61,669 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CÂNTEC Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Foșnetul gândulu Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc. Inconjurată de o tainică tăcere Am întrebat muntele tăcut Despre devenire și schimbare El n-a răspuns, a rămas mut. Am întrebat apoi văzduhul Și mi-a răspuns cumva ciudat Printr-un
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1432472611.html [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
și schimbare El n-a răspuns, a rămas mut. Am întrebat apoi văzduhul Și mi-a răspuns cumva ciudat Printr-un foșnet șuierat Adus de vânt, criptat Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc Iar noi, de nu vom mai fi Pietrele tot vor vorbi Celor ce știu să le asculte. Și printre altele vor povesti: Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1432472611.html [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
și pietrele pe care calc Iar noi, de nu vom mai fi Pietrele tot vor vorbi Celor ce știu să le asculte. Și printre altele vor povesti: Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc Referință Bibliografică: Cântec / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1432472611.html [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului S-au așezat, pe umbră, frunze moarte, Cândva altar al verdelui divin. Ca un ecou, venit de prea departe, Se-aude iarnă,-n foșnetul puțin Copacii dorm, doar înveliți în golul Rămas stapân, pe ramul tremurând, Prin visul lor mai stăruie ocolul Pe
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marin_bunget_1445234978.html [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
divin. Ca un ecou, venit de prea departe, Se-aude iarnă,-n foșnetul puțin Copacii dorm, doar înveliți în golul Rămas stapân, pe ramul tremurând, Prin visul lor mai stăruie ocolul Pe care frunza l-a făcut, căzând. S-au așezat, tăcerile, în mugur, O hibernare luată cu-mprumut. Iar în licoarea, lacrimii de strugur, Mai cad poeme râncede... și-amut Se pierde toamna, iar, în reverie, Un ritual nescris se-adapă-n ea Mantaua-i verde, azi, e ruginie, Parfumu-i, sugerând miros
CÂT CRIZANTEMELE MAI PLÂNG de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marin_bunget_1445234978.html [Corola-blog/BlogPost/368333_a_369662]
-
timp pentru o traistă plină. Odată fiind atins „obiectivul”, simțea nevoia unei țigări savurate în liniște și la „aer curat” cum obișnuia să spună. Cobora când a zărit un luminiș în care se aflau câteva pietre pe care se putea așeza să facă o pauză și fumeze. Mai trecuse pe acolo, dar niciodată nu se oprise pentru un popas, dar țigara ...e țigară. O piatră mai lunguiață în formă de paralelipiped dreptunghic, cu marginile știrbite și foarte puțini mușchi pe ea
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
de parcă asigurau paza celei mai lungi. Cum de nu observase acest lucru până atunci ?! Eh, bine că avea ranița plină și gustul țigării trebuia savurat fără alte gânduri. Mai trase un fum ... I se păruse, sau ... piatra pe care se așezase emana căldură din ce în ce mai mult, aproape arzând, silindu-l să se ridice. Măi, să fie... Se uită iar în jur și descoperi o buturugă ceva mai departe, pe care să se mute. Mai puse odată mâna pe piatră și simți că
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
jur și descoperi o buturugă ceva mai departe, pe care să se mute. Mai puse odată mâna pe piatră și simți că abia atinsă, vibra ușor și aproape că îl frigea. Nu știa ce să creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce bună ar fi
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Și iată că dintre stele, era una ce părea că se face din ce în ce mai mare, iar o rază se fixase pe stâncă și apoi dispăru. Coborâse într-un vârtej de lumini multicolore care apropiindu-se, s-au domolit și s-au așezat lin în apropiere. Luminile, odată ajunse pe pământ, au încetat să se învârtească și se vedea o navă triunghiulară cu dimensiuni de câțiva zeci de metri, rămânând aprinse doar trei de culoare de un roșu sângeriu în cele trei colțuri
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
mâna lor niște unelte care emiteau o rază luminoasă foarte puternică. Cu mișcări sigure au început să prelucreze stânca încet, făcând-o să prindă forma unui chip de om. Terminându-se lucrul, unul din ei despărțindu-se de grup, se așeză cu spatele la acel chip și întinse brațele în lateral. Imaginea lui începu să se estompeze contopindu-se cu roca, dispărând treptat- treptat până nu se mai zări nimic pe suprafața ei. Cei ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
suprafața ei. Cei ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-au îndreptat spre navă urcând la fel de tăcuți, precum au coborât. Împrejurul ei luminile s-au aprins din nou și acel vârtej multicolor
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
cubului” luminos. Se distingea o siluetă înaltă îmbrăcată în alb orbitor, o mantie cu mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte și priviri semețe, o mulțime de asemenea cu plete și bărbi, având pe cap cușme, așa cum se purtau în vechime.Toți se uitau la Cel care cu mâna ridicată, le grăia într-o limbă destul de
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Aruncă restul de țigară și privi din nou la cele ce se derulau, dar având grijă și de telefon. Scenele se succedau cu repeziciune și iată o nouă imagine avea să se ivească, lăsându-l fără grai. Apăruse același Cap așezat pe stâncă. De data asta nu mai avea dubiu, era Sfinxul... Știa din legendele care circulau că se mai numea și Kogaionul ( sau Capul lui Ion). În jur erau oameni îmbrăcați în alb, în număr de zece, privind la Cel
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
