157 matches
-
pe marele nostru Eminescu. Mărturile vii sunt elogiile, edițiile și monografiile care, s-au așternut în Pantheonul Ortodoxiei noastre creștine începând chiar din veacul al XIX-lea. De multe ori însă, debordantele epitete peiorative ale detractorilor sunt de fapt atribute. Autohtonismul lui Eminescu reclamă de fapt naționalimul său creștin care, se reflectă în plămada Neamului cu valoare de imperativ. Fiind un mare Profet creștin, atunci și naționalismul său ortodox are conotație profetică, de supravenerare cosmică a nației. Naționalismul creștin ortodox este
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledează pentru creație modernă inspirată din valurile autohtonismului și tradiționalismului românesc. Spre deosebire însă de tradiționalismul liber sub semnul precreștinului „Dionysos” susținut de Lucian Blaga, Crainic va milita pentru un tradiționalism ortodox inspirat din teologia mistică și a frumosului a lui „Dionisie Areopagitul”. Gândirea a stat astfel sub
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
și cea ortodoxă orientală, ce va conduce spre profilarea în cultura și societatea românească a două direcții: una pro europeană (însemnând capitalism, liberalism, urbanism, cosmopolitism, sincronism cu Europa, catolicism) și alta națională sau tradițională (însemnând preeminența agriculturii, tradiționalism, civilizație sătească, autohtonism, ortodoxie). Disputele politico-culturale, la nivelul elitelor, pe marginea acestor două curente directoare, vor conduce și la diferite viziuni ale importanței și aportului Bisericii ortodoxe și a Ortodoxiei în general, în ce privește ideile de naționalism și cultură. Este redată în carte ca
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_george_enache_.html [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
a afișat victoria semnificantului în „lupta “cu semnificatul, „s-a cartografiat “cea mai mare suprafață lirică raportată la cele cunoscute până în veacul său, s-a re (a) clamat o nouă demiurgologie, într-o topică sacralizând profanul, s-a instituit noul autohtonism etc. V. Treapta Omului-Fantă, sau zodia Fant-Omului: 11 elegii (1966). Volumul 11 elegii (Cina cea de taină), de Nichita Stănescu, publicat în anul 1966, reprezintă, după cum s-a mai observat, volumul în jurul căruia s-a dat marea bătălie a „noii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
decât înainte de 1964, important fiind doar faptul că poetul a reușit să publice „la timpul prezent al creației sale“). Altfel, titlul nu s-ar justifica decât prin argumentul că eroul liric, identificându-se în poet, este - ca și creația sa -, autohtonism declarat și profund, un pământ, numit România, ceea ce este valabil pentru oricare poet veritabil. În „deschiderea“ volumului Un pământ numit România, după cum s-a mai subliniat (supra), Nichita Stănescu a așezat poemul Necuvinte, spre a atrage astfel atenția - cel puțin
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
că merita toată atenția și tot respectul. El ar fi vrut ca și la noi (ca, de exemplu, în Anglia) formele istorice medievale să nu fi fost brutal desființate, ci mereu împrospătate de spiritul modern[44]. Eminescu a exprimat un autohtonism realist, de nuanță cultă și folclorică în același timp, dar a fost și de un modernism surprinzător, scrutând viitorul cu idei încă neexprimate de alții, cu idei care aveau să vină. Evul Mediu românesc ilustrat de Eminescu - dacă se face
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledează pentru creație modernă inspirată din valurile autohtonismului și tradiționalismului românesc. Spre deosebire însă de tradiționalismul liber sub semnul precreștinului „Dionysos” susținut de Lucian Blaga, Crainic va milita pentru un tradiționalism ortodox inspirat din teologia mistică și a frumosului a lui „Dionisie Areopagitul”. Gândirea a stat astfel sub
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
al XVI-lea, printre care un jilț domnesc ce este, fără doar și poate, o capodoperă a sculpturii în lemn. Cu alte cuvinte, doresc să subliniez faptul că în acest mare ansamblu de pictură există multe, foarte multe, elemente de autohtonism, care fac dovada incontestabilă că pictorii au fost români și nu străini veniți de aiurea. „Un străin nu ar fi putut picta lavițele noastre moldovenești pe care stau Apostolii, nici ștergarele românești pe care se odihnesc sufletele celor mântuiți, nici
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1414868588.html [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
