1,894 matches
-
reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo și mai târziu pe balustrade balconului. De aici privea cu nostalgie și jind spre suratele lui care zburau pe balconul vecin sau cântau în copacii de pe strada Ion Meșter, din Cluj-Napoca. Într-o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
o după amiază, când soarele își trimitea razele pieziș printre crengile copacilor deja desfrunziți, guguștiucul nostrum pe care l-am botezat Florin, s-a urcat pe umărul meu, stăteam la o cafe ape balcon cu soția, apoi a zburat pe balustradă și așa, ca un copil care face primii pași, și-a luat zborul, abia urcând, ca un înotător care oboist, mai trage aer în piept până să ajungă la mal. S-a oprit pe acoperișul blocului de peste drum. De acolo
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
anul 2009 a publicat la Editura Palimpsest Poetica non-imanenței cu un capitol distinct, Poezia mistico-religioasă. Structură și interpretare. De accea privirea sa, detaliind încadrări și estetici, peste poezia lui Ticu Leontescu are deja un statut de recunoaștere sau poate este balustrada sprijinitoare acestui gen literar în scrierile ulterioare ale poetului. Domnul Leontescu se află poet în șase volume de poezii, cu precădere religioase. Profesorul Eugen Dorcescu, în teoretizările domniei sale, distinge clar între poezia religioasă. „cu trăire mediată de ritual a misterului
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1430203815.html [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]
-
dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinței? L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare! Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din...cerșit. O rafală puternică de vânt i-a smuls banii de hârtie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
comună) care aparținea, înainte de 2004, de comuna Bălăbănești. În mai puțin de un deceniu Rădeștiul arată total schimbat. Se vede din avionul abandonat la Cruce că edilul Rădeștiului e gospodar: complex administrativ recent construit, drumuri aranjate, garduri noi, stâlpi și balustrade vopsite, sediu de Poliție regional și mai nou site pe internet! Deși nu toate rubricile sunt actualizate și completate (de exemplu lipsesc declarațiile de avere) în ceea ce privește bugetul local (bugetul anual, lista de investiții, bilanțuri etc), hotărârile Consiliului Local Rădești și
La Rădești transparență și seriozitate mai multă în administrație decât la Bălăbănești! by http://balabanesti.net/2012/04/12/la-radesti-transparenta-si-seriozitate-mai-multa-in-administratie-decat-la-balabanesti/ [Corola-blog/BlogPost/339938_a_341267]
-
a încercat Floricica să îmbuneze claia de bigudiuri. -N-auzi, fa? Pleacă imediat, că acu’ ies cu făcălețu’ și te colind eu pe scări, de nu mai nime... A zbughit-o Floricica spre următorul etaj, dar s-a ascuns printre zăbrelele balustradei să vadă dacă se ține de cuvânt turbata. („Cum mai zâmbea la mami!”) De la apartamentul de vizavi a ieșit altă vecină : -Cu cine te cerți, dragă? -Ca să vezi! Aia mică a ăleia singure de la etajul trei, care vine acasă
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
din mâna Floricicăi nu putea să rupă nici o felie, cât de subțire, din grosul de întuneric. Nicidecum să aducă vreun strop de alinare pentru a răcori țipetele sfâșietoare care răzbăteau din înfricoșătorul apartament. Se întoarse rapid ținându-se de zăbrelele balustradei și coborî scările, fără să se oprească, până jos. Răsuflă ușurată când ajunse la lumină. Respiră adânc aerul curat, tonifiant. Scăpase de duhoarea infernului. Privi spre etajul cu pricina, aflat tot în beznă. Nu se auzea nimic. Probabil că zgomotele
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Stătea rezemată de balustradă, privind în apele tulburi ale Someșului. Tramvaiele treceau la intervale regulate de timp, împingând vibrațiile șinelor până în măruntaiele de beton ale podului. Atentă la traiectoria unei crengi căzute în apă, nu părea să audă zarva străzii. Era fericită că râul
