12 matches
-
între apă smârcoasa provenită din dezgheț a pârâului Sajo, a fost înconjurată că o turmă de berbeci de o haită de lupi și aproape în întregime nimicita. Au pierit aici de săgețile tătarilor cinzeci de mii de ostași, printre care banderiile alcătuite în majoritate din români, în frunte cu episcopul Raynaldus de la Albă Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae prepozitul, vicecancelar al regelui, purtătorul pecetii regale și cele din Banat, cu Iacob Gârlița, care împreună cu Erne, mare comis și cu
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la chemarea seniorului cu un anumit număr de oameni înarmați. O oaste feudală era formată din seniori și vasalii lor care formau cetele feudale (banderii), țăranii fiind excluși în felul acesta de pe câmpul de luptă. Primul istoric român, care a încercat să stabilească o anumită paralelă între realitățile militare românești și cele din lumea feudală apuseană, a fost Ioan Bogdan, pornind de la două documente prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova nu le-au făcut boierii cu cetele lor, ci pretendenții, care veneau cu ajutor străin, lor alăturându-se o parte dintre boieri, în nădejdea că vor fi răsplătiți. Curteni și slujitori. Temeiul oștilor feudale l-au format feudalii cu banderiile lor, în Țările Române domnul putea să cheme la oaste pe toți locuitorii în stare să poarte o armă și, în acest caz, se străngea oastea mare. Dacă era chemată numai o parte dintre locuitori, boierii și cetele lor, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Apuseni, În iulie 1852. În timpul revoluției, româncele se lăsaseră seduse și ele de vraja atotcuceritoare a ideologiei naționale, unele participând chiar În mod direct, cu arma În mână, la luptele duse de tribunii lui Iancu XE "Iancu" pentru apărarea Munților. „Banderiile” alcătuite din moațe călări se distinseseră alături de bărbații lor, potrivit rapoartelor oficiale, În luptele de pe muntele Grohot, la care luaseră parte circa 100 de femei, sau În bătălia victorioasă de la Fântânele, unde se ilustrase Pelaghia Roșu XE "Roșu" , mama tribunului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
între apa smârcoasă, provenită din dezgheț, a pârâului Sayo, a fost înconjurată ca o turmă de berbeci de o haită de lupi și aproape în întregime nimicită. Au pierit aici de săgețile tătarilor aproape 50.000 de ostași, printre care banderiile alcătuite în majoritate din români, în frunte cu episcopul Raynaldus de la Alba Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae prepozitul, vicecancelar al regelui, purtătorul peceții regale și cele din Banat, cu Iacob Gârliță, care, împreună cu Erne, mare comis, și cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
saxoni). Și intrând cu putere în țara unde locuiau ei, i-a învins împreună cu principele lor cu numele Altamos, care a ieșit înainte cu multă oaste spre a le rezista în câmp. L-a decapitat pe principele lor și multe banderii și captivi tătari i-a adus majestății sale, regale, la Vișegrad”. Nici o aluzie la naționalitatea acelora ce formau oștirea puternică. Participarea lui Alexandru Basarab cu oastea Țării Românești în contra tătarilor în 1345 e în afară de orice discuție. Informat de aceasta, Papa
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
desăvârșit și exploatat succesul obținut în anul anterior. Mulți tătari au fost uciși atunci și armele lor luate o dată cu turmele lor și cirezile de vite au îmbogățit pe luptători. La 15 august, regele aștepta la Vișegrad prezentarea trofeelor și a banderiilor de tătari captivi. Cu această ocazie, probabil, a înaintat și Dragoș din Bedeu, trecând Bistrița la nord spre Suceava și târgul Siret în căutarea infidelului voievod din Maramureș, refugiat la răsărit de Carpați. Ambele expediții, făcute consecutiv, s-au putut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mare poartă de fier, având emblema o șopârlă, descoperită în anul 1881. Acolo se mai află Dealul Tătarului și Șanțul Tătarului. Încurajați de primele victorii, în care nu numai că a fost ucis comandantul mongol, dar au fost prinse și banderii întregi de luptători tătari, duse mai apoi până la Vișegrad, românii, saxonii și secuii au izbutit să-i alunge pe tătari spre mare. „Post haec etiam siculi, Tartaros saepins invaserunt, et cum magna praeda ad propria redierunt. Qui autem ex ipsis
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lat. O turmă întreagă de oi albe ca zăpada îi urma. Au avut mare succes. Admirate, asemenea, au fost frumoasele femei în portul lor auster de la Săliște. Bănățenilor [li] s-a făcut o căl du roasă manifestație ca răspuns la banderia lor cu inscripția „Banatul neștirbit“. Însă carul cel mai gingaș a fost al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele către regină, cei mici strigau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Smyrna”. Regele este invitat apoi în sala de la clasa I, unde este așteptat de notabilitățile orașului, în frunte cu prefectul. De aici, „cortejul” pleacă spre biserica ortodoxă din Fabric; în fața automobilului în care se aflau regele și premierul erau „două banderii de țărani uniformați pe cai împodobiți cu chilimuri naționale, sub conducerea a doi căpitani de armată”, în frunte cu prefectul de poliție, în lateral mașinile în care urcaseră generalii Găvănescu, respectiv Cihoski, apoi 18 automobile, iar coloana era încheiată de
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
de țărani uniformați pe cai împodobiți cu chilimuri naționale, sub conducerea a doi căpitani de armată”, în frunte cu prefectul de poliție, în lateral mașinile în care urcaseră generalii Găvănescu, respectiv Cihoski, apoi 18 automobile, iar coloana era încheiată de „banderii” cu „aprigi cai de rasă de Banat”. Este așteptat de Nicolae Bălan, mitropolitul Sibiului, și Ioan I. Papp, episcopul de Arad și Traian Bădescu, episcopul de Caransebeș. De aici cortegiul pleacă, în aceeași ordine, spre Catedrala romano-catolică, pentru Te Deum
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]