărnicia și cumințenia sa, la fel prin osteneala mâinilor noastre“. Puțin
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ by http://balabanesti.net/2014/04/07/doar-in-limba-ta-durerea-poti-s-o-mangai/ [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
desculță. Dar nu m-am jeluit niciodată de asta. Am secerat desculț și porumbul nostru, pe pământulețul nostru, am cules desculț strugurii tămâioși din viișoara noastră, nici ea prea întinsă. N-am argățit la nimeni pentru că este o rușine să argățești. La noi numai bețivanii și leneșii care-și vindeau pământul argățeau. Pământul, atât cât l-am avut, ne-a hrănit prin dărnicia și cumințenia sa, la fel prin osteneala mâinilor noastre“. Puțin mai târziu, el trăiește inconștient drama unei sfâșieri
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ by http://balabanesti.net/2014/04/07/doar-in-limba-ta-durerea-poti-s-o-mangai/ [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
desculț și porumbul nostru, pe pământulețul nostru, am cules desculț strugurii tămâioși din viișoara noastră, nici ea prea întinsă. N-am argățit la nimeni pentru că este o rușine să argățești. La noi numai bețivanii și leneșii care-și vindeau pământul argățeau. Pământul, atât cât l-am avut, ne-a hrănit prin dărnicia și cumințenia sa, la fel prin osteneala mâinilor noastre“. Puțin mai târziu, el trăiește inconștient drama unei sfâșieri lăuntrice între ceea ce simțea și ce i se preda în clasă
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ by http://balabanesti.net/2014/04/07/doar-in-limba-ta-durerea-poti-s-o-mangai/ [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
o chestionă ea la rândul său. - Oo, nu din fericire, sunt de vreo trei-patru zile în vizită la o bună prietenă. - Ce frumos! În excursie! Și mie mi-ar fi plăcut să vizitez Italia ca turistă, nu să vin să argățesc. Și de unde sunteți? - Din Constanța. - Aha, de la mare? - Da, de la mare. - N-am mai fost la mare de când eram mai tânără de ne dădeau bilete prin sindicat. Am prins odată bilet prin luna mai la Mangalia Nord. - Da, așa erau
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424419594.html [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
a sosit în sat evreul și având câteva oiîi trebuia un om să le ducă păscând până la Chișinău...Așa tata a ajuns la acel evreu povestindu-i despre sine. Evreului i s-a făcut milă și astfel tata l-a argățit vre-o doi ani, păscând oile de unde l-au și recrutat sovetele în armată. După patru ani de slujbă în Odessa a terminat cursurile de tractoriști și a lucrat în colhoz tractorist din anul 1953 până la pensionare în 1990. Harnic
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1438704026.html [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
de a le învinge. Maică-sa, Domnina, îl învățase carte, căci ea, deși se îndeletnicea acum cu pescuitul, în tinerețea ei fusese avută și trăise cu lumea cea de soi. Cerinat, un om cărunt la cap și înăsprit de muncă, argățea de ani îndelungați la Domnina și de mult ce se deprinsese cu Petru, crescându-l de mic pe brațe, îl iubea ca pe ochii din cap. De câte ori Petru se ducea la vânat sau la pescuit, Cerinat trebuia să-l însoțească
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
împreună cu stareța au fost alungate, pierzându-și și bunurile duse la mânăstire de acasă. Cele mai multe au suferit și închisoare din cauză că mai purtau hainele călugărești, neavând altele. La plecare, m-au rugat să vă înmânez următorul mesaj: Suntem bătrâne, după ce am argățit pe unde am fost primite. Și ne-am gândit oare cui să ne adresăm ca mânăstirea zidită cu mâinile și cu bunurile noastre care acum stă pustie să ni-o dăruiască în chip de azil de bătrâne, în care să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
hârtia de împachetat. Brava. Am să vorbesc la primărie să te luăm telefonist. și așa, prin Zaharia Apostol, secretarul primăriei, am ajuns mai mare peste comunicații. Luam notele telefonice de sus,capsam adrese, coseam hârtii la dosar și mai ales argățeam la domnul notar Crisanti. Toate acestea nu m-au oprit, la sfatul moșului Apostol, să mă înscriu la liceu, în particular. Experiența Cosmești mi-a încheiat-o notarul, om ciudat de nedrept, și iată-mă la Ungureni, de acum telefonist
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întrebam, doar râdeau veseli drept răspuns, iar fetele băteau din palme și mă sărutau. Uneori mergeam și eu pe furiș să mă întâlnesc cu Marie. De-acum boala i se agravase și mergea greu; în cele din urmă nu mai argățea la păstor, dar în fiecare dimineață pleca cu cireada. Se așeza deoparte; acolo, o stâncă dreaptă, aproape verticală avea o ieșitură; se așeza în colțul cel mai ascuns, pe o piatră, și stătea nemișcată aproape toată ziua, de dimineața până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
hârtia de împachetat. Brava. Am să vorbesc la primărie să te luăm telefonist. Și așa, prin Zaharia Apostol, secretarul primăriei, am ajuns mai mare peste comunicații. Luam notele telefonice de sus,capsam adrese, coseam hârtii la dosar și mai ales argățeam la domnul notar Crisanti. Toate acestea nu m-au oprit, la sfatul moșului Apostol, să mă înscriu la liceu, în particular. Experiența Cosmești mi-a încheiat-o notarul, om ciudat de nedrept, și iată-mă la Ungureni, de acum telefonist
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acestea par inerente existenței. Par a fi provocate nu atât de ceea ce le declanșează accidental, ci de misterul unor determinisme ascunse, de o demonie a naturii locurilor în care se petrec. Un flăcău se îndrăgostește de fata cuiva la care argățise, acela îl pândește, noaptea, în barcă, vrând să-l împuște. Flăcăul Dincă e împușcat realmente de propriul tată și, doar rănit, el se spânzură de o salcie, pe care tatăl său o arde. Niște copii cad într-o fântână secată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]