22 matches
-
Toate Articolele Autorului Deschide-mi Deschide-mi ferestrele toate și lasă spre mine miresme de vis, prea mult, mult prea mult mi-ai luat din iubire, mai lasă-mi aripi ca să zbor spre abis. Mi-i zbaterea șuie și ruga asprită, și șoapta se pierde în seară nătâng, nu te mai chem, însă sufletu-mi arde nu te mai plâng, însă totuși te plâng. Deschide-mi și ușa ce dă pe terasă, când toamnele-n noi tot mai calcă pribeag, iubito
DESCHIDE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 by http://confluente.ro/Deschide_mi_leonid_iacob_1344112136.html [Corola-blog/BlogPost/358109_a_359438]
-
coapte Și iz de mână aspră, Ce -n nopțile de iarnă, Aruncau lemne în soba inghetatâ. Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire, Pe plaiuri dulci cu iz de fân cosit, Să mai sarut cu buzele de vânt asprite, O mană ce, cu drag m-a -ngrijit. Referință Bibliografică: Gând fugar / Mihai Vâlvă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Vâlvă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GÂND FUGAR de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/mihai_valva_1440054492.html [Corola-blog/BlogPost/343405_a_344734]
-
coapte Și iz de mână aspră, Ce -n nopțile de iarnă, Aruncau lemne în soba inghetatâ. Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire, Pe plaiuri dulci cu iz de fân cosit, Să mai sarut cu buzele de vânt asprite, O mană ce, cu drag m-a -ngrijit. Citește mai mult Gând fugar,Ades îmi fuge gândul,După mireasma Copilăriei.La geamul mic al casei,Demult dăramată.Să simt miros de mere coapteși iz de mână aspră,Ce -n nopțile
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_v%C3%A2lv%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
mere coapteși iz de mână aspră,Ce -n nopțile de iarnă,Aruncau lemne în soba inghetatâ.Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire,Pe plaiuri dulci cu iz de fân cosit,Să mai sarut cu buzele de vânt asprite,O mană ce, cu drag m-a -ngrijit.... Abonare la articolele scrise de mihai vâlvă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_v%C3%A2lv%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
c- un cuc,De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând...... XXVI. BUNICII, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea cu greu, ținându-se-n baston,Un bătrânel cu faț-adânc asprită,Sărac la trup și numai cu veston.Din ceruri iarna scutura iar fulgii,Ce se-așezau pe umerii-i lăsați,Părea un mucenic în fața crucii,Printre cei sfinți de pe pământ plecați.În mâna stângă ducea caldă pâine,Din când în
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Acasa > Poeme > Emotie > BUNICII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1483811640.html [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
DE STÂNCĂ - SONET STRĂIN Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Stau împietrită-n ale tale brațe, Ca mugur de măceș sălbăticit; De glasul meu aproape-nmărmurit, Las versul șubred și asprit s-agațe... Ne repetăm, ades, la infinit, Cum stelele pe cer se iau de soațe, Țintind în Univers din brațe-n brațe, Înlocuite doar de ce-i murit. Mă scrie mâna ta pe un caiet, Ce se deschide singur și banal
ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ – SONET STRĂIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1467412704.html [Corola-blog/BlogPost/385249_a_386578]
-
în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului arbori în iarnă Prin ramurile mele și ale tale se zbenguie păsările iubirii venite din lumile visului. În fiecare clipă lăsăm să cadă câte o frunză pe rădăcinile noastre asprite, și așteptăm tăcuți iarna să ne ningă cu cântecele amintirilor noastre. Am trecut prin primăveri cu râsul zglobiu, prin verile pline de focul iubirilor pline, prin toamnele pline de grație și pace și iată-ne acum cu iarna în plete
ARBORI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Arbori_in_iarna_leonid_iacob_1361812483.html [Corola-blog/BlogPost/351978_a_353307]
-
să ne ningă cu cântecele amintirilor noastre. Am trecut prin primăveri cu râsul zglobiu, prin verile pline de focul iubirilor pline, prin toamnele pline de grație și pace și iată-ne acum cu iarna în plete Iubito, pipăie-mi coaja asprită fiindcă, sub ea, inima a rămas primăvară. Leonid IACOB Referință Bibliografică: arbori în iarnă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 787, Anul III, 25 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ARBORI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Arbori_in_iarna_leonid_iacob_1361812483.html [Corola-blog/BlogPost/351978_a_353307]
-