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
noului drum rămase aprins în sufletul ei multe zile de la mutarea în oraș, în ciuda momentelor în care se simțea singură și i se făcea dor de casă. Atunci, se plimba pe podul devenit curând preferatul ei, o bijuterie arhitecturală cu balustradele împodobite de semne zodiacale, se oprea în dreptul Taurului, zodia ei, după care se adâncea în gânduri, cu privirile pironite pe firul apei. De multe ori se gândea la Florin, vecinul și prietenul cu care îi plăcuse cândva să își petreacă
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
o slăbiciune pentru trandafirii roșii, care umpleau toate colțurile vilei, fiind aranjați cu mult gust în vaze uriașe din cobalt. - Apartamentul meu este la etaj. Mădălina se lăsă condusă pe treptele care miroseau a lemn de trandafir, atingând cu grijă balustrada lăcuită impecabil, care îi întorcea imaginea chipului ei, distorsionată nefiresc. Nu își putu desprinde o vreme privirea de pe alunecarea hidoasă a trăsăturilor ei pe curbura lemnului. Pașii îi erau absorbiți cu totul de covoarele groase, fără modele, în aceeași culoare
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea că curge acum un râu de păcură. Pierise argintul jucăuș al coamelor scânteietoare care o încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase înghițită pentru totdeauna de uitare. Își lipi fruntea de marginea de piatră și plânse îndelung, cu sughițuri. Când nu mai rămase nici un strop de vlagă în ea, se adună ghem pe bordură, așteptând ca ăntunericul să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
prin care se ajungea în apartamentul doamnei Tomassini. În același coridor mai erau alte două uși una era a camerei care mi-a fost destinată mie, chiar în acea zi.Coridorul se termina, unde începea o scară de marmură cu balustrada din lemn maron închis cu ornamente lucrate cu mare artă ce părea construită într-o epocă trecută. Deși bine întreținută casa, interioarele, mobilele, timpul își lăsase amprenta. Din salonul cel mare, printr-o altă ușă, am intrat în bucătărie, unde
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486766698.html [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
un lift. Ajungem acolo. Mă întorc înapoi singur. Cobor la un etaj oarecare. Ușa de la coridor nu se deschide. Sunt într-un hol hexagon. Mă uit în jos pe casa scărilor. Este un hău de nu vezi unde se termină. Balustrada nu este tocmai înaltă. Nu e țipenie de om pe o rază de câteva sute de metrii. Sunt poate singur pe un etaj întreg cu sute de camere mari și goale. Mă retrag ușor. Încerc să nu mă panichez. Mă
Scriu duminică, la 3 dimineața, de pe scaunul grefierei de la tribuna Parlamentului by https://republica.ro/scriu-duminica-la-3-dimineata-de-pe-scaunul-grefierei-de-la-tribuna-parlamentului [Corola-blog/BlogPost/337710_a_339039]
-
2016 Toate Articolele Autorului Dispare pasiunea din femeie, Totul devine consumatorism, Iubiții stau ciorchine pe-o glămeie Și practica de zor amatorism. Apare pe la câte-un colț de stradă O haită de posaci, care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne-ndobitocesc. Acum nu mai e timp de profunzime, Emoțiile par că nu contează În oameni, femecați cu sărbezime, Si poezii care, cumva, nu mai vibrează: * Unde ești, miorița dragă, laie, Ce mă-nvățai cuvântul „bucălaie”, Unde-ați
SUNTEM IAR EPIGONI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470341848.html [Corola-blog/BlogPost/350013_a_351342]
-
podul miciunilor se dezbat la îmbinarea serii cu noaptea, în umbra lămpilor cu gaz, taine nebănuite și întîmplări stranii din cetate. Și ce frumos este când ochii de pisică ai acoperișurilor gotice ori baroce nu te urmăresc. Se aruncă peste balustradele podului tot ce sună fals și nu este picant pentru urechile deschise la curiozitate și bârfă iar străduța pe dedesupt urcă domol avidă de întâmplări șugubețe ca ochii orbului după lumină. În tolba cu povești și întâmplări adorm toți oștenii