mine / pe toate: / pe Maria, pe Ana, / pe Alexandra, pe Ioana... / Care va ajunge întâi, / pe-aceea-n perete o voi zidi. / Dar din toate femeile / a venit una singură: / Mama. Tu nu m-ai strigat, / fiule? («Mică baladă» VRF, 56 / Profund autohtonism, Patria-Mumă, sfânta Limbă Română, nou mesianism, imnologie etc. TGrp, 298). Istoricul Ion Rotaru apreciază că Grigore Vieru (Pererita-Hotin / Basarabia, 14 februarie 1935 18 ianuarie 2009) este «al doilea poet emblematic al Basarabiei, venit la aproximativ o jumătate de veac după
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
identifica în activitatea de profesor și în lirica sa. A obținut doctoratul în filosofie la Viena. Își desfășoară activitatea în calitate de profesor universitar la Seminarul Teologic de la București și la Facultatea de Teologie de la Chișinău. Este creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”. Crainic a debutat ca poet în 1906, în perioada când era elev la seminar, cu poezia "La horă" publicată în revista școlară "Spre lumină", unde semnează cu numele real, Ion Dobre. A condus revista „Flamura” și, după strămutarea revistei „Gândirea
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
după strămutarea revistei „Gândirea”, una dintre cele mai importante reviste literare din perioada interbelică, de la Cluj la București, preia conducerea acesteia de la Cezar Petrescu, devenind directorul și mentorul ei și - după cum lăsa să se înțeleagă - inițiatorul curentului gândirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism și naționalism. În "Gândirea" au apărut numeroase articole și eseuri programatice care vor defini orientarea politică naționalistă a curentului gândirist, tributar ortodoxismului militant și prezentând similitudini cu fascismul italian. Crainic a considerat chiar că nazismul (național socialismul german) era
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
chiar în 1989, la lui Eminescu, George Apostoiu r e d u c ț i o n i s t - f a ț ă n f a ț ă Editura Minerva, prima lui apariție realizează un mozaic de tip venețian autohtonismul ș i (presupusa) editorială - Mihai Eminescu. dirijat tematic:modernitate. Rayonnement d’un génie. 1. Publicistica lui Eminescu George Apostoiu, diplomat de Continuându-ș i periplul de (Gazetarul, Avatariile publicisticii, carieră, filolog (cândva) bucureștean, investigator eminescian, el a publicat Context și condiție
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan (cf. "ibid", pp. 79 - 110). În ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate mânăstirilor fundamentale dacoromânești din salba carpatin-cogaionică: Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota și Mânăstirea-dintr-un-Lemn. Autohtonismul gândirist a culminat în anul 1943, în cel de-al cincilea ciclu, "Fântâna cu Pandur", unde, mai întâi, protagonistul baladesc-liric ia întruchiparea puterii unui Salmoș-Zalmas-Zalmoxis, alăptat de ursoaică, așa cum este surprins și într-o celebră statuetă cogaionică aparținând culturii Turdaș-Vincea
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă adesea derutant în scrisul poetului.» (PPg, 158) etc. «În afară de "autohtonismul cosmologic" (...) și de "odisseanul Eros de Atlantic" (...), după cum subliniază și istoricul / criticul Ion Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui Ion Gheorghe se mai distinge printr-o galaxie de teme, de motive, unele abordate pentru prima oară în spațiul liric, de la
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
română”, Chișinău, nr. 10 (2002), p. 12 14. 21. Despre reforma învățămîntului în Germania, în “Timpul”, Iași, nr. 10, octombrie 2002, p. 19 (I), nr. 11, noiembrie 2002, p. 15 (ÎI) și nr. 12, decembrie 2002, p. 15 (III). 22. Autohtonism versus migraționism. Note despre oportunitatea reluării unei dezbateri de istorie a românilor, în “Timpul”, Iași, nr. 1, ianuarie 2003, p. 14 (I), nr. 2, februarie 2003, p. 18 (ÎI), nr. 3, martie 2003, p. 14, (III), nr. 4, aprilie 2003
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
privind „favorabil” lucrurile - a tărâmului culturologiei de maximă generalitate. Demersul lui are un clar sens ideologic; respinge ierarhizarea culturilor în „centru” și „periferii”, afirmă legitimitatea, îndreptățirea egală a tuturor culturilor de a ajunge la universal. Se opune sincronismului (lovinescian) în numele autohtonismului (conceput nu la modul pășunist-etnografic, ci într-un registru elevat, de ținută intelectuală). A fost un susținător al protocronismului și, făcând aceasta, s-a aflat în mod obiectiv în slujba unui regim dictatorial, ceea ce, pentru posteritatea imediată, i-a compromis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
