39 matches
-
îl lăsase, cu și mai mare intensitate narativă. Lectura e atractivă, indiferent de subiect. Episodul cu activistul mahmur care cere zeamă de varză celor doi copii, să se dreagă după o beție strașnică, este antologic. Nota de autoironie și permanentă autopersiflare a lui Ionel, face din personaj unul foarte simpatic și prin limbajuul frust, cotidian, nefiltrat, care se apropie de sufletul omului. La Ioan Gh. Tofan narațiunea se face temeinic, cu pauze lungi de gândire și descripție, cu un joc subtil
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1397580382.html [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să-și limpezească mai bine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426265661.html [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
vreme și pentru încă o vreme și pentru toate vremurile care au fost, care sunt și care vor veni, dacă Timpul va mai avea puțintică răbdare cu oamenii... O ironie de cea mai bună calitate, un umor fin și permanenta autopersiflare par să fie coordonatele narative ale lui Sorin Preda. Dar și adânca pătrundere în cosmosul moromețian pentru a descoperi noi valențe ale personajelor intrate deja în istorie. Ori în legende. Oricum în folclorul care mai circulă nestingherit pe ulițele Siliștei-Gumești
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
o voce subțirică: -Ei, zău așa! Mă uimiți! Luai seama precipitat în jurul meu, dar nu era nimeni. Ședeam în continuare singur pe bancă. Îmi revenii, gândind cum ajunge omul să împletească, de la o vârstă, părerea cu... Dar nu-mi terminai autopersiflarea când, din cealaltă parte a băncii, o voce baritonală, tare plăcută, dădu replica: -Da! Precum v-am zis. După decenii petrecuți la o catedră de muzică, m-am trezit cu o pensie subțire-subțire de tot, ca mai toți profesorii. Și
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1423305557.html [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
machiaverlâcuri) și răsturnări valorice, venite din partea contemporanilor săi, marcați de o voluptate a negării, generate la rândul ei de îndoiala care invalidează totul. Însăși Caragiale, la unison cu contemporanii săi, un Caragiale burlesc, temperamental, cameleonic, cu o ironie împinsă până la autopersiflare, își va menține până la capăt tonul, insidios, revendicativ, de vendetă, devansându-și prin poziția sa superfluă până și propriile sale personaje. Victimă a credulității entuziasmului, așa cum în repetate rânduri s-a mai spus, Caragiale scrie cu o deferență și cu
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
ai dreptate; am făcut o greșeală pe care trebuie să o repar. Mergi și culege și aceasta: „Moftul român”, 1893. 4 apr. - POLITICĂ - I.L. Caragiale În prologul său din Don Quijote de la Mancha, cu o zeflemea (i-aș zice mai degrabă autopersiflare), cu care Cervantes își deplângea lipsa de talent, mascându-și îngâmfarea de geniu, spunea: „ ... mă bate gândul să-l las pe senior Don Quijote îngropat în arhivele lui din La Mancha până când cerul va fi să trimită pe cel care să
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
burattino" ("Povestea lui Burattino"). Alte povești au apărut în același periodic, cum ar fi " Pip?, o lo scimiottino color di roșa" ("Pip?, sau maimuțelul de culoarea trandafirului"), care este o continuare a poveștii lui Pinocchio, dar cu un ton de autopersiflare; aceste povestiri au fost mai tarziu adunate în cartea "Storie allegre" ("Povești vesele") în 1887. Carlo Collodi a murit subit la Florența în 1890 și a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orășelul Sân Miniato la Monte. Toate lucrările lui
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
boală mortală. Ascunzători, sicofanți, ziariști occidentali, kaghebiști înnebuniți. Toată omenirea a plâns în hohote pe cartea lui. Memorabila expulzare din țară. Mâna întinsă de Nabokov cu prietenie. Ce inventar de Superman! Unde a greșit? Când? I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip James Bond. I-a lipsit zâmbetul lui James Bond sau măcar al lui Gagarin. I-au lipsit năucitoarea blondă și smockingul. I-a lipsit pistolul frumos de mare calibru. I-au lipsit "poantele" și specificul local. Au lipsit
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
al vasului pe care se desfășoară jocurile de noroc ilegale, controlând și supraveghind bunul mers al fabricilor de bani. Sigur pe forța sa, Brunette are chiar cinismul de a lua în derâdere lucrurile negative care se spun despre el. Expresivitatea autopersiflării e remarcabilă, iar Marlowe nu rămâne insensibil la felul asumării autoironice a păcatului - o artă dusă de Brunette la perfecțiune: - Ia uite câte lucruri fac, zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
place America, fiindcă e foarte mare și are zgârie-nori". Într-un comentariu (Națiunea, 12 ian. 1948) despre Libertatea de a trage cu pușca text producător de reacții -, G. Călinescu afirma că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
operează cu simboluri și mituri, cu mijloacele gândirii magice"28, iar "marile mistere, speranța, eternitatea, sentimentul de justiție, toate astea nu se pot exprima numai prin concepte pure, așa cum voia Descartes, de astă se ocupă filosofia"29. Cioran a ales autopersiflarea, confesiunea, punându-și sufletul pe masa în pagini pe care apoi și le reneagă, ca un tată denaturat fiii, singura lor funcție fiind să apară, pentru că părintele lor să mai apuce încă o dată să guste din "silogismele amărăciunii". Cioran se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în care sunt orchestrate temele, Geo Dumitrescu reușește, în 1946, să lanseze o provocare către cititor (aceea de a accepta un dialog insolit despre literatură, despre cultură, viață cotidiană, dar un dialog lucid din care nu lipsește analiza ironică și autopersiflarea) și să formuleze o sfidare la adresa retoricii tradiționale și a susținătorilor ei. În acest sens, titlul volumului Libertatea de a trage cu pușca este semnificativ. E un titlu deschis lăsând posibilitatea de a fi interpretat atât din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios, utilizând fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
