128 matches
-
a elaborat o demonstrație lingvistică, discutând în paralel "Zemelô" (de pe inscripțiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul "zemelen" (pământ) și Semele (zeița pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *"g'hemel-", "pământ, sol, aparținând pământului" (cf. și avesticul "zam", pământ, lituanianul "žêmé", letonul "zeme", vechi prusacul "same, semme", vechiul slav "zemlia", „pământ, țară”). Nici ipoteza lui Kretschmer nu putut fi acceptată, dar Eliade a remarcat că are meritul de a fi încercat explicarea faptului cunoscut că Zalmoxis și
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau hegemoniilor unde aceștia acționeză ca niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are rădăcini din limba avestică și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
în "Principii de filologie comparată de Archibald Sayce". Prima referire la Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui "Religio Medici". Termenul de "mazdeism" probabil provine din "Mazdayasna", o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda și cuvântul avestic "yasna", care semnifică evlavios. Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au așezat in Turchestanul occidental între mileniile II și I
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui "Religio Medici". Termenul de "mazdeism" probabil provine din "Mazdayasna", o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda și cuvântul avestic "yasna", care semnifică evlavios. Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au așezat in Turchestanul occidental între mileniile II și I Î.Hr. Aceste triburi erau strâns legate de indo-arieni, care au
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
respinsă. Oamenii sunt responsabili de situația lor și trebuie să acționeze pentru a o schimba. Recompensa, câștigul, fericirea depinde de comportamentul persoanelor în viața lor. Morala zoroastristă se rezumă în: buna gândire, bune cuvinte, bune fapte (Humata, Hukhta, Hvarshta în avestic y Pendar-e Nik, Goftar-e Nik, Kerdar-e Nik, în persanul modern). Toate sufletele trebuie să treacă un pod, pentru a fi judecate de gândirea , cuvintele și faptele lor. În orice caz judecata nu este finală, și când răul este eliminat, toate
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Cleopatrei, Alexandru. Un rol remarcabil în istoria Atropenei l-a avut domnia lui Artaban al III-lea, după mamă Arșachid, care a întemeiat dinastia Arșachizilor. În timpul domniei acestuia a început bătălia hotărâtoare împotriva greco-romanilor, iar Atropatena a devenit centrul zoroastrizmului avestic. Un rol important l-au jucat în acest caz magii, slujitorii cultului lui Ahur Mazda, Aahitei și Mitrei. Aceștia dispuneau în acea perioadă de o putere colosală și de proprietăți enorme de pământuri. Atropatena a rămas în componența statului Parția
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
sasanide. Totuși, câteva indicii, din care cel mai important este arhaismul imnurilor Gatha, l-ar putea plasa pe Zarathustra la începutul primului mileniu, deci mult înainte de domnia lui Cirus cel Mare. Numele Zoroastru, o formă deformată în limba greacă a avesticului Zarathustra, pare a fi originar din nord-estul Iranului și nu din Iranul occidental așa cum reiese din tradiția sasanidă. Limba folosită în Gatha o confirmă, indicând apartenența la dialectele unei regiuni apropiate de Afganistan sau de Turkestan. Destul de departe de Media
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia. În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul sau o mulțime de alte limbi cum ar fi: limba avestica - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeșt, 599-522 î.e.n.) și-a compus opera, limba pehlevi (sau medio-persana), limba farsi (limba persana modernă), limba osetină vorbită în Caucazul de Nord etc. - care nu are o formă unitară până în momentul de față - se
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