S-a întors la locul cu „pricina”. Constată că ceasul și telefonul se opriră din nou, apoi s-a îndepărtat de pietre mai mult voind să verifice cu calm ce se întâmplă. Curios,ceasul repornise, deasemenea și telefonul Apoi se așeză pe piatră, dar ea rămase rece, fără vreo vibrație. Ce se întâmplase atunci ?! Oare era posibil să fi fost o anomalie magnetică în acel loc ?! Se întâmplase o regresie în timp și cum se declanșase ?! Nu își putea explica tot
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
portarul liceului, care fusese staret la o manastire și care fusese desființată, am pornit spre Moldova, eu și cu prietenul meu Dumitru Ulezu, noi fiind din Constanța. După mai multe peripeții, am ajuns la Părintele la chilie și ne-am așezat la coadă. Măi, Mitică, îi spun eu prietenului, intri tu primul să vedem ce îți spune. Când a ieșit, Mitică a zis: „ Părintele mi-a spus că trebuie să mă fac monah”. Eu m-am îngândurat puțin, dar cu inima
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465917209.html [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a concentrat la start. Gândul îi fugea la taică său care s-a așezat beat la volan, să pescuiască la râul cel mai apropiat, a mai fost acolo de multe ori, chiar și băut, cunoștea locul, parcă și peștii îl cunoșteau. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat... a zburat și tânărul deasupra
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
primăvară nespus de plăcută. Parfumul teiului îmbăta aerul. Pe cer, o lună vicleană făcea cu ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. S-au așezat pe bancă destul de tăcuți, fiecare gândind la altceva, Florica întrebându-se unde a dispărut Constantin, Petrică întrebându-se cum să o cucerească pe Florica. ― Florica, tu știi că te
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
lună vicleană făcea cu ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. S-au așezat pe bancă destul de tăcuți, fiecare gândind la altceva, Florica întrebându-se unde a dispărut Constantin, Petrică întrebându-se cum să o cucerească pe Florica. ― Florica, tu știi că te iubesc de când erai o copilă iar eu elev de liceu? Florica
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Prin anii 1957 era mai bine așa, decât să te strângi cu lumea la Biserică... Intram și eu cu el în casă la tata, care mai mereu stătea în pat și citea pentru că lucra numai de noapte și, când se așezau la masă, eu mă așezam pe pat. Îmi luam și eu Cartea mea, exact atunci când ei o luau pe a lor și, când ei își puneau ochelarii la ochi - hop și eu! -, îmi așezam cu toată seriozitate niște ochelari la
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
bine așa, decât să te strângi cu lumea la Biserică... Intram și eu cu el în casă la tata, care mai mereu stătea în pat și citea pentru că lucra numai de noapte și, când se așezau la masă, eu mă așezam pe pat. Îmi luam și eu Cartea mea, exact atunci când ei o luau pe a lor și, când ei își puneau ochelarii la ochi - hop și eu! -, îmi așezam cu toată seriozitate niște ochelari la ochi ce mi-i făcuse
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
numai de noapte și, când se așezau la masă, eu mă așezam pe pat. Îmi luam și eu Cartea mea, exact atunci când ei o luau pe a lor și, când ei își puneau ochelarii la ochi - hop și eu! -, îmi așezam cu toată seriozitate niște ochelari la ochi ce mi-i făcuse tata din sârmă. Când ei se aplecau asupra Cărților, mă aplecam și eu asupra Cărții mele și urmăream slova citită de ei cu glas tare, ca și cum aș fi știut
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
brațe și când ajungea pe plajă rămânea toată noaptea de strajă așa am văzut-o, așa o țin minte ca o statuie dintr-un grup statuar fără să-mi dau seama măcar că nu schimbaserăm nici două cuvinte cocorii i se așezau în păr ea înțelegea graiurile lor și când venea dimineața, ea era mai bogată într-adevăr; imaginea ei m-a obsedat toată viața! Referință Bibliografică: Femeia cu brațele pline de păsări / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495
FEMEIA CU BRAŢELE PLINE DE PĂSĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Femeia_cu_bratele_pline_de_pasari_ion_untaru_1336583408.html [Corola-blog/BlogPost/354438_a_355767]
-
din dulap rochia de mireasă, o scutură ușor de naftalină și o admiră un timp, pe urmă o îmbrăcă lent, cu precauțiune, de teamă ca nu cumva, ferească sfîntul, să se destrame pe la cusături. Încă îi venea de minune. Se așeză să-și facă machiajul, dar era peste puterile ei. Renunță. Cândva, nu era nevoie nici de pudră, nici de ruj. Acum i-ar trebui o solidă operație plastică. Prostii! Plecă la coafor așa îmbrăcată în rochia de mireasă, stârnind nu
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
o arătare picată din cer. Era aproape ca atunci când o văzuse la un bal studențesc. Numai farmec și foc. S-au plăcut din prima clipă. Și apoi tot ce a urmat semăna cu un vis fantastic. Oare de ce vremea a așezat atâtea umbre peste dragostea lor, se întreba amărât bătrânul cavaler? Tobias se ridică în picioare și veni în întâmpinarea ei. Îi luă mâinile și i le sărută pe rând. - Te simți bine, draga mea? „O, de când nu mai spuse draga
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
sunt asfixiate de bălării, n-are cine să le mai muncească, câinii urlă după stăpânii lor și stau pe morminte nopți de-a rândul. Deja s-au apropiat. Au dat peste câteva bucăți de lemn din podul care a fost așezat deasupra sicriului. Treaba e ca și terminată. Își trag răsuflarea înainte de final. Câteva oscioare, o țeastă, cam asta a mai rămas dintr-un tânăr care avea atunci, când s-a săturat de viață, vreo 35 de ani. Căzuse dintr-o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]