26 matches
-
cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră, așadar. O lectură propusă de Simon - și de gnosticii licențioși - trece prin interpretarea anumitor versete din textele lui Pavel din Tarsus. De unde și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care constată că atunci când te
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
catolicism și un curent de cugetare augustinian, reprezentat cu strălucire în Evul Mediu de către franciscani. Franciscanii augustinieni și dominicanii aristotelicieni au dus unii cu alții lupte înverșunate și pline de dușmănie răzbunătoare, pentru afirmarea acestor concepții deosebite, cu rezultatul că augustinismul a rămas totdeauna pe planul al doilea. O altă încercare de a înlocui aristotelismul ca bază naturală a teologiei a fost cartesianismul. Descartcs a voit, într-o vreme de mare sterilitate a scolasticii, să pună adevărurile de credință pe alte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Anneliese, Die Vorläufer Galileis im 14. Jahrhundert, ed. a II-a, rev., Edizioni di storia e letteratura, Romă, 1966. Maiocchi, Rodolfo (ed.), Codice diplomatico dell'Università di Pavia, vol. 2, Fuși, Pavia, 1905-1915. Marrou, Henri-Irénée, "Saint Augustin, Orose et l'augustinisme historique", în La storiografia altomedievale. 2 vol., editat de Centro Italiano di Studio sull'Alto Medioevo, Spoleto, Presso la șede del Centro, 1970, 1, pp. 59-87. Migne, Jacques Paul (ed.), Patrologiae Cursus Completus. Series Latină, vol. 244, Turnhout, Paris, 1844-1864
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
text A. Lippold, trad. it. A. Bartalucci și G. Chiarini), Fundația Valla, Mondadori, Milano, 1976; Les Belles Lettres, 1990-1991 (M.-P. Arnaud-Lindet). Studii: E. Corsini, Introduzione alle Storie di Orosio, Giappichelli, Torino, 1968; H.I. Marrou, Saint Augustin, „Orose et l’augustinisme historique”, în La storiografia altomedievale, Centro Ital. di Studi sull’Alto Medioevo XVII, Spoleto, 1970, pp. 59-87; A. Marchetta, Orosio e Ataulfo nell’ideologia dei rapporti romano-barbarici, Instit. Stor. Ital. per il Medioevo 174177, Roma, 1987. 2. Marius Mercator îl
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul de la Orange, care în 529 au condamnat semipelagianismul. Acest augustinism înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale Sfîntului Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sînt reluate 106 sentințe din culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care Prosper, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom surprinde mereu în scrierile sale. Aceste maxime vădesc însă o atitudine mai puțin hotărîtă în apărarea augustinismului - mai critic în privința doctrinei predestinării -, probabil fiindcă Prosper se afla la Roma atunci cînd le-a scris și mediul cultural roman l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al V-lea. Bibliografie. Ediții: PL 45. De ingratis: Ch.T. Hengelmeyer, Catholic University, Washington, 1961; M.P. McHugh, The Carmen de providentia Dei, Catholic University, Washington, 1964. Studii. Despre premisele așa-numitului „semipelagianism”, cf. M. Cappuyns, „Le premier représentant de l’augustinisme médiéval”, în Rech. de théol. anc. et médiév. 1 (1929), pp. 309-337; R. Lorentz, Das Augustinismus Prospers von Aquitanien, ZKG 73 (1962), pp. 217-252; V. Grossi, La crisi antropologica nel monastero di Adrumeto, Aug. 19 (1979), pp. 103-133; Idem, „Il
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. în al doilea rînd, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. însă nu prezentarea acestor motive previzibile și, pînă la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face ca poemul să fie interesant. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime povestirii facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă poemelor care se scriau încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să fie considerată o invenție ambiguă. Dar dacă autorul Predestinatului este Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului. în sfîrșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres), o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici se discută predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacob și Esau; apoi problema copiilor morți fără botez, precum și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sînt preotul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ultimii ani ai secolului al IV-lea în ciclurile de omilii ale lui Maxim din Torino sau Augustin. Fulgențiu este un literat foarte important, în ciuda repetării, sub anumite aspecte obligatorie, a temelor antiariene și în ciuda faptului că respectă cu strictețe augustinismul. Biografia lui, scrisă de Pseudo-Ferrando din Cartagina, pe care l-am amintit deja, ne prezintă un personaj mult diferit față de cel ce rezultă din operele sale, adică un om foarte preocupat de problemele spirituale, uneori nesigur și înclinat spre crize
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
canonice și dogmatice sau tradiției vii, de-a pururi prezente a Bisericii"16, precum s-a întâmplat cu "sinoadele tâlhărești". Argumentația naeionesciană corectează eroarea fostului ministru Vasile Goldiș referitoare la infailibilitatea sinodală, eroare care îl plasează în registrul catolic al augustinismului. Fericitul Augustin este autorul celebrei teorii fides implicita potrivit căreia creștinul e dator să urmeze "orbește indicațiile Bisericii, oricare ar fi ele, pentru a fi mântuit". Nae Ionescu accentuează un fapt central: PENTRU ORTODOXIE, INFAILIBILITATEA SINODALĂ ESTE CONDIȚIONATĂ. Condiționarea este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de A. Lippold, trad. de A. Bartalucci și G. Chiarini), Fundația Valla, Mondadori, Milano 1976; Les Belles Lettres, 1990-1991 (M.-P. Arnaud-Lindet). Studii: E. Corsini, Introduzione alle Storie di Orosio, Giappiscelli, Torino 1968; H.I. Marrou, Saint Augustin, Orose et l’augustinisme historique, în La storiografia altomedievale, Centro Ital. di Studi sull’Alto Medioevo XVII, Spoleto, 1970, pp. 59-87; A. Marchetta, Orosio e Ataulfo nell’ideologia dei rapporti romano-barbarici, Instit. Storia Ital. per il Medioevo 174177, Roma 1987. 