4 matches
-
joc și eu, mă joc dar nu cu nori ce nu-și doresc decât să se așeze ca paravan în dreptul unor sori ce-nvață să înhame răsăritul la o caleașcă de închipuiri. Mă joc și eu, dar nu de-a asmuțitul niciunei haite de învinuiri... Referință Bibliografică: Mă joc și eu / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂ JOC ȘI EU de AURA POPA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/aura_popa_1463825005.html [Corola-blog/BlogPost/380516_a_381845]
-
făcut bine eliberându-l? -E adevărat și asta, spuse fariseul, dar pentru arhiereul Caiafa a fost necesar să-l elibereze pe acesta, fiindcă Ponțiu Pilat, din nu știu ce motive dorea să-l scape pe Iisus din Nazaret, însă la presiunea unora asmuțiți de arhiereu și de oamenii lui, romanii n-au mai avut ce face și l-au eliberat pe acest Baraba. Procuratorului i-a fost și frică la un moment dat și a cedat cererii iudeilor pentru ca totul să nu degenereze
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1403853414.html [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
să le respecte pentru a se putea integra în societatea europeană. Dimpotrivă: numai noi, cetățenii europeni, suntem vizați ad nauseam. Eibine, cetățenii noștri s-au săturat până peste cap să fie arătați cu degetul de funcționarii europeni care sunt ,,asmuțiți” pe ei. Domnule președinte, sunt foarte multe aspecte ale raportului Catania cu care nu sunt de acord. În primul rând, nu accept faptul că misiunea Uniunii Europene este să ne acorde vreun drept- de fapt, istoria ne învață că Uniunea Europeană
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]