alimentat inspirația epopeilor naționale în secolul al XIX-lea european. Acelor comunități iraniene contemporane, non-islamice, începe să li se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple, obiecte de cult, texte avestice și pehlevi - toate aceste documente în căutarea cărora pleacă organizat noii savanți europeni fac treptat obiectul arheologiei, epigrafiei și numismaticii, al analizelor lingvistice și exegezelor religioase, al viitoarelor studii de istorie a religiilor. Se inaugurează treptat catedre, în Anglia, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și și-a exersat, fără zelul excesiv al autenticității, talentul asimilării, stocării și filtrării materialelor adunate grație acestor expansiuni stratificate. După exemplul și în urma principalelor puteri europene, Scandinavia a adunat mai târziu unul dintre cele mai importante fonduri de manuscrise avestice din Europa (la Copenhaga), producând, în prima jumătate a secolului XX, una dintre cele mai semnificative școli europene de iranistică. O școală care a știut să găsească momentul oportun al apariției sale, anume epoca când multitudinea edițiilor de texte originale
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
jocului de șotron 2. Când Stig Wikander este recuperat din vecinătatea operei lui Dumézil, acest lucru se petrece în virtutea continuității pe care savantul suedez a propus-o între eposul medieval indian și iranian și vechea literatură religioasă indo-iraniană, vedică și avestică. Personajele principale din Mah³bh³rata și Sh³hn³meh reproduc în manieră personificată și context dramatic structura vechilor divinități indo-iraniene, repartizate trifuncțional de Dumézil. Cei cinci frați PañĂava, YuddhiÌÚira, Bhima, Arjuna, Nakula și Sahadeva, de o parte, și cei cinci persani Rustam, Z³l
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la nivelul mitologiei, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
151. 4. Donum natalicium H.S. Nyberg oblatum, Uppsala, 1954, a fost editat de Erik Gren, Bernhard Lewin, Helmer Ringgren și Stig Wikander. Multe dintre articolele publicate în acest volum, semnate de savanți prestigioși precum Harold W. Bailey („Ariana”), Émile Benveniste („Avestica”), Jacques Duchesne-Guillemin („V.-p. qarmiÍ «comble» et les noms iraniens en -mi-”), Georges Dumézil („Karña et les P³ñĂava”), Wolfgang Lentz („Das motivische Bild von Yasna 47”), Richard N. Frye („An Early Arabic Script in Eastern Iran”), Louis Massignon („QiÌÌat Husayn
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
valida o conexiune istorică, ci doar una fenomenologică (de tipul Männerbund)”- cf. Ugo Bianchi, „The Second International Congress of Mithraic Studies, Teheran, September 1975”, Journal of Mithraic Studies I (1975), p. 81, n. 1. Pentru o nouă analiză a imnului avestic, vezi și studiul recent al lui Éric Pirart, „Le Mihr YaÍt est-il le Mihr-YaÍt?”, SA I (2000), nr. 1-2, pp. 77-113. 4. În 1975 a apărut primul număr al revistei Journal for Mithraic Studies,în al cărei comitet de patronaj
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
XXXVIII, 1993, nr. 1-2, pp. 255-259; Citat de șase ori în lucrarea de referință Lexicon der Romanistischen Linguistik, vol. III, Niemayer, Tübingen, 1989. Dedic această carte nepoților mei, Ștefan Matei, Teodora-Maria și Tudor. Abrevieri alb. albanez arom. aromînesc av., avest. avestic bg. bulgăresc ceh. cehoslovac cr. croat cum. cuman dac. dacic gr. grecesc GALR Gramatica limbii romîne, EA, 2005/2008 GBLR Gramatica de bază a limbii romîne, Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fost pus în legătură și cu alte etimoane, care au fost totuși respinse, după analize mai riguroase. De exemplu: un presupus trac *părua, *părău; iran. par, „a umple“; gr. poros (corelat cu germ. furth), „vad“; sanscr. pru-th („a împroșca“); avesticul părătau, „trecere, vad, punte“ (în Evul Mediu a fost supranumit în documente alanus fluvius). În contextul relațiilor istorice și lingvistice romîno-slave, numele brotnicilor (atestat și sub formele brodoni, prodnici, borod nici, borothnici), o populație rătăcitoare prin stepele de la nord de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atunci cînd limba religioasă, alta decît cea laică, aparține unui alt popor care a întemeiat religia respectivă sau atunci cînd limba liturgica e cea vorbită în epoca îndepărtată cînd s-a întemeiat respectivă religie. Arabă clasică e folosită în islamism, avestica în mazdeism/ zoroastrism (religie iraniană a cărei carte sacra e numită "Avesta"), sanscrita în hinduism, pali (limba în care e redactat canonul budist), chineză clasică și tibetana clasică în budism; liturghia iudaica folosește ebraica biblică și iudeo-aramaica; în creștinism, Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bundeli (10 mîl.), pahari (8 mîl.), konkani (8 mîl.), nepaleza (15 mîl.), sindhi (20 mîl.), sinhala/singhaleza (15 mîl.), români/rromani/țigăneasca (15 mîl.) Familia iraniană Cuprinde limbile: persana veche (l.m.), persana medie (l.m.), persana/neopersană/dări/farsi (75 mîl.), avestica (l.m.), paștu/afghana (45 mîl.), baluchi/beluciană (7 mîl.), oseta (600.000), kurdă (40 mîl.). Bibliografie specială: Benveniste, Émile, Études sur la langue ossète, Librairie C. Klincksieck, Paris, 1959. Cardona, George; Jain, Dhanesh (editori), The Indo-Aryan Languages, Routledge, Londra/New York
