14 matches
-
numit "Remonstranța din 1610", iar proponenții săi au fost cunoscuți ca "remonstranți". Calviniștii ce li se opuneau, conduși de profesorul Franciscus Gomarus de la Universitatea din Leida, au devenit cunoscuți sub numele de "contra-remonstranți". În "Remonstranță" și alte scrieri mai târzii, arminienii au publicat o alternativă la doctrina calvinistă a Confesiunii belgice, prezentând cinci puncte de divergență. Ei susțineau alegerea pe baza prevederii credinței, o ispășire universală, depravarea parțială a omului, harul rezistibil și posibilitatea căderii din har. Simon Episcopius (1583-1643) a
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
legate de intrigi politice ce s-au iscat în timpul celor doisprezece ani de armistițiu în Războiul Țărilor de Jos cu Spania. Decizia Sinodului a reprezentat osânda foarte respectatului și influentului om de stat Johan van Oldenbarnevelt, care fusese protectorul remonstranților arminieni. Pentru crima de "tulburare generală în starea națiunii, atât în Biserică, cât și în Stat" (trădare), el a fost decapitat pe 13 mai 1619, la numai patru zile după întrunirea finală a Sinodului. El e considerat, și de calviniști, ca
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
13 mai 1619, la numai patru zile după întrunirea finală a Sinodului. El e considerat, și de calviniști, ca unul din cei mai mari oameni din istoria Țărilor de Jos. De asemenea pierdut pentru națiune ca o consecință a înfrângerii arminienilor a fost fenomenalul jurist Hugo Grotius, unul dintre susținătorii de până la Sinod ai drepturilor remonstranților. Grotius a fost condamnat la închisoare pe viață, dar a evadat cu ajutorul soției. Atât van Oldenbarnevelt cât și Grotius fuseseră închiși începând cu 29 august
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
fenomenalul jurist Hugo Grotius, unul dintre susținătorii de până la Sinod ai drepturilor remonstranților. Grotius a fost condamnat la închisoare pe viață, dar a evadat cu ajutorul soției. Atât van Oldenbarnevelt cât și Grotius fuseseră închiși începând cu 29 august 1618. Teologia arminiană a căpătat mai târziu toleranță oficială din partea statului și a continuat în diverse forme în cadrul protestantismului. Sinodul a decis și ca Biblia să fie tradusă în olandeză direct din textele originale ebraice și grecești. Au fost numiți traducătorii, iar Statelor
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
preoția tuturor credincioșilor e una din coloanele ce susține credința lor în libertate religioasă. În general, cele mai multe biserici baptiste recunosc doar două simboluri care trebuie să fie practicate în mod obișnuit: botezul și cina Domnului. Unii baptiști primitivi și baptiști arminieni practică și spălarea picioarelor ca un al treilea simbol. Botezul, deseori numit nou-testamental între baptiști, este un simbol care, conform doctrinei baptiste, nu joacă nici un rol în mântuire, fiind realizat în mod corect doar după ce o persoană a fost justificată
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
că baptiștii au fost inițial separatiști, parte a reacției puritane față de corupția prezentă în Biserica Angliei în secolul XVII. În 1609, John Smyth a convins un grup de separatiști din Olanda să înceapă o biserică a baptiștilor generaliști cu o teologie arminiană. În 1610, Henry Jacob a convins în Anglia un grup de puritani cu o teologie calvinistă să formeze o biserică congregațională, grupare ce va primii în cele din urmă, în 1638 sub John Spilsbury, denumirea de baptiști particulariști. Ambele grupări
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
adoptat "Mărturisirea de credință de la 1689" în 1742 după ce mai multe congregații o adoptaseră deja, fiind redenumită în "Mărturisirea de credință de la Philadelphia". În timpul celei de-a doua Mari treziri spirituale din America, baptiștii calviniști au fost „atacați” de evangheliști arminieni precum Charles Grandison Finney sau de teologi precum Nathaniel William Taylor, mulți din aceștia trecând la Hiper-Calvinism, deși declarația din 1689 nu susține asemenea extreme ale teologiei reformate. "Mărturisirea de credință de la 1689" rămâne până în prezent un document foarte important
