45 matches
-
reprezentant al muzicii. Prețuirea artei muzicale ca limbaj inițial al înțelepciunii se datorează platonicienilor florentini, care înțeleg din perspectiva teologiei creștine influența orfismului asupra lui Platon, dând pe deasupra „filosofiei iubirii” din "Banchetul" o nouă interpretare, în care Orfeu este artistul arhetipic. Marsilio Ficino este principalul apologet al personajului, el mărturisește în dedicația operei sale din 1469, " In Convivium Platonis sive de Amore", că a aflat cu ajutorul lui Orfeu de puterea nețărmurită a lui Amor asupra lumii întregi. Ficino îi rezervă iubirii
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
că o astfel de raționalizare nu poate stabilii decât limitele cunoașterii dacă trebuie să rămână practică. Psihologia contemporană este definită ca studiul proceselor mentale și comportamentale. Totuși cuvântul de ""psihologie"" înseamnă literalmente "studiul sufletului" și psihologul James Hillman, fondatorul psihologiei arhetipice, a fost acreditat cu "restaurarea 'sufletului' în "termenii săi psihologici."." Deși termenii de "suflet" și "spirit" sunt adesea văzute ca sinonime, Hillman argumentează că se pot referii chiar la componente antagonice dintr-o persoană. Rezumând perspectivele lui Hillman, autorul și
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
a lui Eno ce a început în 1978 cu albumul "". "On Land" este, după cum se poate demonstra, cel mai "întunecat" album din seria celor patru albume, intitulată "Ambient" a lui Eno și poate se poate spune că e un exemplu arhetipic de dark ambient, deși posedă și o calitate organică, melancolică, șerpuită și de dor. Albumul e un amestec de note de sintetizator, înregistrări din natură și de animale și o multitudine complexă de alte sunete, multe dintre care au fost
Ambient 4: On Land () [Corola-website/Science/326450_a_327779]
-
footnote>. Prin Botez, se reface chipul lui Dumnezeu din om și se realizează asemănarea. Cel botezat dezbracă „hainele de piele” și se îmbracă în Hristos Firea omenească a fost făcută la început „chip al luminii adevărate, fiind asemenea cu frumusețea arhetipică (de model)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a II-a, PSB, vol. 29, p. 135. footnote>. Însă, după cădere, cu ajutorul harului, se poate reface chipul lui Dumnezeu din om, așa cum subliniază Sfântul Grigorie de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o mas? opac?, ci un cosmos viu, articulat ?i semnificativ" , a?a cum devine, În plan artistic, universul poetic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpului. Destule secvențe din acest Epilog II denotă o încremenire în timp a evenimentelor sau, după cum ar spune Georges Poulet: "Raportul de consecuție se desfășoară în afara timpului măsurabil".178 Iată, de exemplu, un fragment al timpului inert, transformat în timp arhetipic, conform terminologiei lui G. Poulet. Este momentul de dinaintea apariției ediției speciale a ziarelor, din care autorul va afla, stupefiat, de moartea aviatorului Fred Vasilescu: "Mi-am cumpărat țigări și am coborât de pe Dealul Mitropoliei prin șanțul în fundul căruia era aleea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens cultural, de invariant, de model recurent, și nu În sens metafizic, În genul ideilor lui Platon, sau În sensul psihologic ori antropologic al lui Jung.) Operele care se comportă arhetipic sunt opere care se conjugă cu idealul modernist al subiectului unic și centrat. Sunt opere care secretă, la un nivel transcendent față de suprafața ficțiunii, un sens unificator, un scenariu explicativ. N-are importanță aici felul cum se construiește acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sfărâmat, un arhetip În care centrul de sens, centrul transcendent operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil) care explodează Într-un nor galactic de sensuri. Din acest punct de vedere, cred că, În paralel cu operele arhetipice, putem delimita o linie alternativă de opere mai mult sau mai puțin moderne sau contemporane, În care nu mai putem regăsi un scenariu unificator, un magnet care să ordoneze pilitura de fier a narațiunii. Sunt opere al căror principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este axată pe valoarea estetică, ci doar o presupune subliminar. Însă observația mare pe care vreau să o subliniez este că arhetipul și anarhetipul sunt termeni descriptivi formali, și nu categorii axiologice. O operă nu este mai valoroasă dacă este arhetipică sau, respectiv, anarhetipică. În schimb, În cultura europeană, modelul arhetipal mi se pare că a fost abuziv echivalat cu valoarea, iar tot ceea ce ieșea În afara lui