35 matches
-
Slujitor o vreme, cum ziceam, al domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat, el însuși se ipostaziază în piesa editata de Lia Brad-Chisacov în personajul duplicitar Feraris. Fapt e că Rigas e nu doar un "slujnicar" sau un curtean îmbinînd subțirimea greacă și astuția Fanarului, dar el se vrea înainte de orice un observator atent și un martor lucid al unei domnii vestită prin extravagantele și abuzurile de tot felul, care au facut epoca. Domnia lui Mavrogheni reprezintă probabil o culminație a dezmățului fanariot care
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
Caragiale, mai precis, la Pena Corcodușa, al cărei prototip e schițat în comedia lui Rigas... dar și tentă odobesciană sau sadoveniana e prezenta. Totul e atît de cunoscut, de "déjà vu", de "al nostru" la nivelul pastei omenești, al degradării, astuției și amoralismului - încît ecoul de lectură, în orice timp, rămîne proaspăt, deloc datat sau nefamiliar, neverosimil. Din păcate, el nu și-a pierdut (chiar dacă sub alte măști) teribilă actualitate. Lia Brad-Chisacov a știut să dea (într-un stil suplu, colorat
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
până și în mucul condeiului pe omul mare. Compară acum pe acesta cu celebrul tip de melodramă al cancelarului de la Dâmbovița, care nu știe compune o scrisoare acătării, nu pricepe nici o cestiune decât pe jumătate și care n-are decât astuție, o calitate comună a oamenilor cu inteligență mică și discreție asemenea comună celor ce se tem de propriul lor neant, compară, zic, aceste două mărimi și fă concluzia. Nu-i vorba, după sfânt și tămâia. D. Brătianu e monogramul partidului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fă concluzia. Nu-i vorba, după sfânt și tămâia. D. Brătianu e monogramul partidului său. Precum se-nlănțuiesc literile unui nume într-un monogram astfel sânt cuprinse într-o indisolubilă unitate în acest Cavour al noului Bizanț ignoranța, suficiența și înnăscuta astuție a nulităților. Pe când un om mare aservește în adevăr toate principiile câte agită clasele unei societăți unui mare plan politic, servindu-se de clericali când sentimentul religios al poporului său cată să fie pus în mișcare; de nobilime când simțul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mice! ) și, apoi, cu oameni probi și de caracter nu se încap tranzacțiuni încurcate. Ei vor cere pentru națiunea lor cât li va ordona națiunea ca să ceară, și nu vor cede nici o iotă din pretensiunile lor, căci nu vor avea astuția de a o face. Dacă mai are cineva o singură îndoială despre importanța unui congres, acela cugete numai cât de degradați trebuie să fim noi românii, dacă până și maghiarii, poporul cel mai decăzut al Europei moderne, au ajuns să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zis noi s-a împlinit. Cehii cer autonomia țărei lor; galițienii, tirolezii, triestienii cer aceeași esență sub alte forme; ba chiar organul jidanilor unguriți, "Pester Lloyd", are inspirațiunea de a recomanda guvernului austriac o deplină îndreptățire a naționalităților. Adecă, cu astuția ce li e proprie, vor a localiza reforma Austriei și uită intenționat că este și o Transilvanie care cere aceeași autonomie pre care o cere Boemia ori Galiția. Opiniunea publică a Austriei s-a pronunțat pentru căderea constituțiunei, pentru răsturnarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de obicei sunt delicați și nu sunt delicați decât cei care pot fi și violenți! Restul sunt leșinați și grosolani."90 (s. a.) O asemenea personalitate complexă și contradictorie va dori să apară sub o înfățișare sau alta, ascunzându-se cu astuție în spatele unei măști. E definiția cea mai simplă care se dă personae. Prin Ladima și Fred Vasilescu, autorul își escamotează caracterul violent, lăsând să se întrevadă numai masca sensibilității și lucidității. Eroii sunt rareori cuprinși de accese de furie: la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context al Grădinii adamice. Nici finalul nu e lipsit de conotații mistice. În atmosfera apocaliptică provocată de otrava preparată de ignobilul Claudius, cuvintele lui Fortinbras și, în egală măsură, glasul înțeleptului Horatio, dator să spună