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
respins portretizarea liberală a lui Isus Cristos ca un om deosebit de respectabil. În schimb, Brunner a susținut că Isus a fost Dumnezeu întrupat și central mântuirii. Brunner a încercat de asemenea să găsească o poziție de mijloc în disputa dintre arminieni și calviniști, afirmând că Cristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu față de omenire și acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu. Deși Brunner a reaccentuat centralitatea lui Cristos, teologii conservatori au fost deseori ezitanți în a accepta celelalte
Emil Brunner () [Corola-website/Science/299814_a_301143]
-
puncte ale calvinismului (reținut în lumea vorbitoare de limbă engleză sub acronimul mnemotehnic TULIP), un rezumat al judecăților (sau canoanelor) stabilite de Sinodul din Dort și publicate în Controversa quinquarticulară ca un răspuns punctual la cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
Teora, București, 1998, p. 103. 129 Cu toate acestea, Weber subliniază relativa indiferență din epocă a marilor negustori și comercianți față de ideile și preceptele lui Calvin. Iată ce spune: ,,Marii patroni, aristocrați ai comerțului din Olanda protestantă erau ca și arminienii din perspectivă religioasă, adepți specifici ai politicii realiste și adversari principali ai rigorismului etic calvinist. Scepticismul sau indiferența este și a fost pretutindeni o atitudine larg răspândită față de religiozitate a marilor negustori și a cercurilor de mari creditori". Sociologia religiei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
52. 19 Arminianismul a luat naștere în Olanda, ca o mișcare calvinistă heterodoxă inițiată de Jacobus Arminius (Jakob Hermannszoon), profesor la Universitatea din Leyda. Acesta s-a opus doctrinei predestinării și a susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat în conflict cu calvinismul ortodox, fiind acuzată de pro-catolicism. În contextul războaielor religioase, poziția arminiană a fost considerată periculoasă politic, ceea ce a dus la prigonirea susținătorilor ei. Din Olanda, arminianismul a migrat în Anglia, unde a găsit un
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Jakob Hermannszoon), profesor la Universitatea din Leyda. Acesta s-a opus doctrinei predestinării și a susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat în conflict cu calvinismul ortodox, fiind acuzată de pro-catolicism. În contextul războaielor religioase, poziția arminiană a fost considerată periculoasă politic, ceea ce a dus la prigonirea susținătorilor ei. Din Olanda, arminianismul a migrat în Anglia, unde a găsit un teren favorabil în teologia anglicană și în politica regilor Stuart de a frâna dezvoltarea puritanismului. Arminianismul s-
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
inspirate de DUMNEZEU. "Limborch răspunde la toate aceste judecăți prin argumentele cele mai puternice ce pot fi folosite. El avu atîta încredere în cauza sa, încît nu crezu că era nevoie să tipărească celebra dispută; și cum era de partea arminienilor, cei din tabăra gomariștilor îl persecutară; i se adusese vine că arătase adevărurile religiei creștine într-o luptă de idei în care dușmanii ar fi putut să triumfe. Orobio nu fu cîtuși de puțin persecutat în sinagogă. Despre Uriel Acosta
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
Orobio era un rabin atît de învățat, încît nu căzuse niciodată în patima fantazărilor ce li se reproșează atîtor alți rabini; profund, fără a fi obscur, cunoscător la multor scrieri, un om plăcut și foarte cuviincios. Filip Limborch, teolog al arminienilor din Amsterdam, a făcut cunoștință cu el în jurul anului 1685; ei discutară mult timp împreună, fără nici o acreală însă și ca doi prieteni care vor să se lumineze unul pe altul (...). " Ei luară hotărîrea să aștearnă pe hîrtie întrebările și
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]