26 matches
-
eu? Eu, ca informator, ce loc ocup în această scenografie gigantescă, impudică și grotească. Mă tem că, fără să înțelegem împreună aceste lucruri până la capăt, voi ieși din această scenă păcătos și senin. Ba poate chiar și încântat de felul astuțios în care m-am descurcat în viață. Doar știm prea bine că orice conștiință are, perfect încapsulate în ea, mecanisme impecabile de băgare sub preș a porcăriilor pe care le facem. Când e vorba de noi, suntem gata oricând să
INFORMATORUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1453153824.html [Corola-blog/BlogPost/380236_a_381565]
-
nicio greșeală. Într-o tot mai dezolantă lipsă de onoare și bărbăție, România nu mai este în stare decât de păguboase gesturi grețosipocrite (lumînările propuse de Antena 1 sau 2, ce mi-o fi una, ce mi-o fi alta), astuțioase și demagogice recursuri la textele bibliei europene, și formale participări la anemicele măsuri comune de menținere a standardului de civilizație dobândit în Europa. Din aceeași dezolantă lipsă de onoare și bărbăție, nimeni nu se întreabă dintre politicienii noștri, dacă intrarea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Ceea ce interesează mai mult în aceste reflecții, sublim argumentate, sunt protagoniștii, care întrupează, în mare măsură, dimensiunea ridicolului: Søren Kierkegaard, sugestiv numit de către eseist "Nebunul din Copenhaga", și Gandhi, aflat în postura ridicolă de a lupta cu artileria și diplomația astuțioasă britanică de pe poziția principiilor non-violenței, a vieții interioare și a forței contemplației. Nu în ultimul rând, sunt amintiți Isus și Don Quijote. Afirmând răspicat celor din jur că El este Fiul lui Dumnezeu, Christos se plasa (intenționat?) într-o postură ridicolă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Nu cîți poeți activează azi în spațiul (generos dilatat) al vieții literare, ci cîtă poezie adevărată se produce - iată problema elementară de la care ar trebui urnită orice discuție. Altfel riscăm să încheiem dialogul (înainte de a-l fi început) cu răspunsul astuțios dat de Caragiale prin 1897 într-un interviu parodic: <<starea în care se află literatura noastră astăzi este cu deosebire satisfăcătoare; după statistica personal făcută de mine avem cu 150 de poeți mai mult decît ar trebui unei națiuni în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nou-nouțe (unde zac totuși, frumos așezate în straturi, de o jumătate de veac), dintre care doar câteva au fost deschise și folosite. Și după toate aparențele vor rămâne, rezistând cu succes timpului, ca și până acum: invincibilă falangă a precarității astuțioase; încât n-ar fi exclus ca la ospățul de înviere să ne servim tot de scobitorile „Sun”! * Pe la sfârșitul anilor ’70 am scris și am publicat o carte (la care țin) intitulată Spațiul în literatură. O carte despre spațiul deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu rareori, sinucigașă pornire a cuiva care, În atâtea alte și decisive ocazii, a dat dovadă de un bun-simț salvator și eficient. Însuși cuvântul, verbul „a explica” este nepotrivit, fals, mal en place. Nu, În aceste cazuri, nimeni, oricât de astuțios, de „obiectiv”, de „realist” ar fi, nu poate „explica” mare lucru; orice bâlbâială rațională, „argumentată, logică” etc., mai mult Întunecă datele problemei, ca și „problema” Însăși. (Unii corifei ai exilului românesc de la Paris, În frunte cu Eugen Ionescu, cu fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu tinerii regizori marcând în dreptul lor cuvântul „Remember”. Și-i puteți ține minte pe Torok Thamer cu Clinica, povestea unui dinte cu propria sa existență încheiată dramatic cu o vizită la dentist, pe Melinda Kádár cu Două adevăruri, cu o astuțioasă analiză psihologică de un umor absurd și coroziv, excelentul Growing al Roxanei Andreea Bențu, îndrăznesc să spun cea mai bună animație corelată cu o întreagă Lebensphilosphie de o ironie profundă care mi-l evocă pe Ion Popescu-Gopo și omulețul său
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
dintr-un interviu al autorului, reprodus de Carmen Mușat în prefață, avertizează însă că proiectul romanesc, numit inițial Blue(s), se voia „o carte mai ușoară”, o încercare de destindere creativă după vampirizanta Pupa russa. Gheorghe Crăciun, scriitor cu o astuțioasă conștiință artistică, era onest cu sine și cu ceilalți: Femei albastre nu este un roman de cinci stele. Dar este unul în care se regăsește „marca” prozatorului optzecist, atât la nivel stilistic, cât și la cel al viziunii (pactul somatografic