a fost automat aruncat la coșul de gunoi al nonvalorii. Demersul meu vizează denunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Își schimbă tema și ne va aduce un cu totul alt text. Acum, din sfera lui Cornel emanase un fel de buzdugan al zmeului, care pornise către Phantasma, amenințând că va avea loc o dezbatere În care toate conceptele noastre arhetipice vor fi răsturnate anarhetipic (scuză-mă că trag spuza pe propria turtă). În momentul În care am aflat de intenția lui Cornel de a renunța la acest atac, am intrat În panică, am Început să fac chiar planuri diabolice de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este istoricul care are o perspectivă anarhetipică. Mi se pare că o narațiune sau o structură istorică În care Mihai Viteazul este În vecinătatea (În sens topologic) lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Mare este o istorie arhetipică, În timp ce o istorie În care Mihai Viteazul este În vecinătatea lui Bulă este o istorie anarhetipică. Totul este o problemă de construcție a sensului: dacă acest sens este construit În funcție de un mare scenariu explicativ, atunci este vorba de o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mea este: Crezi că aceste răspunsuri și reacții urmează niște modele, niște patternuri (obținute eventual printr-o răstunare sau citire În răspăr a discursului oficial), sau sunt niște gesturi haotice, nestructurate, impuse de condițiile de moment, imprevizibile? Reacțiile acestea sunt arhetipice sau anarhetipice, ca să-mi expun obsesia? Arhetipic ar presupune atunci o adevărată rezistență prin cultură, o cultură cu samizdate, cu un mesaj alternativ, În timp ce reacțiile individuale, neorganizate, lipsite de structură ar fi mai degrabă anarhetipice. Sanda Cordoș: Da, cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reacții urmează niște modele, niște patternuri (obținute eventual printr-o răstunare sau citire În răspăr a discursului oficial), sau sunt niște gesturi haotice, nestructurate, impuse de condițiile de moment, imprevizibile? Reacțiile acestea sunt arhetipice sau anarhetipice, ca să-mi expun obsesia? Arhetipic ar presupune atunci o adevărată rezistență prin cultură, o cultură cu samizdate, cu un mesaj alternativ, În timp ce reacțiile individuale, neorganizate, lipsite de structură ar fi mai degrabă anarhetipice. Sanda Cordoș: Da, cred că pot fi identificate anumite arhetipuri, dar o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
determină să conferim imaginii mai multă realitate decât are ființa ce se oglindește în ea. Narcis este un exemplu clasic pentru această experiență în care dublul sfîrșește prin a lua locul ființei. Interpretarea gnostică atribuie crearea lumii proiectării unei imagini arhetipice a omenirii, care a rămas prizonieră ca urmare a unei fascinații pentru reflexul său. Imaginea tinde să-și piardă identitatea, nu numai în cazul abaterii sale de la model, ci și în momentul producerii unei iluzii care poate să genereze disoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
apendicele scrierii "efectele favorabile și defavorabile ale filozofiei critice avute până acum". Adept al unui "realism relativ" (Verhältnis- Realismus), Jenisch intepretează idealismul kantian nu în sens absolut, ci în sens critic, așadar ca idealism transcendental: întrucât intelectul nostru nu este "arhetipic", ci "ectipic", cu alte cuvinte nici originar, nici capabil să producă el însuși ideile și conceptele pe care le cunoaște, ci limitat și finit, lucrul în sine nu poate fi eliminat. Se păstrează așadar o rezistență dură a ființei care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și economistul francez Anton-Augustin Cournot (1801-1877) folosise conceptul de posthistoire, fie chiar într-un sens diferit, împreună cu cele de "stabilizare morfologică" și "arhetip". Aplicând la prezent concepția lui Cournot, de Man afirmă că "civilizația noastră și-a saturat propriul sens "arhetipic" și a intrat apoi într-o etapă de inconștiență; alternativa ar fi atunci, din punct de vedere biologic, fie moartea, fie mutilarea"227. Reluându-l pe de Man, Gehlen afirmă la rândul său că și Cournot asumă "o stare finală
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