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-l va distruge și-l va ridica În doar trei zile?). Astfel arhiereii justifică arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar Înrudirea apropiată cu marele preot Îi explică, Îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar Îl și descalifică moral de la bun Început. Iuda nu apare, așa cum e descris În evanghelii, ca un ucenic à
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-l va ridica În doar trei zile?). Astfel arhiereii justifică arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar Înrudirea apropiată cu marele preot Îi explică, Îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar Îl și descalifică moral de la bun Început. Iuda nu apare, așa cum e descris În evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
necesare, atari cercetări se văd împiedicate din motive nu tocmai anevoie de înțeles. Inerția oarecum mecanică, dar și conservatorismul cinic-lucid sînt, firește, cele mai puternice dintre ele. Sîntem încă în bună măsură dominați de starea unui artificiu de conștiință, cu astuție indus de procedeele propagandei totalitare și, din păcate, trecut în zona reflexelor, stare ce răspunde cum un blasfemic ecou artificiului unei creații silite a se derula într-un context ideologic: „Nimic din ce se întîmplă în procesul unei literaturi dezvoltate
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
Franței s-a lăsat amăgit pînă la un punct de cîteva elemente de "normalizare", de factură, desigur, pur cosmetică, a sistemului sovietic, cît și de "generozitatea" unora din punctele sale doctrinare. Din prima categorie menționează deschiderea bisericilor pravoslavnice, permisă de astuția lui Stalin care voia astfel să-și amelioreze imaginea în ochii Occidentului (era o minimă "liberalizare", "efectuată doar sub presiunea evenimentelor"). Din a doua, impresia că bolșevismul emana totuși, în ultimă instanță, precum o variantă, fie și insolită, a democrației
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
Alecu Russo". O chestiune de-o neîndoielnică importanță o reprezintă acceptarea insuficient critică, evident "complezentă", a unor judecăți mai mult ori mai puțin convenționale, emise atunci cînd defensiva esteticului atît cît era îngăduită recurgea la manevre specifice, uneori coroborate cu astuție de "foruri", conducînd la "o iluzorie scară de valori, promovată stăruitor în deceniile dictaturii comuniste". Exemplele, îndeajuns de convingătoare, nu absentează. O ambițioasă lucrare academică e izbită de un grav discredit: "Dicționarul General al Literaturii Române, pe cale de realizare tipografică
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
și, da, mai observă apoi cum vocea i se lăsa privită dintr-o dată cum un nud roșu ascuns într-un squar deasupra căruia răsună Mazurka în a-Moll de Chopin, iar nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu astuție faptul că amintirile lui mirosind a mosc ca și arhivele akashice tîrzii se găseau de mult în afara corpului pe care, în cîteva ceasuri lungi, îl împături cu grijă, îl netezi pe la rotunjimi ca un doctor ce caută cu suprafața nehotărîtă
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
lui Spătaru le conține și le cheamă. „Rege, te aștept la Babilon”, magnetica invocare din titlul și cuprinsul unei fascinante anchete, dominată de prodigiosul Alexandru Macedon, i-a bîntuit curiozitatea lui Malraux, în anii săi tîrzii, - tocmai pentru că stîrnea, printre astuțiile investigative ale prozei contemporane, un duh de singular eres, anexîndu-și netemător cronologii și ipoteze docte. Așa îmi place să citesc, sagace eruptivă, exhortația memorialului de istorie, adunat în propunerile îndrăznelii creatoare, pe care, la rîndul său, o ilustra pregnant Mircea
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
sibilinice rostite ca scut de apărare, ci amănunte de strictă specialitate folosite cu elan ofensiv. Dacă e să dau un accent drastic, teologii fură argumentele fizicienilor spre a le folosi în avantajul doctrinei proprii. Riscînd un calambur facil, arguția cere astuție, adică oratoria cere un dram de viclenie, iar de arta cu care își alege argumentele depinde și gradul de persuasiune cu care Keith Ward știe să se facă ascultat. Să recunoaștem, schimbarea de atitudine e spectaculoasă: de unde pînă mai ieri