2. Marius Mercator Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul din Orange care în 529 au condamnat semipelagianismul. Acest augustinism înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale S. Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sunt reluate 106 sentințe din culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care Prosperus, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom surprinde mereu în scrierile sale. Aceste maxime sunt însă dovada unei atitudini mai puțin hotărâte în privința apărării augustinismului, probabil pentru că Prosperus se găsea la Roma atunci când le-a scris și ambianța culturală romană l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972 (Expositio
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al cincilea. Bibliografie. Ediții: PL 45. De ingratis: Ch.T. Hengelmeyer, Catholic University, Washington 1961; M.P. McHugh, The Carmen de providentia Dei, Catholic University, Washington 1964. Studii. Despre premisele așa-zisului „semipelagianism”, cf. M. Cappuyns, Le premier représentant de l’augustinisme médiéval, „Recherches de théol. anc. et médiév.” 1 (1929) 309-337; R. Lorentz, Das Augustinismus Prospers von Aquitanien, ZKG 73 (1962) 217-252; V. Grossi, La crisi antropologica nel monastero di Adrumeto, Aug. 19 (1979) 103-133; Idem, Il termine „praedestinatio” tra il
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. În al doilea rând, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. Însă nu prezentarea acestor motive previzibile și, până la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face interesant poemul. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată aproape în întregime narării facerii lumii, are forma unei epopei biblice, analoagă acelor poeme care se scriau încă de pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie considerată declarația autorului care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale. Dar dacă autorul Predestinatului ar trebui să fie Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului, ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona. În sfârșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era la Dumnezeu”; Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres) o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacov și Isav; apoi problema copiilor morți fără botez ca și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sunt presbiterul Ioan și diaconul Veneriu, originari din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în ultimii ani ai secolului al patrulea în ciclurile de predici ale lui Maxim din Torino sau Augustin. Fulgențiu este un literat foarte important, în ciuda repetării, sub anumite aspecte obligatorie, a temelor antiariene și în ciuda faptului că respectă cu strictețe augustinismul. Biografia lui, scrisă de Pseudo-Ferrando din Cartagina pe care l-am amintit deja, ne prezintă un personaj mult diferit față de cel care rezultă din operele sale, adică un om foarte preocupat de probleme spirituale, uneori nesigur și înclinat spre crize
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru acest tânăr cu rădăcini oltenești care vrea să se instruiască temeinic și în economie. Obține în 1927 diploma de studii superioare de doctorat în științele politice și economice. Cam tot atunci ține o conferință publică cu tema Tomism și augustinism în filosofia creștină sau face însemnări pe marginea mișcării artistice franceze. V. vrea să devină un spirit interdisciplinar și nu-și refuză, nici acum, nici mai târziu, vreun domeniu de cercetare. Are un gust enorm al cuprinderii și al performanței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
întîietății inteligenței în actul voluntar, au fost condamnate de către episcopul Tempier și de Facultatea de teologie. Scrierile averroiș-tilor, precum Siger de Brabant, sînt și ele condamnate, tendința în ultimul sfert de veac al XIII-lea fiind aceea de a relansa augustinismul, sub influența franciscanului Duns Scot (1266-1308), în timp ce tradiția mistică, al cărei principal reprezentant aparține tot ordinului Fraților Minori, italianul Giovanni Fidanza, continuă să se mențină. Sf. Bonaventura (1221-1274), profesor la Paris alături de Sf. Toma d'Aquino și autor al unui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
însuși. Grație experienței interioare, sufletul se poate întoarce spre sine și, cu ajutorul credinței, poate intra în posesia rezultatelor propriilor acțiuni, poate să beneficieze de produsele sale nevăzute printre care se găsește. Dincolo de controversele doctrinare, prin contribuțiile sale de acest fel, augustinismul și-a păstrat influența până astăzi. Deși a fost teolog, Sfântul Augustin a pregătit pentru psihologie o ordine aparte de argumentare, o ordine care, după secole, va deveni fundamentul metodei introspecției. Se va găsi la el invocată existența unui suflet
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
canonice și dogmatice sau tradiției vii, de-a pururi prezente a Bisericii"16, precum s-a întâmplat cu "sinoadele tâlhărești". Argumentația naeionesciană corectează eroarea fostului ministru Vasile Goldiș referitoare la infailibilitatea sinodală, eroare care îl plasează în registrul catolic al augustinismului. Fericitul Augustin este autorul celebrei teorii fides implicita potrivit căreia creștinul e dator să urmeze "orbește indicațiile Bisericii, oricare ar fi ele, pentru a fi mântuit". Nae Ionescu accentuează un fapt central: PENTRU ORTODOXIE, INFAILIBILITATEA SINODALĂ ESTE CONDIȚIONATĂ. Condiționarea este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor janseniste nu poate fi separat de acest climat de renaștere religioasă. Două opere sînt la originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și frate al maicii Angelica, stareța
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]