si de ce trăim cum trăim, imaginile ei pedagogice despre natura și soarta omului. *18 Pentru teoria literară, -cele mai importante elemente ale mitului sunt, probabil, imaginea sau tabloul, elementul social, elementul supranatural (sau non-naturalist sau irațional), narațiunea sau povestirea, elementul arhetipic sau universal, reprezentarea simbolică, sub forma unor evenimente petrecute aievea, în timp, a idealurilor noastre eterne, elementul programatic și eshatologic, elementul mistic. Apelând la mit, gândirea contemporană se poate axa pe oricare din aceste elemente, tratându-l în contextul celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ocupa în spațiu. Nu ar fi identice, dar atât de asemănătoare și la fel, cum sunt asemănătoare mereu două pătrate sau două triunghiuri echilaterale. Se vede, astfel, că perfecțiunea se dobândește cu prețul personalității și cu cât mai perfectă sau arhetipică este o ființă, cu atât mai personală este, și vom vedea de aici, privindu-ne în păsărele ca într-o oglindă, dacă ne convine să aspirăm la supraom, la omul neinscriptibil în ovulul perfect, că pentru a dobândi asemenea perfecțiune
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
1938; și „Pagina eugenică. Înzestrarea inferioară ca fenomen ereditar”, Transilvania, vol. 68, nr. 2, martie-aprilie 1937, pp. 116-117. Cazul familiei Kallikak era un exemplu celebru În cercetările, publicațiile și manualele eugenice, popularizat de autorii eugeniști din Statele Unite ca un model arhetipic pentru felul În care ramura disgenică a unei familii se manifesta dominant asupra bagajului ereditar al partenerilor conjugali. Acest caz ilustra felul În care, În ciuda prezenței unui număr mare de indivizi „normali” și chiar cu talente excepționale, ereditatea disgenică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
logic (de vreme ce orice spațiu sacru are sau este un centru al lumii), dar absolut din punct de vedere ontologic” (). „Centrul” este un fel de „punct zero, originar, este cea dintâi manifestare a lumii” (), afirmă Pompiliu Caraioan. „Fiind cea dintâi manifestare arhetipică este și prototipică de unde marele prestigiu al „timpului aceluia” și al „locului aceluia” adică al centrului”. (/139). „Spațiul sacru este când accesibil, când inaccesibil, când unic, când repetabil. Această dialectică paradoxală a spațiului sacru se integrează În dialectica asemănătoare a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
hermeneutic, care predetermină și organizează interpretarea diferiților prototipi” (/161). Întreaga hermeneutică la Eliade se derulează prin extrapolări și influențe Între aceste două planuri. Descifrarea și interpretarea, analiza și sinteza, Încep prin a identifica arhetipuri, prin a stabili semnificațiile unei situații arhetipice. De aceea, este Îndreptățită aprecierea că acestea traduc experiențe primordiale și presupun descifrarea semnificațiilor esențiale ale fenomenelor religioase: „am Înțeles că «formele istorico-religioase » nu sunt decât expresii, infinit variate ale câtorva experiențe religioase fundamentale. Când descoperă sacralitatea Cerului sau a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
la arhetipuri consideră Laurent Jenny (Poétique: 1976, 257) ele însele abstractizate de lungile serii de texte cărora le sunt, într-un fel, invarianți. Aceste arhetipuri disimulează coduri necesare utilizării limbajului secundar care este literatura. Ca modalitate de raportare la modelele arhetipice, opera literară poate opta pentru realizare, transformare sau transgresiune. În afara acestui sistem de modele (pe care are dreptul să le și nege, ceea ce nu o va "dezlega" nicidecum de ele), opera literară este imposibil de conceput. Prezenta cercetare își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
opta pentru realizare, transformare sau transgresiune. În afara acestui sistem de modele (pe care are dreptul să le și nege, ceea ce nu o va "dezlega" nicidecum de ele), opera literară este imposibil de conceput. Prezenta cercetare își propune să identifice modele arhetipice din proza eminesciană care ar putea orienta către un illud tempus. Cele patru categorii intratextuale vor confirma sau nu, în succesiunea lor, hărțile intratextuale menite să cartografieze spațiul unui illud tempus personal al scriitorului. Necesitatea raportării unui text la altul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci o
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o "mașină de făcut zei". Or "netul" (frumoasă metaforă!), jocurile de roluri pe Internet sau chiar utilizarea telefonului celular pun în scenă "creaturi" numerice. Sensuri, figuri, gadget-uri care sunt tot atâția "Golemi" postmoderni. Toate acestea pun în evidență energia arhetipică a imaginilor. Toate acestea favorizează dilatarea eului în și grație alterității. Este o răspândire radioactivă a acestor media de comunicare interactivă. Într-un studiu, F. Casalegno vorbește chiar despre o alunecare de la oral la "aură"34. Este de asemenea interesant
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]