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
în retragere, modest, copleșit... Cineva propuse să repetăm experimentul, așa, ca chestie. Ar fi fost a treia oară. Am reluat de la capăt totul. Suzy aștepta nerăbdătoare. Acum sînt sigur că știa. Se uita la mine cu intensitate și cu acea astuție feminină comună întregii specii a mamiferelor antropoide dezvoltate. Ea primi din nou bomboana, o mirosi cochetă o secundă, două, - și aici trebuie să fac stop cadru și să reproduc două observații... Prima din dec. 1978, de la fața locului, cînd Suzy
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon. Cei mai de seamă poeți ai noștri care au abordat tema religioasă constituie mai cu seamă dovezi ale ereziei decît ale ortodoxiei. La Arghezi, Dumnezeu e abordat cu astuție, fie spre a fi mustrat pentru incomunicabilitatea în care se înfășoară, fie spre a i se propune o complicitate precum unui egal cu care s-ar putea trata afaceri, fie cu o persiflatoare condescendență precum un stăpîn fudul, fie cu
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
pune cel puțin două chestiuni. În primul rînd, a fost oare autorul Cîntecelor de pierzanie, în perioada 1945-1965, un instrument docil al partidului și al statului în "mașinăria de îndrumare" a literaturii sau doar un simplu "administrator al literaturii"? Cu astuție, Mihai Beniuc încearcă a ascunde scopul de înrobire ideologică a scriitorilor, pedalînd pe ajutoarele materiale pe care le-a acordat acestora. Dar cine se scuză se acuză: Dincolo de efectul său principal - șireata evitare a păcatului privind ipostaza de îndrumător politic
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
Gheorghe Grigurcu În legătură cu Ana Blandiana se pune din nou chestiunea scriitorului-cetățean. Adică cea a implicării noastre în viața civică, taxată de unii drept o absență de la masa de scris, o dezerțiune dacă nu chiar o impostură. Cu cîtă astuție încearcă a întoarce lucrurile pe dos cei cărora nu le convine o anumită atitudine a scriitorilor și care se străduiesc, în consecință, a produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este oare mai curînd a celor ce-și înfundă
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
cu mîinile), rugăciunea sau tăcerea. Orice încercare de a i te împotrivi dă naștere unei reacții de îmbrobodire și mai tenace. Dar cel mai anevoios e să cauți să-l învingi cu mijloacele rațiunii, bătălia fiind pierdută de la început grație astuției de maestru dialectician pe care o posedă. În fine, a șasea trăsătură e că, judecat cu unitățile noastre de măsură, Diavolul e irezistibil. Nu i te poți împotrivi decît cedîndu-i, și apoi vrei din nou să fi ademenit. E momitorul
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Hangerlioaica. . - Soția ministrului, tanti! . - Ah, da, prin urmare e căsătorit. . - Evident! Este influentă, poate servi.- Și... ce să vizitez? . . - Pe doamna Pomponescu, are o zi. . - O zi? Eu nu fac vizite particulare. Tratativele fură reluate pe o altă bază, prin astuția lui Gaittany, care ținea să se achite de partea formală a misiunii lui: aducerea prințesei în casa Pomponescu. Prințesei i se spuse că e vorba de o societate de doamne în scop caritativ. În acești termeni, prințesa consimți să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevăr, ce e mai periculos decât iluzia la care dă naștere Costinescu, Carada, Stolojan e tutti quanti, că fără muncă, fără merit, fără un dram de creieri sănătoși poți ajunge milionar? Este visul moleșitor al minelor de aur câștigate prin astuție care întunecă mintea poporului românesc, încît nu vede că singura cale a avuției e munca, singura a înălțării sociale meritul. [16 mai 1882] ["SE ZICE CĂ PREA DĂM"] Se zice că prea dăm gură de lup onorabililor adversari și că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit. Se vede Că puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii, și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]