115 matches
-
to education to theology to natural philosophy. El a condus și a inspirat radicalii din Marea Britanie în timpul anilor 1790, pavând drumul pentru Utilitarism, și ajutând la fondarea Unitarianismului. O mare varietate de filozofi, oameni de știință și poeți au devenit asociaționiști ca un rezultat al redactării cărții "Observations on Man" a lui David Hartley, incluzându-i și pe Erasmus Darwin, Coleridge, William Wordsworth, John Stuart Mill, Alexander Bain și Herbert Spencer. Immanuel Kant l-a lăudat pe Priestley în cartea sa
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ul a fost o concepție psihologică dominantă în secolele XVII - XVIII - XIX în Europa. Ideea de bază a asociaționiștilor este că activitatea psihică are un suport material și că viața pishică ia naștere din stări psihice elementare provocate de obiecte și prin împreunarea în diferite moduri a fenomenelor psihice simple. Această concepție este considerată atomism psihologic deoarece consideră că
Asociaționism () [Corola-website/Science/314663_a_315992]
-
mare decît părțile din care este alcătuit și că atributele acestuia nu sînt deductibile din analiza părților, luate separat. ul a debutat la sfîrșitul secolului al XIX-lea în Austria și sudul Germaniei, ca o mișcare de protest împotriva școlii asociaționiste și a școlii structurale, cea care recomanda descompunerea realității și experienței în elemente atomizate. Gestaltismul propunea în locul atomizării metoda fenomenologică. Această metodă, cu o tradiție în cultura germană, ajungînd pînă la studiile lui Goethe, implică descrierea experienței psihologice directe, fără
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
moartea lui Dumnezeu (Friedrich Nietzsche), moartea autorului (Roland Barthes), moartea naturii (Carolyn Merchant), sfîrșitul istoriei (Francis Fukuyama), sfîrșitul umanului (era cyborg-ilor), sfîrșitul lumii (calendarul mayaș), etc.] [**the Clock-work of thy Conscience: concept care a devenit un fundament al psihologiei asociaționiste: așa cum Universul funcționează ca un gigantic ceasornic cosmic, așa cum corpul e alcătuit precum mașinăria unui orologiu, tot astfel psihicul este și el aidoma unui mecanism de ceasornic.] "Plămada Sufletului meu este făcută-n așa fel Încît e prea măreață pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
declanșa învățarea. Practic, fiecare persoană, scolarizată sau nu, experimentează procesul învățării la diferite niveluri, dar probabil că în zilele noastre nimeni nu învață cu intensitatea și cu viteza necesară pentru a face față complexității lumii moderne. Teoriile învătării: a. teoriile asociaționiste - mai sunt denumite și teorii ale condiționării, presupun o relație de tip stimul-răspuns (S-R); această categorie este cea mai veche și are cei mai mulți adepți, printre cei mai reprezentativi fiind: I.P. Pavlov evidențiază condiționarea clasică în care răspunsurile organismului pot
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
continuu. teoria cibernetică (Skinner, Landa, Zapan) are ca și concept fundamental conceptul de feed-back ca element al autocontrolului și autoreglării. Dintr-o altă perspectivă principalele teorii ale învățării pot fi grupate și în modele. Astfel se poate vorbi despre : modelul asociaționist și al condiționării clasice, în care includem: teoria condiționării clasice și teoria condiționării prin contiguitate ; modelul behaviorist (asociaționist-comportamentist), în care pot fi cuprinse: teoria conexionistă, teoria condiționării operante (Skinner), teoria așteptării sau a behaviorismului intențional (Tolman), teoria mediației, teoria reducerii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Bruner), teoria organizatorilor învățării verbal-cognitivă, teoria învățării cumulativ-ierarhice ; modelul intergrativist care include: teoria holodinamică asupra învățării, teoria interdependenței proceselor cognitive, dinamice și reactionale, teoria integratorie și deterministă a învățării, teoria învățării depline, teoria interdisciplinară (integrată) a învățării. În concluzie, teoriile asociaționiste sunt explicative, se referă la tipurile simple de învățare, iar teoriile cognitive explică fenomenele de învățare mentală. Asociaționiștii și-au adus o contribuție importantă în studiul comportamentului și au evidențiat importanța învățării anterioare. Teoriile cognitive prin formele superioare de învățare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
proceselor cognitive, dinamice și reactionale, teoria integratorie și deterministă a învățării, teoria învățării depline, teoria interdisciplinară (integrată) a învățării. În concluzie, teoriile asociaționiste sunt explicative, se referă la tipurile simple de învățare, iar teoriile cognitive explică fenomenele de învățare mentală. Asociaționiștii și-au adus o contribuție importantă în studiul comportamentului și au evidențiat importanța învățării anterioare. Teoriile cognitive prin formele superioare de învățare, au costituit modele matematice, cuprinzând într-o ecuație algebrică elementele caracteristice ale strategiei învățării. Psihologia modernă scoate în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
