8,705 matches
-
Acasa > Literatura > Comentarii > TEODOR BARBU : RETORICA BALANSOARULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Recenzie de Prof.D.Păsat Teodor Barbu: Retorica balansoarului Motto: Podul de cuvinte-al vieții, Atârnat peste genuni, Doar poeții-l trec, ca niște Tineri cavaleri nebuni. Oare câți din noi vor ști Dincolo de pod ce-o fi? Mărturisesc că sunt încântat și plăcut surprins că Teodor Barbu, de care mă leagă o sinceră amiciție, făurită
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
comparație că viața este tristă și monotonă și goală și fără culoare. Haideți și cumpărați senzații de categoria grea, să devii cool, șmecher,megabeton. Dar buldozerul l-a nimerit drept în față și l-a înhățat fără cuvinte, dovezile îi atârnau de gât, de creier, cândva senin și rațional. I-a spart parbrizul din ochi, dar i-a lăsat ștergătorul de lacrimi să-și plângă toți anii tinereții, expuși la pericole cu nonșalanță. Doi ofițeri îmbrăcați regulamentar, i-au pus cătușe
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBIRE CURGÂND Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă trezesc în fiecare dimineață ca un salcâm înflorit cu dragostea atârnându-mi ciorchine în suflet doar dorul de tine mereu căutat, niciodată găsit. Mă trezesc dimineață, ziua mă unge cu mir pe creștet fire de iarbă se-ndreaptă-n lumină nopți de-aștepare ca iubirea să vină le strâng cu ardoare ca
IUBIRE CURGÂND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubire_curgand_.html [Corola-blog/BlogPost/355427_a_356756]
-
-și schimba, Azi coroană-ncărcată, Mâine tulpina felina, Azi uscată, mâine de picuri plină. Soare blând, dulce adiere, Zburliți copaci, Stârnita de furtună a ramurilor apropiere. Nori albi, pufoși sau negri de mânie, Crizanteme-n bigudiuri, Ramuri lungi de salcii atârnând în armonie ---------------------------------------- Rodica EIZIKOVITZ Haifa, Israel 10 aprilie 2015 Referință Bibliografica: Rodica EIZIKOVITS - VERSURI PURTATE DE VÂNT / Rodica Eizikovits : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Rodica Eizikovits : Toate Drepturile
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/rodica_eizikovits_1428650561.html [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
bate vântul puternic. Mereu îmi iese un om în față. Tresar. Dacă iarna reușește să alunge regretul și dacă lacrima se oprește înseamnă că totuși există contur. Suntem nimic necesar într-un haos necesar, construit din puncte goale ce-au atârnat la un moment dat pe un drum gol, mă las purtată de o singură numire a iubirii. Duminica îmi las capul plecat peste vocea ce-și spune rugăciunea. ... doar dacă nu ne strivește cuvântul un trecător grăbit și greu . Sîsîitul
ÎN MOARTE AM TIMP SĂ-NŢELEG IUBIREA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_moarte_am_timp_sa_nteleg_iubirea.html [Corola-blog/BlogPost/366911_a_368240]
-
călătorit prin lume./ Sufletul îl simt chiar tânăr/ Și-s copil, de-atâtea ori! Răbdarea, răbdarea vine din credință. Durerea, durerea vine din iubire. Între credință și iubire sau cu multă credință și iubire...s-a regăsit! “ De suflet îmi atârnă o povară/ Aș vrea să -mi smulg și inima din piept/ Am așteptat o iarnă, o primavară,/ E vară -acum și încă mai aștept! Aștept o liniște micuță, lină,/ O ușurare, să pot respira,/ Să fiu ușoară, să zburd prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/va-invit-in-sufletul-meu/ [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ȘUVOIUL APRINS Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cât am mers și am vorbit cu pomii verzi sau ofiliți cu norii atârnați de cer ori albastru efemer, și cât de mine se adună în spiritul umbrit de lună. Am adormit pe o șoaptă cu inima spartă. Cine vrea către izvor înoată împotriva curentului, șuvoiul aprins, dar am învins. Referință Bibliografică: Șuvoiul aprins
ȘUVOIUL APRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1478766905.html [Corola-blog/BlogPost/376966_a_378295]
-
iluziile de odinioară, peste secundele de agonie din sine, ce au frânt mereu în cioburi invizibile părți ale ființei, e momentul de desprindere definitivă și rupere, fir cu fir, a acelor bucăți de amar învins prin trecerea timpului, care au atârnat, prin toată greutatea lor, pe fragilitatea sufletului, devenind poveri cărate permanent pe aripile sale, acestea nemaireușind a-și lua zborul... Din liniștea întreagă contemplată în șir lung, pe deplin, cu pași ai minții explorând prin anticamera timpului ce va veni
