8 matches
-
piatră și scânteie, / cascadă de luceferi răzvrătiți”) cunoaște stadiul ultim în luminiscența eterată a ființei incendiate de ardoare. Alt registru în care N. a scris texte antologabile, devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
un felinar și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în spotul reflectorului, pe scenă. Pete de violet, dungi de verde și galben citron îi pictau arlechinesc fața tânjitoare, pe care ochii scânteiau umed. Gura rujată părea acum aproape neagră, moale și senzuală ca o floare. Îi cuprinse Mariei capul în palme, o privi în ochi și, zîm-bind, îi spuse că are o garsonieră chiar deasupra, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu avea să se reîntoarcă, suferința aceea violentă și triumfătoare a cărnii, am rămas țintuit pe loc, căci am revăzut, din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la arlechini! Trebuia să străbatem toată strada ca să ajungem la casa de cărămidă netencuită, pe care o știam atât de bine, penultima de pe stradă și, în acea direcție, penultima și din oraș. Dincolo de încă o casă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai erau și culese ici și colo, pe bucățele, disparate, fără ac și ață care să le unească Între ele, chiar dacă culorile și formele s-ar bătea cap În cap, În fine, o filozofie a ceea ce se putea numi școala arlechinească, sau eclectică. Problema, Însă, nu stătea atât În asta. E adevărat că esențialul tezei fusese opera spiritului care plana deasupra apei din acvariu, totuși, este de ajuns să citim din nou dialogul desfășurat În cele două pagini anterioare ca să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
public și față de sine însuși îi erau atât de mari, încât își amâna ora prezentării sale până în momentul când, suficient de pregătit, avea să-și simtă sigur pământul de sub picioare. Foarte departe de-a căuta prin tot felul de noutăți arlechinești un renume efemer de strălucire aparentă întemeiată pe ignoranța celorlalți, el aspira, în toate lucrările literare pe care le proiecta, la întreaga perfecțiune omenește posibilă, urmărind mai cu seamă să nu încalce hotarele măsurii și ale bunului gust. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]