astfel de rol este cât se poate de benefic pentru orice comunitate. Riscul asociat este însă ca echipa t. să nu preia, conștient sau nu, acest rol, inhibând complet orice alt tip de acțiune comunitară sau de manifestare a tendințelor asociaționiste pe plan local. Viitorul: către teleworking și telecommuting Designul unui t. poate varia mult de la o comunitate la alta, în funcție de scopul pe care îl deservește. În comunitățile rurale românești, accentul cade în principal pe accesul la ITC (în cazul t
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
deci de învățare socială dirijată, de formare a personalității prin atașare la valorile comunității. Pentru a-și pune în aplicare ideile, Diamant începe un șir de demersuri, încercând să obțină un teren și fondurile necesare unui experiment social ilustrând ideile asociaționiste. Într-un memoriu către Consiliul administrativ al Principatului Moldovei, el cere aprobarea și sprijinul pentru organizarea unei „colonii model”, prilej pentru „luminații patrioți” să coopereze la o „întreprindere filantropică” de utilitate generală. Demersurile sale nu au ecou, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de consum și-au păstrat rolul dominant. Aceasta în pofida faptului că primii inițiatori ai cooperației române moderne - Ion Ghica, I. Ionescu de la Brad, P.S. Aurelian- au popularizat, deopotrivă, toate formele de cooperare, ei reprezentând perioada de „trecere de la vechiul socialism asociaționist la gândirea cooperativă contemporană” (Mladenatz, 1938, p. 95). Mai târziu, alți doctrinari au constatat însă că problema țărănească nu se poate ameliora fără o bună organizare cooperatistă 3. Această clasă avea cu deosebire nevoie de „îndrumare”, de „luminare”, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
operă uriașă fiind revărsarea mai multora", insistând, de fapt, chiar asupra singurei cărți scrise de adversar și prezentând-o ca dovadă irefutabilă a penuriei spirituale și a obtuzității ideologice. Miza retorică fundamentală a acestui tip de discurs e activarea psihologiei asociaționiste, lăsând lectorului posibilitatea de a se deplasa între limbaje paralele, de a descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă morală comună cu a autorului. Fără îndoială că autorul Scrisorii pierdute e primul și cel mai subtil cartograf al mentalității românești într-un interval istoric determinat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
avem în vedere în abordările din lucrare. Analizând aceste teorii, atât din punctul de vedere al mecanismelor ce le guvernează, cât și în legătură cu conținutului lor, remarcăm că fiecare dintre acestea este valoroasă, dar și susceptibilă de remarci critice. Astfel, teoriile asociaționiste sunt teorii explicative pentru procesele simple de învățare și au ca element de bază mecanismul prin care se face învățarea, relația stimul răspuns. Ele se pretează la învățarea de tip perceptiv, perceptiv-motric sau motric. Teoriile cognitive au la bază concepția
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
1924, p. 5. 14. Ibidem, p. 6. 15. Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 8. 16. Bazându-se pe autori ca J.St. Mill, Maiorescu opune înțelegerii aprioriste a spațiului, timpului sau cauzalității o înțelegere asociaționistă. Citându-l pe Mill, el prezintă dezacordul dintre Kant și criticii apriorismului drept un dezacord dintre cei care „acordă mai mult mobilării primitive a spiritului sau mai mult asocierilor de idei produse prin experiență”. (Prelegeri de filosofie, p. 34.) 17
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atenție. Kasof a sugerat că atât câmpul larg de atenție, cât și capacitatea de procesare paralelă reprezintă variabile utile compunerii de poezii și zgomotele pot influența aceste variabile. Rezumat Cercetările ce întrebuințează factori perturbatori sonori sunt interpretate din prisma teoriilor asociaționiste, care susțin că asociațiile dintre ideile originale sunt distante. Ideile distante se situează la capătul lanțului asociativ (Mednick, 1962). Primele idei generate în timpul rezolvării de probleme selectate de gândirea divergentă sunt ideile evidente, după epuizarea cărora se recurge la asociații
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
între sistemul de recompensă și comportamentul inovator, original și diversificat (de exemplu, forme noi de comportament)5. Trebuie să evidențiem că studiul a semnalat prezența unei relații cauzale. De obicei, acest termen este evitat deoarece nu e aprobat de studiile asociaționiste; totuși, tipurile de design de cercetare utilizate în cercetările operaționale sunt considerate destul de elocvente pentru stabilirea relațiilor cauzale între variabilele independente (de exemplu, recompensa) și variabilele dependente (de exemplu, comportamentul inovator). O altă calitate a cercetării operaționale constă în metodologia