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
noastre de la gurile Dunării, nu credem că se cuvine a admira ,tot ce mișcă" în spațiul apusean, a ne reprima orice rezervă. în viața publică, spiritul critic e oricînd necesar. O admirație oarbă, o genuflexiune umilă (ori, și mai grav, astuțioasă) în fața fie și a unor culturi și civilizații cu elemente, pentru Estul Europei, paradigmatice, n-ar semnifica decît o reducție intelectuală și un minus moral. Totul e să punem corect accentele și să ne dozăm obiecțiile astfel încît ele să
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
episod de familie, o avere considerabilă cu moștenitori desprinși parcă din panoplia familiei Adams: Dmitri (Adrien Brody), fiul doamnei D., o colecție de surori cu priviri vorace, un bodyguard desprins ca dintr-un film noir, Jopling (Willem Dafoe), un valet astuțios și elegant, Serge (Mathieu Amalric). De partea bunilor se află remarcabila cofetăreasă Agatha (Saoirse Ronan), iubita lui Zero și incidental o mână de pușcăriași desprinși parcă dintr-un film mut, cu Lidwig (Harvey Keitel) pe post de șef. Compozițiile meticuloase
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
o jumătate de veac. Oare politicianismul nu poate fi făcut din nou răspunzător pentru o sumă de încălcări ale moralei culturale, pentru o serie de compromisuri și carierisme? Chiar dacă e un politicianism "de catifea", ce preferă a-și pune masca astuțioasă a "apolitismului": "Așa-zisele și așa de multele trădări ale oamenilor de cultură n-au existat, pînă cînd n-au început să existe delimitări ale libertății lor, infiltrări de natură politică în munca lor, deziderate pentru degradarea specialității lor, prin
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Da, dar asta nu înseamnă că am citit. De exemplu, susțin că n-am citit niciodată Ulise. L-am tradus pe capitole." Ambiguitatea necesară În FAMILIA din februarie, Gh. Grigurcu își mai aduce o dată aminte, și tot fără simpatie, de „astuțiosul Ov. S. Crohmălniceanu", „vulpea sastisită a criticii românești" din care optzeciștii și-au făcut „un dascăl-model și un mentor". Ocazia cuvioasei rememorări este „pensia substanțială" pe care Ov.S. Crohmălniceanu ar fi dobândit-o din partea statului german. Nu știm cum stau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
criticii lui Marian Papahagi, pe lângă toate celelalte însușiri ale ei probate și în Cumpănă și semn, Fața și reversul, Fragmente despre critică: efortul de a distinge individualitățile dincolo de crusta convențiilor, de a căuta particularitățile textuale pe baza unui demers analitic astuțios, care să nu ducă la atomizare, ci la identificarea unor posibile invariante. Și ca totdeauna, criticul încheagă monografii-analitice cu caracter hermeneutic-filologic, în care componenta personală conține un loc de prim-plan. Între colonadele metodei, coabitează experiențe și implicări în stare
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
splendoarea lui. Pe ecran, soldatul german ucis de către răzbunătoarea Judită, Shosanna, apare prins într-un fermecător gros-plan continuând să ucidă americani cu precizia unei mașini de cusut, americani care se înșiră ca vrăbiile pe sârmă pentru a fi lichidați de astuțiosul snipper. Prietenul Shosannei declanșează un incendiu în spatele pânzei ecranului într-un moment climactic în care Shosanna apare înregistrată pe ecran, ca o Valkirie, o imagine faustică desprinsă parcă din filmele lui Murnau. Pe fundalul de flăcări, Shosanna își proferează apocaliptic
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
cât la descriere și mai puțin la analiză și - și pentru acest motiv - nu am fost întotdeauna de acord cu acei istorici literari care ne-au trecut, pe noi și textele noastre, la capitolul Proza de analiză. Nu interesantul și astuțiosul procedeu de a înșira una după alta verigile unui raționament pentru a ajunge la o concluzie, slujindu-ne de logica clasică, formală, a fost preocuparea noastră în timpul unei lungi, și, după cum se vede, prolifice cariere, ci... sondele aruncate în acele
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
romanțe de peste Biblie și Apocalips"), ajungînd la concluzii ce n-au nimic comun cu sacrul, de ordin apăsat teluric: Singurul lucru ce se poate vedea într-un individ: scheletul impersonal, uniforma esențială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuțioasă, în termeni nu numai neprotocolari, ci și adesea triviali, făcut răspunzător pentru inaccesibilitatea în care se înfășoară, ținut în șah printr-un raționalism de tarabă, oltenesc. Pentru Arghezi, Domnul e un fel de jucărie. Evident, cheia ludică în care preferă