un gânditor original de calibru, un creator de viziuni, dar are abilitatea discursivizării atractive a unor conjugări plauzibile de idei și, uneori, pe aceea de a avansa ipoteze și concluzii îndrăznețe, spectaculoase, greu „demonstrabile”, deseori inflaționiste. Ca ideolog al unui autohtonism modern, „intelectualist” cu „față mondială”, ca polemist viguros și susținător al protocronismului în epoca ceaușistă, își va păstra un loc de cert relief în istoria ideologiilor culturale românești. La sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80, A. s-a impus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
o laborioasă inventariere comentată a literaturii apărute în „Gândirea”, organizată pe genuri literare, iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul a poluat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
mai curînd de Lovinescu și Zeletin, promotorii ideii necesității evoluției structurilor românești spre o civilizație modernă de tip industrial, detașîndu-se net de generaționiștii săi (ca și de un Nae Ionescu sau un Nichifor Crainic) care pledau vehement pentru tradiționalism și autohtonism închistate. Se părea că îl mai apropie de colegii săi de generație și de cei care făceau din ortodoxie ortodoxism, căutînd aici sigla specifică a românității (Nu-l declarase Nae Ionescu pe Samuil Micu Klein un "călugăr papistaș", socotind că
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
Pavel Șușară Între autohtonism și sincronism După 1990 arta românească a fost puternic marcată de două tendințe majore și egal îndreptățite în contextul dat: cea autohtonistă și cea sincronistă. Prima urmărea, pe lîngă impunerea unui set de idei din sfera spiritualității creștine, resuscitarea unor
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
cu sentimentul românesc al buricului pământului... Eminescu este transformat într-o casă literară a poporului În anii ’80, polarizarea era deplină: pe de o parte, protocroniștii masați în redacțiile de la „Săptămâna“, „Luceafărul“ și altele asemenea, de cealaltă parte criticii acestui autohtonism radical (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, prin Europa Liberă; și, în țară, Nicolae Manolescu, Norman Manea, Gheorghe Grigurcu și alții). Exista și o zonă gri a protocroniștilor „moderați“ (intelectuali autentici, altfel) - sau, mai precis spus, nuanțați în unele situații - precum Solomon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Constantin Noica, H. Stahl, Lucian Blaga, Gh. Brătianu. Însă în perioada ce a urmat au fost pregătite tezele „micii revoluții culturale“, lansată în anul 1971. Ea va relansa naționalismul românesc într-o formulă sui generis: fascinația dezvoltării industriale, grefată pe autohtonismul cultural, dar sub stricta garanție ideologică a marxism-leninismului. Intelectualii au crezut la sfârșitul anilor ’60 că au dobândit libertatea și un loc sigur în sistemul de putere din România. Aproape toți au creditat posibilitatea unei renașteri naționale și culturale în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deoarece acestea s-au modificat de la un ciclu electoral la altul. La capătul unui asemenea demers vom constata că, în procesul de integrare europeană, românii au cel puțin două probleme de natură cultural-ideologică: asumarea critică a trecutului și ieșirea din autohtonism. ANDREEA ZAMFIRA Participarea partidelor "etnice" la alegerile locale Capitolul de față propune o analiză descriptivă a participării partidelor etnice la alegerile locale din 2004 și 2008. Pentru investigarea rolului partidului etnic, dincolo de factorul apartenenței etno-lingvistice, în structurarea votului a fost
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
b. poziționarea față de guvernare: moștenitorii PCR au deținut guvernarea încă din primele ore ale revoluției, sub umbrela FSN. După separarea anticomuniștilor de această formă de organizare, elita comunistă convertită la democrație și la noua "rețetă de succes" (capitalismul) a susținut autohtonismul, o altă formă de a amâna asumarea principiilor europene înainte de consolidarea pozițiilor lor economice, politice, mediatice etc. O privire sinoptică asupra poziționărilor partidelor politice din România postcomunistă și a liderilor lor față de ceea ce înseamnă europenitate, idee europeană sau integrare europeană
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de declarații și comportamente specifice sultanismului. Optând pentru integrarea europeană, după ani de ezitări, partidele din România au două probleme cultural-ideologice majore: asumarea critică a unui trecut (care a fost când mitologizat, când tabuizat) și ieșirea din dulcele și automulțumitorul autohtonism. Analiza poziționărilor partidelor politice din România față de ideea europeană dovedește faptul că nimeni nu a deținut monopolul uneia dintre părți. Sunt "păcate" pe care le întâlnim pe tot eșichierul politic precum sunt și merite ce aparțin tuturor: dublul discurs, național-comunismul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]