32 matches
-
Frederic, însă ducatul a rămas vasal Poloniei. În urma răzoiului de 30 de ani, Suedia, în război cu Polonia a ocupat mare parte din teritoriile monarhiei Brandenburg-Prusia. Treptat, în perioada lui Frederic Wilhelm, Brandenburg-Prusia a recuperat Pomerania, episcopatul Halberstadt și Minden, arhiepiscopatul Magdeburg și episcopatul Kammin. În 1657, urmare a slăbiciunii Poloniei în războiul ei cu Suedia, Frederic Wilhelm a obținut suveranitatea a Prusiei prin Tratatul de la Wehlau. Localizarea ducatului Prusia în afara Sfântului Imperiu Roman (în interiorul căruia nici un conducător nu se putea
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
oară este amintit în 1139 sub numele de Builia, ulterior, Buele (1143), Buwele (1156 - 1333 ) și Bewel din anul 1732. Alte denumiri sunt Buel, Buhil sau Bühel, care însemnă movilă. Din punct de vedere politic aparține de principatul Berg și arhiepiscopatul Köln. Beuel a fost fortificat abia în secolul al XVI-lea; în 1952 este declarat oraș de sine stătător, ca în 1969 să fie alipit de Bonn. Beuel este situat pe malul drept al Rinului, învecinându-se la nord cu
Beuel () [Corola-website/Science/309572_a_310901]
-
saxonilor în nordul Germaniei. La 810, pentru misionarea pagânilor din nord, Carol cel Mare ridică un baptister (biserică pentru botezuri). Pentru asigurarea acestuia se construiește castelul Hammaburg. În 831 Ludovic cel Pios înființează o episcopie, care la scurtă vreme ajunge arhiepiscopat. După împărțirea imperiului carolingian la 843 regiunea este pe rând invadată de vikingi și de slavi (obodriți); Arhiepiscopul se mută la Bremen. Datorită privilegiilor portuare și comerciale acordate de împăratul Friedrich I Barbarossa la 1189 asupra întregii regiuni din josul
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
plasat sub interdict imperial în 1180, Estfalia a fost tot mai mult subdivizată în state mai mici, printre care Ducatul Welf de Braunschweig-Lüneburg și comitatele de Anhalt, Wernigerode și Blankenburg, alături de orașul imperial de Goslar, dar și teritoriile ecleziastice ale arhiepiscopatului de Magdeburg, principatele-episcopale de Hildesheim și Halberstadt și abația din Quedlinburg. Tradiția saxonă a fost perpetuată prin Casa de Ascania, ca duci de Saxa-Wittenberg, care a asigurat pentru sine demnitatea de principe-elector, iar mai târziu a întemeiat Electoratul de Saxonia
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
de nouă ani a fost preot în parohia Adormirea Maicii Domnului de la Palaio Phalero, lângă Atena, iar apoi timp de șapte ani a fost secretarul Sfântului Sinod, un post cheie în conducerea Bisericii Greciei, în toată perioada dictaturii coloneilor, sub arhiepiscopatul lui Hieronimos, care a fost un susținător al acestui regim. În 1974 este numit Mitropolit de Demetrias, în Tesalia, la vârsta de numai 35 de ani. În 1998 a fost ales în fruntea Bisericii Ortodoxe Grecești. Se stinge din viață
Christodoulos al Atenei () [Corola-website/Science/311418_a_312747]
-
militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul bizantin în regiune a avut mult de suferit în urma acestor evoluții, drept pentru care chiar și Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund. Deși nu a reușit să cucerească și citadela, Boemund și-a stabilit la Ohrida punctul din care să dirijeze cuceririle ulterioare. Între timp, Alexios căuta să semene discordie în rândul normanzilor prin atragerea
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol cel Mare în 774, a marcat începutul puterii temporale a papilor și constituirea Statului papal. Totuși, arhiepiscopatele de pe teritoriului fostului exarhat au dezvoltat tradiții de putere seculară locală și de independență, fapt care a contribuit la fragmentarea puterilor în Italia.