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
rețete de fericire nu fac doi bani, doar prostia primește trofeul principal atât timp cât ea posedă cauțiunea inocenței. Mai este un fapt care atrage atenția în film, felul în care Woody Allen folosește câțiva actori consacrați hollywodian în roluri emblematice. Mereu astuțiosul Anthony Hopkins, alias Hannibal Lecter, devine aici un bătrânel aflat la andropauză, dezorientat de cura cu spanac, hrănindu-și performanțele sexuale cu pastile viagra și complet depășit de evenimentele din viața lui. Antonio Banderas, amantul latin, alias Zorro, alias El
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
lui Miriam sau își confecționează memoriile de contestatar al regimului care încep cu periculoasa vârstă de 14 ani. Să ne amintim, aceasta este vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul Andrei, iar „Prințesa din Sega" își instruia astuțioasă prietenul școlar asupra raportului constructiv al tineretului revoluționar cu Partidul prelucrând intestin în catacombe chipul ascetic al lumii de mâine. Din pravila existențialistă a lui Jean Paul Sartre nu a mai rămas decât un clișeu și pretextul pentru a face
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Sînt deziluziile date de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți". Astfel confesiunea criticului nu e prezumțios ori astuțios ruptă de context, riscant suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l reamintesc pe
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
de la bordul vaporului sunt redate aproape oră cu oră, în încercarea de a fixa reperele temporale, chiar dacă modificările de la o oră la alta nu depășesc formula unor dări de seamă lipsite de relevanță. S-ar putea chiar spune că menționarea astuțioasă a cronologiei accentuează și mai mult lipsa de orizont și de consecință a întâmplărilor. Cele patru zile nu sunt un interval magic, al revelațiilor și introspecțiilor decisive. Sunt doar un fragment din viața fără sens a cuvintelor și a oamenilor
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
refăcea mereu vlaga în contact cu glia maternă. Sertorius ar fi pus să i se dezgroape osemintele, o statură înfricoșătoare, spun legendele, de vreo 30 de metri! Imensitatea care-l incită, însă, pe Gorduz e mai degrabă de ordinul himericului astuțios, rostogolind timpul dincolo de istorie, cu indiferența căluțului de lemn al copilăriei, care împinge din cale o roată simbolică. „Grăbită", cum îi spune sculptorul, nu să răspundă performanțelor curente, ci să existe în sine, peste convenții, Himera astfel concepută, avansînd năstrușnic
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Constantin Țoiu Primul care contravenise planului Creației este șarpele, (politicianul princeps) bineînțeles, întâiul deghizament al răului, al perversității, jivină astuțioasă, pe care Dumnezeu o pedepsește crunt, să se târască pe pământ, să mănânce numai țărână, femeia să-i zdrobească țeasta, oriunde îl va întâlni, iar el să-i înțepe călcâiul, - indicație ciudată. Foarte importantă va deveni de aici înainte relația
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
păcatele extraliterare ale persoanei sale, ci tocmai cele săvîrșite prin cuvînt, deversate în operă cu un efect nociv. În vreme ce, în epoca lor de crîncenă glorie, politrucii culturali nu osteneau a osîndi ,arta pură", acum succesorii lor sofisticați pînă la o astuțioasă poziție dilematică o aduc în prim-plan, cu intenția de-a disimula derapajul etic-estetic, sau cum s-a zis, cu un termen persiflat de noii oportuniști, estetic. Două aspecte ale acestei abordări ne-ar putea părea amuzante dacă n-ar
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Întrebând, evit banalitatea unei aprecieri ipocrite, ceva de genul "Minunat!" sau "Ce text extraordinar!", dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii când aerul, în stânga mea, vibrează sub pintenul așteptării. Așadar, întrebarea " Cînd ați scris paginile acestea?" mi se pare, ca soluție, deosebit de astuțioasă. Pot să-mi spun: Ce onest sînt! În loc să mă pretez la o laudă nerușinată, sânt politicos și nu fac decât să îmi manifest interesul cerând o informație despre sorgintea temporală a textului. În același timp principele e liber să înțeleagă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]