fir îndreptat spre lumină... e doar un copac, care-a stat în hățiș crezându-se măr în grădină. Povestea lui de copac o spun boabele ce curg în neștire din ploaia ce bate cu vârfuri de ac pe scoarța-i asprită, din care lipsește, lipsește cuvântul iubire. I-ascult povestea în seri fără suflet și-i prind rădăcinile grele copacul acela are rădăcinile-n cer și, stingher, mai visează cărări printre stele. Rădăcini... Rădăcinile mele. Leonid Iacob Referință Bibliografică: copacul acela
COPACUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Copacul_acela_leonid_iacob_1378749123.html [Corola-blog/BlogPost/365685_a_367014]
-
și-n al doilea rând îl iau ca ucenic al meu, ajutor, copilul spune da și firescul răspunsului lui îmi place încât îmi vine să-l strâng în brațe, dar îmi opresc la timp efuziunile sentimentale la vederea chipului său asprit de viața austeră de la mănăstire, îmi ajunge Daniel aproape până la umeri și eu știu numai privindu-l că, așa plăpând cum pare la trup, va fi pentru mine mai mult decât canalul colector și purificator al murdăriilor mele sufletești, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum să se întoarcă în sala de ședință? Sau își asumă ea riscul să intre după cei din prezidiu și să ajungă amîndoi niște oi negre? în penumbra culoarului, ochii ei dezamăgiți se albăstriseră și fața i s-a strîns, asprită, a coborît încruntată scara îngustă de lemn și pe cea lată de marmură, așa cum va coborî, într-un viitor apropiat, scările unor blocuri de periferie, cînd se apropia ora de întoarcere acasă a amicului Florinel. Ca să dreagă puțin atmosfera, Radu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
să fie adică rezultatul unor căutări și descoperiri reciproce. Așa am ajuns să descopăr că orgasmul Ondinei scotea întotdeauna la suprafața chipului ei și o componentă letală sau, mai degrabă, cataleptică. O vedeam cum începe să-și muște buzele uscate, asprite și subțiate de un fel de suferință zâmbitoare care mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale: „Devenisem
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
în orologii clopote prelungi străbătând vecernii șerpuiesc auzul ierbii tresărite spre alt răstimp Șarpe din tăria apei curgând dinspre adânc de sub pământ se-arată pe creasta unui șuierat șarpele cu două capete și șase ochi pășind iarba de timp răzleț asprită ferește călcâiul de mușcătura sfințeniei păgâne Pe gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
obrazul terfelit?” Când totul a fost gata, angrosistul i-a poftit pe Hliboceanu și pe Mitruță, ca să facă socotelile. De ce ai cântărit carele, jupâne, când știi bine că îți aducem grâul până la ultimul bob? - a întrebat Hliboceanu, cu glasul ușor asprit. Asta îi treaba mea.! Treaba voastră îi doar să-l cărați - a răspuns Aizic, făcându-și de lucru cu hârtiile din fața lui. Se vedea bine că nu i-a convenit întrebarea lui Hliboceanu. Acum să facem socotelile și plata - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
privințe cu ceea ce se cheamă „băiatul mamii”. Avea un corp de copil Îndesat, deși era masiv, de aproape nouăzeci de kile. Îmi amintea de Big Boy, mascota lanțului de restaurante al companiei Elias Brothers, doar că era mai În vârstă, asprit și umflat de viciile adulte. Conversația noastră Începu În modul obișnuit: Presto Întrebând despre mine și eu răspunzând cu minciunile standard. ― Unde te duci În California? ― La colegiu. ― La ce școală? ― La Stanford. ― Sunt impresionat. Am un cumnat care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-ai lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ. Nu un instigator, dar un factor activ ar fi minunat. Trebuie să știm cît mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era în ea o voință de a nu-și pierde cunoștința și, totuși, o turburare care ar fi trebuit din nou să o lase fără cunoștință. Fața asprită, sub ondulațiile oxigenate care încă durau, purta expresia unei griji, pe care nu o putea parcă dezvălui nimănui, și tocmai de aceea mai impresionantă. Nerăbdarea îi era mai mare încă, chinuitoare, tensiunea ei spre acele coridoare unde se petrecea ceva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza și Nory erau plecate și Trubadurul cu mâna pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina. Nu-i auzi nici glasul, nici vorbele. Lina gâfâia tare. Figura tânără și ștrengărească a lui Lică era asprită și contractată. Era aprins la față și, cu bucla căzută peste ochi, părea un cocoș necăjit cu creasta vânătă. Fu numai o clipă. Dete pe spate freza, cu mâna subțire cu inel lat de aur cu rubin falș, și cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nevoie de mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate de la spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe. Puneți pe voi o haină în plus", ne recomanda Ceaușescu; "Viermilor!", ar fi adăugat consoarta, Elena cea fidelă. Erau conjugați (lat. cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]