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1950; vezi și Runco, 1991), care a deschis drumul, până la cele ce au rezultat din efortul de a rezolva probleme medicale, concepute pe larg (de exemplu, Eysenck, 1993). Alte teorii au evoluat din gestaltism (de exemplu, Wertheimer, 1982), psihologia experimentală asociaționistă tradițională (de pidă, Mednick, 1962), teoria darwinistă (de exemplu, Campbell, 1960; Simonton, 1988, 1995), concepțiile sociopsihologice (de exemplu, Amabile, 1983), concepțiile bazate pe investiție (de pildă, Sternberg și Lubart, 1995) și știința cognitivă modernă (de exemplu, Martindale, 1995). În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
condensări", "fi-gurări", "deplasări", "elaborări secundare". Plecînd tocmai de la aceste "semne" și "figuri" mai mult sau mai puțin mascate, terapeutul și pacientul vor începe să interacționeze. Karl Gustav Jung folosește și el teste de asociere verbală, dezvoltate în paralel de psihologii asociaționiști, apoi behavioriști, mai mult sau mai puțin de acord între ei în ceea ce privește raporturile între cogniții (inexistente pentru cei din urmă) și cuvinte. Ipoteza care fundamentează această tehnică se raportează la existența unor legături semantice, lexicale, sinonimice, referențiale, analogice, taxinomice și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
1931 a publicat o colecție de eseuri intitulată Human Learning. În semn de respect, în 1949, colegii și discipolii au alcătuit volumul Selected Writings from a Conectionist’s Psychology. Edward Lee Thorndike s-a vrut un continuator modern al psihologiei asociaționiste engleze 1. A reușit acest lucru obținând succese răsunătoare cu o concepție care era totuși fundamental eronată. Thorndike s-a dovedit a fi „ultimul alchimist” al psihologiei științifice. Dar o personalitate fabuloasă, ca toți alchimiștii, care a fantazat enorm, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi realmente valoroase. Chiar și câteva dintre „nepermisele extrapolări” (explicarea unor fenomene umane pe baza unor experimente realizate pe animale) pe care și le-a permis adesea Thorndike s-au dovedit întemeiate. Talentul și intuițiile geniale depășeau cu mult cadrul asociaționist în care Thorndike se încăpățânase să se înregimenteze 2. Excesivul său respect față de tradițiile psihologiei anglo-saxone l-au împiedicat să revoluționeze această știință. Dar geniul său a salvat involuntar caracterul științific al multor idei și teorii, astfel încât acestea rămân valide
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pentru a anunța două revizuiri fundamentale la „legea exercițiului” și la „legea efectului”. După 1930 se poate vorbi despre „un nou conexionism”. Ajutat de colaboratori, Thorndike și-a renovat sistemul. Dar nu „din temelii”. El n-a renunțat la viziunea asociaționistă. Conexionismul thorndikean din Principiile fundamentale ale învățării (1932) și din Psihologia dorințelor, preocupărilor și atitudinilor (1935) este aproape confundabil cu behaviorismul. Marele psiholog a abandonat „legea exercițiului”, retrăgându-i statutul de „lege a învățării”; a păstrat-o doar cu semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
4. Legea pregătirii" Teoria „operației reușite” i-a permis lui Thorndike să enunțe „legea pregătirii” (Law of Readiness). Este una dintre acele contribuții științifice strălucite pe care el le-a adus în efortul de elucidare a problematicii învățării - în pofida poziției asociaționiste anacronice pe o adaptare. Thorndike și-a dat seama că definiția de mai sus dată „operației reușite” permite considerarea ei doar ca o caracteristică a „comportamentului intern al neuronilor” (Thorndike, 1913, vol. I, p. 125, reprodus în Sahakian, 1976, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
complexe ale psihologiei, în genere, și ale învățării, în special. Principala sa contribuție științifică se datorează acestei aplecări personale spre abordarea nuanțată. El a introdus în psihologia americană conceptul de asociere prin contiguitate (association by contiguity), care a dinamitat tradițiile asociaționiste și a deschis noi orizonturi behaviorismului. Substantivul englezesc contiguity înseamnă, literal, „învecinare”, „alăturare”. În teoria contiguității învățării însă, el își atașează conotații mai subtile. Am putea numi teoria lui Guthrie în limba română „teoria învățării prin atingere”; dar cuvântul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să devină întru totul uman, să crească bine și să evite bolile (Maslow, 1965a, 1967c). Această doctrină, a unui sine real (doctrine of a real self) încearcă de asemenea o respingere a noțiunii de tabula rasa propuse de către behavioriști și asociaționiști, care deseori vorbesc ca și când orice poate fi preluat și asimilat prin învățare, ca și cum ființa umană ar fi un fel de lut pasiv ce poate fi controlat, modificat după cum cineva decide în mod arbitrar. Maslow vorbește apoi despre un sine care
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]