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian oriental (asamezo-bengalez); SOV asameză, provenită din scrierea gupta 22. avar N / Daghestan (Rusia), Azerbaidjan, Kazakhstan, Turcia familia caucaziana de nord-est, grupul avar-andic; armonie vocalica; ergativă; SOV; adj. - subst. arabă modificată, latină modificată, chirilica 23. avestica LM , stă la baza vechii persane. Limba cărții sacre a zoroastrianismului, Avesta, cuprinzînd predici versificate (sec. VIII i.C.) atribuite lui Zoroastru și imnuri și indicații ritualice mai recente familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian (apropiată de vedica), flexionara comparabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
persane. Limba cărții sacre a zoroastrianismului, Avesta, cuprinzînd predici versificate (sec. VIII i.C.) atribuite lui Zoroastru și imnuri și indicații ritualice mai recente familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian (apropiată de vedica), flexionara comparabilă cu greacă clasică și sanscrita avestica, provenită din alfabetul pahlevi 24. awadhi N / India, Nepal familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian est central; considerată și dialect hindi devanagari, kaithi 25. aymara O Bolivia, Peru / N Argentina, Chile; patru persoane gramaticale; "concepție inversă" a timpului: trecutul, cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu semne suplimentare), latină 291. pedi (sepedi) O Republică Africa de Sud; face parte dintr-un continuum lingvistic numit sotho de nord (sesotho să leboa) familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu, subgrupul sotho de nord latină 292. persana veche (ahemenidă) LM; urmașa avesticii; sec. VI-IV i.C.; regii ahemenizi (Darius, Xerxes); nu este ascendentă directă a persanei moderne; era un dialect vorbit la Persepolis, transformat de Darius în normă familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; flexionara cuneiforma de tip mixt silabico-alfabetic, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
293, 295, 299, 306, 307, 308, 309, 311, 313, 339, 340, 341, 352 austro-tai 122, 123, 189 autonomie 30, 91, 114 auxiliar 58, 59, 88, 90, 98, 118, 155, 205, 212, 243 avar 224, 241, 321, 332 avara asiatică 182 avestica 111, 152, 241, 292, 312 awadhi 242, 329 aymara 220, 221, 223, 242, 319, 320, 331 aynu 238, 242 azera / azerbaidjana 181, 242, 318, 321, 323, 325, 332, 336, azteca (nahua) 221, 223, 242, 268, 351 B babiloniana 170, 238
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
303, 304, 306, 308, 309, 310, 311, 312, 314, ~ arabă abjad 239, ~ arabă Ajami 274, ~ arabă jawi 283, ~ arabă khojas 278, ~ arabă magrebiană 263, ~ arabo-persană 255, ~ arameica 255, 292, ~ arameica pătrată 240, ~ argyrokastron 238, ~ armeana 153, 241, ~ asameză 241, 246, ~ avestica 241, ~ azteca (nahua) 242, ~ balineză 243, ~ batak 244, ~ baybayin (alibata) 270, 313, ~ bengali 245, 285, 300, ~ birmana 246, 274, 286, 290, ~ brahmi 243, 245, 274, 283, 286, 290, 300, 303, 308, 309, ~ buthakukye 238, ~ cherokee 250, ~ chineză 251, ~ chirilica 164
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lemn de Simamba excelsa are o traiectorie Încă mai aventuroasă decât broșurile sale medicale - din Surinam la Stockholm 5. Tocmai cu rubarba ne reîntoarcem la problemele de mitologie botanică, fiindcă varietatea ei sălbatică păstrează un epitet arhaic al plantei soma (avestic haoma) utilizate În ritualul vedic din India antică 6. Identificarea cu planta Rheum officinale (În persană rșwand sau r³vand) se poate face cu sprijinul etimologiilor din dialectele populațiilor kafir din nord-estul Indiei și Afganistan1. Importanța plantelor În Asia fusese limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
există termeni diferiți pentru a desemna cei doi arbori. Cel metafizic, drept, pe care noi îl percepem răsturnat, e nyaghroda, ceea ce, literal, înseamnă : crescînd în jos (cf. Aitareya-Br‡hma¡a, VII, 30 ; ˇatapatha-Br‡hmaæa, XII, 2, 7, 3). în tradiția avestică, există doi arbori Haoma, unul alb (ceresc sau paradisiac, fiindcă el crește pe vîrful muntelui Alborj, muntele-axă a lumii) și unul galben (pămîntesc). Geneza biblică vorbește și ea despre doi pomi din mijloc, cel al vieții și cel al cunoștinței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]