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1484703095.html [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
nu poți să știi de-ntors te miruiește n-avea habar că-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424762906.html [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
inventat corida au existat și encierros - denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său „Señas de identidad”. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375529678.html [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
înger”) Iar în poemul “Fără tine”, Marius Cioarec își continuă declarația de iubire în același registru: “Fără ochii tăi sunt orb Drumurile sunt doar colb cenușiu Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale-mi atârnă ca niște liane prăfuite Fără vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1413178301.html [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
este nevoie a prelungi tăcerea și a nu ieși din spațiul ei. Despre tăcerea ca înțelepciune au vorbit filozofii și scriitorii, spunând că uneori tăcerea înseamnă putere și profunzime, filozoful german Arthur Schopenhauer asemuind-o cu un copac de care atârnă fructul numit pace. Este necesar, ca atare, un frâu al limbii, timp în care gândul să discearnă vorbele. „Cel ce slăbește frâul limbii dovedește că e departe de virtute” spunea Pustnicul Avva Isaia (sec. al IV-lea). A tăcea și
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1429303774.html [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
de pe creștet, urâțită și de alți câlți crescuți anapoda prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi dinți, ultimii care, deși șubreziți, mai puteau devora încă și o piele de animal! Nu se poate spune că acest nenorocit era din cale-afară de vitregit de soartă, căci avea și ochi, și urechi, și picioare, și un stomac
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Porni mai departe, împingând din mâini și din picioare. Dar iată că mâinile sale, bâjbâind prin lut, reușiră să atingă o bucată de postav moale. Tragodas rămase încremenit: la numai un pas de el, înspre malul rece al râpei, zări atârnând un cadavru. Părea a fi un oștean al Atalyei. Privi înspăimântat ciudățenia aceea din fața ochilor lui, care părea inert și fără grai. Se apropie de fața lui, i-o atinse cu grijă și constată că nu respiră și era rece
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
aceste culmi artistice nu anihilează sau nu estompează semnificația celorlalte opere, aparținând aceluiași creator. Realitatea, consemnată de istoria literaturii universale, ne arată că de multe ori, opera de proporții mai mici, dar cu o mare forță de concentrare și exprimare, atârnă greu în cântarul valori, germinând ideile mari, habitudini și principiile estetice de bază ale artistului ajuns la maturitate. Un exemplu elocvent este cea privind Sinfonia a IX-a care n-ar fi existat, probabil, fără celelalte producții beethoveniene, în gradație
PARTICULARITĂŢILE MANIEREI ARTISTICE ALE MARILOR OPERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Particularitatile_manierei_artistice_ale_marilor_opere.html [Corola-blog/BlogPost/370918_a_372247]
-
cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci, tată, eu întreb? Limba puțin să -i dezleg; M-a cuprins așa o milă De acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei ... Citește mai mult Printre gânduri trecătoriStrada vieții -mi dă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
copii ca două floriîntind mâna, cerșetori.Aveau haine ponositeMâinile neîngrijiteOchi frumoși -nlăcrimați.De destin și alungați.Era vară, era caldSe-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de caldDe durere ochii-mi scald.Pasul tatălui mereuOchii sufletului meu,Sufletu'-i atârnă greuScoate-un leu din portmoneu.Ce faci, tată, eu întreb?Limba puțin să -i dezleg;M-a cuprins așa o milăDe acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei... XIV. ȘAMPANIE SPUMOASĂ, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2077
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