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
pe Fra Angelico la Roma, pentru a picta fresca din Cappella del Santissimo Sacramento a Bazilicii Sf. Petru, ulterior demolată de Papa Paul al III-lea. Vasari susține că în această perioadă, lui Fra Angelico i s-ar fi oferit arhiepiscopatul Florenței, de către Papa Nicolae al V-lea pe care însă acesta l-a refuzat, recomandând un al călugăr în locul său. Cu toate că această poveste pare posibilă, ba chiar probabilă, dacă data menționată de Vasari este corectă, papă ar fi trebuit să
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
al Franței, care a murit în captivitate în 929. Apoi, la moartea lui Seulf din 925, cu ajutorul regelui Rudolf al Burgundiei, el a achiziționat pentru cel de al doilea fiu al său, Hugo (pe atunci în vârstă de 5 ani) arhiepiscopatul de Rheims. Herbert a făcut pasul următor, trimițând soli la Roma, la papa Ioan al X-lea pentru a obține de la acesta aprobarea, pe care suveranul pontif i-a acordat-o în 926. Cu ocazia alegerii sale, tânărul Hugo a
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
Braga a fost chiar sediul curții regale portugheze. În primii ani ai secolului al XII- lea, Enrique, contele de Portugalia (Henri), din dinastia Burgunda,împreună cu episcopul de Toledo, Geraldo de Moissac, au inițiat procesul de transformare a episcopiei într-un arhiepiscopat, cu autorități sporite pe o arie largă din Peninsulă Iberica și care a concurat cu arhiepiscopul de Toledo în lupta pentru hegemonie în sânul Bisericii Catolice spaniole. Orașul a început să dezvolte în jurul catedralei, iar locuitorii au devenit supușii autorității
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
a le câștiga obediența. În primul rând, le-a garantat indivizibilitatea Bulgariei în cadrul frontierelor sale geografice, și nu a anulat în mod oficial conducerea nobilimii bulgare, acum parte din nobilimea bizantină, ca arhoni și strategi. În al doilea rând, autocefalia Arhiepiscopatului de la Ohrid a fost recunoscută prin decrete regale, ce i-au stabilit frontierele, diocezele, proprietățile și alte privilegii. Poporul bulgar s-a opus domniei bizantine în mai multe rânduri, în secolul XI și începutul secolului al XII-lea. Cea mai
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
Rusiei Kievene, Novgorodul a devenit tot mai independent. Novgorodul era condus de o oligarhie locală. Principalele hotărâri erau luate de adunarea orășenească, tot această adunare alegând principele local și comandantul militar. În secolul al XII-lea, Novgorodul a dobândit propriul arhiepiscopat, ca semn al importanței și independenței politice. Prin structura politică și activitățile comerciale, Novgorodul se asemăna cu orașele nord-europene ale Ligii Hanseatice, alianța prosperă care a dominat activitatea comercială din Barea Baltică între secolele al XIII-lea și al XVII
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
Quintul. Acestea sunt integrate Domeniilor Habsburgice din Țările de Jos. papa Clement al VIII-lea a consimțit de asemenea, obigat de evenimente, să-i acorde acestuia și dreptul de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul celorlalte 6 dioceze catolice olandeze.
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
VIII-lea a consimțit de asemenea, obigat de evenimente, să-i acorde acestuia și dreptul de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul celorlalte 6 dioceze catolice olandeze.
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
a primit și sprijinul direct al lui Constans al II-lea care a hotărât să scoată Ravenna din sfera de influență a papei. În final, papa și arhiepiscopul Ravennei s-au excomunicat reciproc. Abia sub papa Leon al II-lea arhiepiscopatul de Ravenna a intrat din nou în sânul bisericii romane. Se mai știe de Vitalian că a reușit să întindă influența papală în Anglia și pe insula Creta. În Anglia, conflictele religioase între britanici și anglo-saxoni au fost înlăturate după ce
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
411 de către alani, care au fost la rândul lor învinși de către vizigoți în anul 418. După ce Agila a fost învins, Atanagildo s-a stabilit în oraș, și cu Leovigildo, orașul s-a convertit în capitala regatului hispano-got având și un arhiepiscopat, devenind un mare centru civil și religios (ca dovadă sunt Conciliile din Toledo). Foarte aproape de Toledo, în satul Guadamur, s-a găsit Tezaurul de Guarrazar, excepționale coroane ale regilor vizogoți. În anul 711 orașul a fost cucerit de Tarik și
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
1945, populația orașului scăzuse de la 800.000 de locuitori la 40.000. Cifra inițială este reatinsă în 1959. Istoric, orașul Köln este predominant catolic (40% din locuitori), în rest sunt protestanți (20%), musulmani (10%, turci și curzi), alte religii (30%). Arhiepiscopatul din Köln există din anul 313, iar domul reprezintă un adevărat semn distinctiv al orașului. Domul din Köln a fost înscris în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Până la terminarea construcției domului, biserica mănăstirii benedictine "Groß St. Martin
