17 matches
-
-i bat în geam la fiecare? urangutani au urinat lumină la gura peșterilor de pe stradă e rană puroiată orice vină e grea inima-n pieptu-ți cât o ladă ...mormane de gunoi cosmic clădite îmi cască-n sânge vastele-mi orbite ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ în valuri de noroi se-neacă noaptea cât de uscați sunt sfinții din copaci se-oprește rugăciunea ca și soartea și vrei să mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită peste gânduri podoabele de beznă se
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1482382474.html [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție edulcorează „arlechinada închipuirilor”. Ar fi putut să intereseze aici „histrionul ascuns în sufletul peregrinului”, dacă autorul ar fi fost în stare să dea cât de cât relief ideii că lumea e o scenă. SCRIERI: Din romanul unei vieți, pref. N. Condiescu, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
numai prozaice impune versului cotituri neșteptate, un anumit fel de a se răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe care Maniu o reușea 1 Pagini de critică literară , vol. I, p. 78-98 2 idem, p. 81 3 ibidem, p. 82 52 mai ales când, simțind că se sentimentalizează, ca mijloc de trezire, se ciupea singur.”1 La Ion
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al. Piru îi reproșează lipsa aptitudinii "de a se lua el însuși în serios" și faptul că i-ar lipsi, de asemenea, "inteligența autoironiei", exotismul "factice", "arlechinadele grotești"211. Marian Popa, alcătuind un dicționar de literatură contemporană, încearcă să ofere o viziune neutră asupra liricii poetului fără a opera cu judecăți de valoare, realizează astfel o listă a principalelor trăsături ale poeziei lui Constant Tonegaru 212, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
orice revelație, orice senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști. Atitudinea cea mai frecventă este fuga spre intrarea în rol, spre travesti, spre arlechinada provocatoare și exasperată de real. Un personaj feminin deranjează cu „chițăitul ei fezandat”, altuia „îi ghiorăia un râs prin mațe” sau „iarna își suflă mucii direct în parbriz”, „ne-am închis într-o cameră/ și am / schimbat capetele între noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
numai prozaice impune versului cotituri neșteptate, un anumit fel de a se răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe care Maniu o reușea mai ales când, simțind că se sentimentalizează, ca mijloc de trezire, se ciupea singur." La Ion Pillat (Caietul verde, Poema într-un vers sau Versificația de vacanță, Biserica de altădată, Umbra timpului, Balcică este detectată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
saț a poetului de-a produce situații. Amoc însuși e "rodul" unei situații istorice, de "descălecare". "Brigandul Toma necredinciosul" și "Clownul condotier din vis" sînt ai săi doi ctitori, nu tocmai iluștri, dar numai buni pentru un ținut cu simțul arlechinadei. Sfinți luați în derîdere, pentru că faptele lor nu-i arată, nici pe departe, de mari virtuoși, și saltimbanci credincioși. Poeme în proză cu titluri aproape medievale, precum Istoria întortocheatei însoțiri dintre un bărbat și marea lui, își fac loc printre
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
cât mai strâns textul. Acolo unde Eugen Ionescu pune dinamită pentru a detona clișeele și a zgudui o scenă culturală cu prea multe majuscule, Eugen Simion caută să refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Colorado”, inițial local de „bar-varieteu”, care se afla pe strada G. G. Assan, fostă Bursei. Clădirea a căzut la cutremurul din 1977. În Istoria teatrului românesc 35 se vorbește despre o premieră din 3 iulie 1943, a unui spectacol intitulat Arlechinada, alcătuit din scenete, scheciuri, cu fundal pictural-muzical-coregrafic, dar în care nu este menționată lucrarea respectivă. OBSERVAȚII:
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
Personal, m-aș fi declarat întru totul mulțumită dacă aș fi putut să-l urmăresc o seară întreagă pe basarabeanul Dinu Tamazlâcaru, de la Teatrul de Stat din Berlin, pe care l-am putut vedea, totuși, doar în două partituri: în Arlechinada creată de Mihail Fokin pe muzică de Riccardo Drigo, duet clasic, în care sa simțit imediat calitatea personalității celor doi interpreți, Iana Salenko, dansatoare deosebit de rafinată și Dinu Tamazlâcaru, pentru ca pe acesta din urmă să îl putem urmări apoi și
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
2 Poezia este un personaj central, ambiguu, în continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator de sensuri, idol sau fantoșă spre care converg evenimentele poetice. Un simbol. Dar pentru Emil Botta orice simbolistică devine un fel de arlechinadă într-un act, dincolo de care redundanța imaginilor transgresează planul imediatității. Urmând parcă lecția lui Jakobson, potrivit căreia discursul poetic are două caracteristici, ambiguitate și autoreflexivitate, poetul face din ambiguitate un registru de semne mereu schimbător, mereu altoit pe un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
histrionic, asezonată cu slogane ludice de „bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tandri. Când se aprinde lumina pentru pauză, stăruie o stânje neală vinovată. Invitații își regăsesc însă repede vioiciunea, forțează exagerările, elogiul. Entuziasmul - în antract - rămâne, totuși, zgârcit. Se aud prin colțuri disertații despre amestecul de prospețime și trivialitate al acestei arlechinade, despre poezia prohibiției anilor ’30... Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul spuzit de coșuri dintr-o parte în alta a foaierului, croind drum delicatei thailandeze, mai stin gheră și mai sfioasă ca în ajun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a națiunii, ea devine, odată cu trecerea timpului, asemenea unei voci de Casandră ce anunță viitorul pe cale de a se constitui sub ochii tuturor. Vina istorică a elitei, vină în marginea căreia Carp glosează la 1914, este de a fi preferat arlechinada oratorică și demagogia socială con fruntării cu realitatea descurajantă a națiunii și a instituțiilor sale. Absența unei filozofii evoluționiste explică reflexul de a recurge la alternativa reformelor improvizate. Transformarea masei rurale de supuși în corpul electoral care să reziste presiunii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în felul acesta, Bach salvează guvernul Văcăroiu. Ideile acute și polemicile politice se pierd în eter sau își rotunjesc asperitățile, pe un fundal de Haendel. Opoziția este condusă spre ușă în tempo de menuet sau de gavotă. Spectacol tipic al arlechinadei actuale. Pentru cine știe să-l guste, el are savoarea sa. Suntem în țara unde totul se transformă, până la urmă, în farsă, cel mult în opera buffa. Cine și-ar fi imaginat vreodată că Brigitte Bardot va polemiza epistolar cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spiritelor înalte, care slujesc universul artei dramatice mai înainte de a se sluji pe sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale" forfecând stofa celestă a marilor autori, el creează în paradigma lui Caragiale, în sensul acelui "îl prinde sau nu-l prinde", care acoperă nu doar specificitatea stilistică, ci și viziunea operei dramatice. El știe, cum spunea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]