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_oras_transilvan.html [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
pat, dar cu nebunii lor de prieteni ... nu se putea pune. Era chiar supărată că din prima zi la mare, asista la un asemenea tărăboi, în puterea nopții. Sus pe terasă toți aveau pături peste pijamale și stăteau zgribuliți lângă balustrada terasei. După un timp, întunericul începuse să devină cenușiu. Așteptau înfrigurați și tăcuți, să se întâmple un miracol. Rar se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
se întâmple un miracol. Rar se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
și să înceapă gimnastica de înviorare. - Întradevăr, spuse Iulia, privind din nou linia orizontului, poate numai un aparat de filmat ar reuși să redea exact ce se întâmplă aici. Minunat spectacol de lumină și culoare. Ramase un timp sprijinită de balustradă, amuzându-se de prostiile celor ce pretindeau că fac înviorarea. Și-ar fi dorit să poată fi și ea asemenea lor, dar nu reușea să spargă acea carapace în care se simțea încă închisă, nu se putea exterioriza. Referință Bibliografică
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Vacanta_la_mare.html [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
una câte una abia trăgându-și sufletul, arăta peste măsură de obosit și fața i se crispase într-o parte, cu o mână, cea dreaptă, se ținea de-a curmezișul pieptului de reverul hainei, iar cu cealaltă se apucase de balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare la glonț? îmi venea să-l întreb strigând, dar expresia dușmănoasă a feței crispate, pe care numai rareori i-o văzusem așa, îmi îngheța
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
-și sufletul, arăta peste măsură de obosit și fața i se crispase într-o parte, cu o mână, cea dreaptă, se ținea de-a curmezișul pieptului de reverul hainei, iar cu cealaltă se apucase de balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare la glonț? îmi venea să-l întreb strigând, dar expresia dușmănoasă a feței crispate, pe care numai rareori i-o văzusem așa, îmi îngheța cuvintele pe buze. În pofida aerului
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
urât. Da, da, ce te-a apucat, băiete? părea să-mi spună și tanti Pipi, care, îmi rămăsese în minte, își însoțea cu zâmbetul ei perpetuu atât laudele, cât și cuvintele de dojană. Tata se oprise din nou, aplecat peste balustradă, respira greu, are să cadă, mă fulgerase gândul. Nu mai fi supărat, îi strigasem, că n-am vrut să ... , am uitat ce țineam în mână atunci, mai bine te lăsam să dai, poți să dai și acum, dacă vrei, dar lasă
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
în stradă, curată nesăbuință, având în vedere frigul de afară. Se mai oprise o dată, ca și cum ar fi vrut să-și ia avânt pentru un ultim efort. Picioarele îl ajutau tot mai puțin, de aceea se înclinase de-a binelea peste balustradă, sprijinindu-se de ea cu amândouă mâinile, numai că palma dreaptă, însângerată, îi aluneca și nu îi era de niciun folos. Răsufla greu, aproape horcăind, iar ochii ieșiți din orbite și-i îndreptase către gura întunecată a pivniței, de parcă ar
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
ferestrelor se clatină, Leaturile de lemn putrezite ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se preocupe Că fiarele au început să îmbătrânească, Iedera capturează balustradele, Vechea vopsea se’ntinde pe pereții jalnici. Și nimeni nu aude vaietele Pe care clanțele ușilor nu mai sunt capabile să le sufoce. THE OLD HOUSE No longer fitting the master. While the wet bricks at the corner Shed tears
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1448369374.html [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului și apoi scoase telefonul sunând în noapte. - Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în brațele căruia se simțea atât de bine. Nici nu-l întrebă unde o va duce
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]