și Marlowe, superman flegmatic și Don Juan pe cât de păgubos, pe atât de invincibil. Cu certe calități scenaristice (Atac în bibliotecă, 1983, a și fost ecranizat după 1990), proza polițistă a lui A. are toate ingredientele „meseriei”, inclusiv doza de autopersiflare prin care faptele cele mai dure devin un plăcut decor compensator pentru bovarismele lectorului român. Pitoresc, jocul ironiei cu autoironia dublează eficient natura ludică (și uneori chiar parodică) a intrigii polițiste. Contextele occidentale în care se plasează de regulă acțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
mișca într-o repezită și furtunoasă sonată. G. CĂLINESCU Nota definitorie a operei lui Topârceanu este un aliaj de umor și sentimentalitate. Mai precis spus, poetul e un sentimental care își ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o spune, „în glume lacrimile clare”. DUMITRU MICU SCRIERI: Balade vesele, București, 1916; Parodii originale, București, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, București, 1918; În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, București, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
orbește. Proza umoristică publicată la început este și singura parte relativ reușită a scrisului lui P. Culegerile Fleacuri, Râs și plâns (1906), Povești hazlii (1908) aduceau un gen deosebit de umor, naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri dure, arestări. Din această răsturnare a perspectivei, la care se adaugă și hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
cursurile lui Nae Ionescu. Din păcate, noi n-am făcut altceva, în teologie, decât să-i maimuțărim fie pe nemți, fie pe franțuji, fie pe ruși (cu câteva serioase excepții).” E aici ironie puțin acidă, umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare religioasă și chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
mintea (acumulînd cunoștințe); de aceea nu e de mirare că o găsim în articole de presă și în comentarii destul de serioase: "Întâi trebuie să-și mobileze mansarda și apoi trebuie să se apuce de jurnalism" (Săptămâna financiară, 30.07.2007); "autopersiflarea e semn de "mansardă mobilată" (radiodada.ro). Expresia a avea păsărele la mansardă (înregistrată de 123urban.ro) e destul de răspîndită, poate și datorită caracterului său blînd-eufemistic: "bineînțeles că nu e vorba de cei cu păsărele la mansardă" (Gazeta de Nord-Vest
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
faza idilica la cea maritala, cu dispute și împăcări, cu simbolice asasinate conjugale și inevitabile, convenționale iertări. Din manifestările civice s-au ales - evident - cele legate de eventuală genialitate poetica a partenerilor, consecutiv urcați pe soclul gloriei. Moment de maximă autopersiflare alternînd elogiul cu denigrarea. Dar culminația se produce în scenă consemnata în poem drept "mitinglicitatieproces" la care femeia, dezbrăcată de orice complexe și antrenată de spiritul ludic al manifestărilor incriminate, își scoate la vînzare organe palpitînde, ambalate în pungi de la
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
distribuții, personajele sunt tratate regizoral într-o accepțiune ludică. În prima ludicul a fost ceva mai apăsat de natură reflexivă. Flonda i-a contrapus o gravitate inteligent cenzurată, o bunătate protectoare, o aură cristică, uneori poate și de o ușoară autopersiflare, voind să ascundă, dar nu de tot, resemnarea și deșertăciunea împăcării cu o soartă nedreaptă. Vladimir a fost, după cât îmi amintesc, o apariție cu trăiri și mișcări de ceremonial, iluminată de o vibrație pioasă, la fel ca aceea din timpul
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
-o cântă cine vrea la drâmbă". Sonetele din această Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne "paragina" (cuvânt frecvent), cu lumea. Scrise în registre diferite (de la gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
într-adevăr, enciclopedismul, dar Quaternion-ul iese de multe ori - în favoarea poeziei - din tiparul informației versificate. Elogiile solemne revărsate asupra modernilor săi preferați - lui Du Bartas i se adaugă Sidney - sunt înviorate de pete de culoare, imagini servind o strategie a autopersiflării, caracteristică acestor poeme, scrise în aceeași perioadă cu Quaternion. Ca să-și recunoască „nevolnicia”, poeta nu recurge la o simplă comparație, ci o dezvoltă într-o povestioară, ca atunci, de pildă, când își reduce muza la statura unui băiețel care, uluit
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
laică, însă cu o intensitate similară celor ce se pot recunoaște în spațiul ascezei monahale, vitalitatea alcătuiește acum sîmburele din care, sub amenințarea bolii, irumpe o necumințenie fățișă, "în ofensivă". Inconformismul latent (căci "biata cumințenie" era asumată cu o vădită autopersiflare) trece într-un inconformism manifest: "N-ar avea/ nici un rost să-mi cer/ ca pe vremuri, scuze/ pentru cutare surprinzătoare/ comparație" (Oră). Programatic, poetul nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
Cristina Nichituș, prof. dr. Valeriu Râpeanu, prof. dr. Mihaela Tonitza-Iordache, prof. dr. Ion Toboșaru, prof. dr. Cezar Tabarcea”. Iată-ne la sfîrșitul enumerării, în care am păstrat cu strictețe majusculele: „Director General”, „Teză de Doctorat”, „Înalta Comisie”... Mod subtil de autopersiflare, prin care Directorul General al Harababurii se sacrifică pe altarul rîsului public. Ca și prin catrenele lui Strujan. Ca și prin discursul de la 26 februarie, cînd i-a fost conferit, cu majuscule, titlul de Doctor. Nu trebuie să credem totuși
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]