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
Mult timp, cele mai importante diviziuni teritoriale erau "guvernămintele" conduse de un "guvernator" . Acestea își au originile în fiefurile feudale, inițial fiind în număr de 12: 6 fiefuri nobile: ducatele Aquitania, Gasconia, Normandia, comitatele Toulouse, Flandra, Champagne, 6 fiefuri ecleziastice: Arhiepiscopatele Reims, Sens, Langres și episcopatele Beauvais, Noyon și Châlons. Cu timpul, aceste teritorii sunt divizate astfel că numărul lor crește, iar cu timpul ele sunt integrate domeniului regal. La sfârșitul vechiului regim, denumirea de guvernământ ajunge să fie sinonimă cu
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
numită și schola sau "paedagogium in coenobio Augustiniano". Până la înființarea unei școli iezuite, în 1611, erau admiși, pe lângă copii din familii evanghelice, și elevi cu părinți catolici. În anul 1664, când orașul Erfurt și-a pierdut autonomia, intrând sub dominația Arhiepiscopatului de Mainz, consiliul orașului și-a păstrat responsabilitățile de administrare a școlii cu orientare evanghelică, numită între timp "gymnasium senatorium" sau Liceul Municipal. În 1820 conducerea prusacă a dispus desființarea Liceului Municipal, anunțând totodată înființarea, în baza conceptului humboldtian de
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
-lea desemnarea episcopului de Corfu pentru a-l înlocui pe arhiepiscopul Alexandru pe scaunul de arhiepiscop ortodox grec din America. La 30 august 1930, această nominalizare era efectivă. La 24 februarie 1931, Athenagoras și-a luat în primire funcțiile. În timpul arhiepiscopatului său, a avut de îndeplinit mai multe misiuni, iar activitățile sale s-au dovedit dificile prin disensiunile care îi opuneau pe grecii din America grupați în regalișiti și respectiv partizani ai lui Eleftherios Venizelos. Are meritul fondării "Școlii de Teologie
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
cursul zilei de 6 iunie 2003, după o grea și lungă suferință, a trecut la Domnul Arhiepiscopul Adalbert Boroș, la vârsta de 95 de ani, după 70 de ani de preoție, 55 de ani de episcopat și 13 ani de arhiepiscopat. A fost înmormântat la 11 iunie 2003 în cripta Domului romano-catolic din Piața Unirii, unde a fost așezat alături de locul de veci al Episcopului Pacha Augustin. Au participat 12 Episcopi, ceremonialul înmormântării fiind prezidat de Nunțiul Apostolic în România, IPS
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
În timpul naționalismului romantic din secolul al XIX-lea această perioadă a fost metaforic numită „Noaptea de 400 de ani”, deoarece toată puterea regală, administrativă și intelectuală era concentrată în Danemarca, la Copenhaga. Odată cu introducerea protestantismului în 1536 a fost desființat arhiepiscopatul de la Trondheim, și veniturile Bisericii au fost distribuite la Curtea de la Copenhaga. Norvegia a pierdut pelerinii care veneau la moaștele Sfântului Olav de la templul din Nidaros, și asta a însemnat și pierderea contactului cu viața economică și culturală a Europei
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
aici este însoțit de consilierii săi flamanzi și de curtenii săi burgunzi. Aceștia din urmă au, de altfel, tendința de a considera Spania ca o îndepărtată anexă a statului burgund, capabilă să-i furnizeze noi venituri și noi beneficii. Astfel, arhiepiscopatul de Toledo este atribuit nepotului unui consilier al lui Carol, în timp ce miniștrii burgunzi cer subvenții Cortesurilor spaniole. Această politică provoacă opoziția nobilimii catalane gata să încurajeze o revoltă contra celui pe care îl consideră un suveran străin. Aceste dificultăți din
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în sudul Italiei pe care papii le voiau pentru Scaunul Roman. Fără îndoială, în decursul vremii se adăugaseră și unele deosebiri doctrinare, canonice și de rit între Răsărit și Apus. În anul 1053, Papa Leon al IX-lea a desființat arhiepiscopatul grecesc din sudul Italiei și l-a înglobat celui latin (catolic) de la Benevent, alungând, în consecință, și preoții greci. Împăratul Constantin al IX-lea al Bizanțului, din motive politice, s-a hotărât să împace lucrurile, convocând, la începutul anului 1054
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
dincolo de Marea Mînecii a fost Wynifrid, canonizat sub numele de Sf. Bonifaciu care, începînd cu 715, va duce, dincolo de Rin, o operă intensă de convertire a barbarilor. Sprijinit de majordomii Austrasiei, el a întemeiat mănăstiri, a instalat episcopate depinzînd de arhiepiscopatul său de Mainz și a reformat Biserica francă, înainte de a fi martirizat în Frisia în 755, cu prilejul unei ultime misiuni în țara păgînă. Cultura în timpul monarhiilor barbare Așa cum nu au putut modifica, de pe o zi pe alta, activitatea economică
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]