era ținut tâlharul. Pe la ceasul al patrulea al zilei, Hasim se înfățișă înaintea procuratorului dându-se slujitorul unui bogat negustor grec de la Ierusalim. Era îmbrăcat precum oamenii deșertului cu un turban legat împrejurul frunții și bărbiei, iar la șod îi atârna o sabie scurtă ,,Jambia”. Un centurion îl introduse în camera de lucru a procuratorului iar acesta abia dacă îl recunoscu. Hasim făcu o plecăciune în fața procuratorului. -Pace ție înaltule prinț! spuse negustorul. Ave Cezar! Pleiada zeilor Romei fie cu tine
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
de iarnă. Folosit în ritualurile celtice, el era tăiat cu o seceră de aur, de un preot cu rang înalt, îmbrăcat în alb, iar ramurile trebuiau prinse înainte de a atinge pământul, pentru a nu-și pierde proprietățile tămăduitoare. Ei le atârnau apoi deasupra ușilor, pentru a-i proteja împotriva trăsnetelor și a altor rele... Mai târziu, grecii și apoi romanii, au considerat și ei vâscul, drept o plantă sacră, credința ajungând până în Evul Mediu, fiind răspândită în toată Europa. Toți cei
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
deasupra ușilor, pentru a-i proteja împotriva trăsnetelor și a altor rele... Mai târziu, grecii și apoi romanii, au considerat și ei vâscul, drept o plantă sacră, credința ajungând până în Evul Mediu, fiind răspândită în toată Europa. Toți cei care atârnau vâscul în casă, de Crăciun, aveau credința că planta aceasta atrage norocul și belșugul, îndepărtând certurile, ajutând la menținerea armoniei în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
lui Dumnezeu! -E înfiorător ce-mi spui! exclamă Denisis cu voce stinsă. -Și asta nu e tot, continuă Stephanus. Atâta timp cât cei condamnați sunt pe cruce, romanii îi păzesc pe aceștia sub cea mai aspră pedeapsă și lasă de obicei corpurile atârnate pe lemn unde animalele, păsările de pradă și descompunerea firii fac uneori să dispară orice urmă fizică a osândiților, iar ca umilința să fie și mai mare expunerea celor răstigniți se face de-a lungul unor drumuri comerciale, la răspântii
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1412141727.html [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
La top 300 e-nainte Bogat în spirit și destin Milionar - dar în cuvinte. C.I.Ușurelu - prozator: Un dur cu vorba de oțel Așa îl știm;și tu și eu La scris nu-i de loc ușurel În proza chiar atârnă greu. Gheorghe A. Stroia - poet, critic: Tinerețea-i un atu Cu-armonii de artă pură, Știu că ieri dar și acu ConSTROIA-n literatura. Cr.P.Bălan - poet, prozator, critic: Ne-am impus an după an De la Columb venind încoa Prin
CRONICI DE LA GALA PREMIILOR FESTIVALULUI – CONCURS NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ “BOGDANIA”, EDIŢIA A II-A, FOCŞANI, 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/Gala_premiilor_festivalului_mihai_marin_1371547247.html [Corola-blog/BlogPost/363705_a_365034]
-
Toate Articolele Autorului (După datina străbună astăzi este mărțișor, zi de primăvară, soare, sus pe boltă niciun nor) Astăzi este mărțișor - zi de primăvară, calendarul așa zice, dar e frig afară. Două fire de arnici, alb și roșu răsucesc, le atârn la capăt ciucuri și cu dragoste-i privesc. Am pus bucurie-n ei, gândurile mele bune, pntru fiica mea frumoasă fericire să adune. Este vremea florilor, chiar acum de mărțișor, dintr-o lună străvezie, floare galbenă îmbie. (gingașă, frumoasă floare
MĂRŢIŞOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/cardei_mariana_1456861741.html [Corola-blog/BlogPost/373336_a_374665]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DREPTATE SI PUTERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dreptatea a căzut răpusă Este atârnată-n gard, peste redută, Și a plesnit in frunte un semi-adevăr Ca să ofilească florile de măr. Ce dogmă pică-n caznă și usucă Individul cu puterea lui coruptă, O excepție care contrazice Pe un mare filozof, cu nume Nietzsche. Dreptatea
DREPTATE SI PUTERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dreptate_si_putere.html [Corola-blog/BlogPost/351401_a_352730]
-
a rămas agățat în cuier altul stă cuminte să nu-l găsești sub streașina nopții noaptea aia de pomină în care ne-am îmbătat unul de mirosul celuilalt și beat era și fluturele din goblenul cu vise o aripă îi atârna pe albul peretelui își trăgea visele din moarte Știu că azi era tot acolo am vrut să-l trimit înapoi în lumea lui frumoasă ca mine când mă uit în ochii tăi de ieri dar m-a privit trist și
VINA DE-A NU MAI FI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_vina_de_a_violetta_petre_1361270378.html [Corola-blog/BlogPost/351949_a_353278]