245 matches
-
cu el care erau injuste, pentru că mie mi se părea că el exagerează, ceea ce nu era adevărat, dar eu greșeam, fiindcă nu se poate face asta fără exagerare. Mai târziu, după șederi, deci în ani diferiți, la mănăstirea Chevretogne, mănăstire benedictină din Belgia, a dobândit acolo, mulțumită climatului extraordinar de civilizat și tolerant, o potolire, o liniștire și ceea ce numea el, accesul la dreapta socotință, încât, după aceea, în adevăr, creștinismul lui era, pe lângă unica morală eficace, și miraculoasă și transfiguratoare
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
am organ pentru fenomene, ceea ce subliniază că această carte nu istorisește întâmplări supranaturale, neobișnuite sau trăiri limită, ci este o reflectare a unei probleme, în acest caz, anghelologia. Background-ul artistic al desăvârșirii acestei opere nu este similar cu pacea benedictină a unei chilii căptușite de cărți, Andrei Pleșu neavând calma suită de idei a cercetătorului tradițional. A scris gâtuit, respirând greu, în clipele și momentele lăsate și rămase libere de felurite tensiuni centrifugale, dar tocmai aceste detalii au făcut ca
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_despre_ingeri_de_andrei_plesu.html [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
univers// urma:/ "eu mă gândesc bineînțeles la moarte"// cu sabia nopții la gât/ hotăra că acel univers/ e par nu impar/ Daniel astăzi înger în tină/ cutreeram librării nu găseam/ Leonid abătut propunea:/ "haideți să bem dacă doriți/ o verde benedictină"// ce căutam: niște "Demoni"/ și întârziau să apară/ dar venea taciturn/ misterios desenatorul divin// la geamuri la colț la Romană/ tăceai cu Pucă Florin/ la suta de rom despre tine și el/ și despre hârtia atât de amară (Vânare de
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1456081114.html [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
a literaturii, în general’’. Parcurgând vastul continent al creației prozastice a lui Fănuș Neagu, reevaluând temele și motivele literare specifice, identificând miturile personale și, mai ales, devenirile, metamorfozele temelor - ,,am avut - se confesează autorul acestui studiu de o disciplină ideatică benedictină - revelația unui scriitor puțin citit, puțin cunoscut, în opera căruia s-au aruncat până acum doar câteva sonde și asupra căruia încep să se fixeze, sufocante ca o crustă, prejudecățile care vor stărui, îndârjite precum câinele din Pompei, mușcând din
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-fanus-neagu-povestirile-magice-de-viorel-coman/ [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
creștinismul se dezvoltase mult în interiorul comunităților sătești și urbane, din vremea aceea, impunându-se ca religie unicăîn Europa. Putem consemna faptul că, la începuturile sale, societatea medievalăființa ca o comunitate de întemeietori, de modelatori de grup, întrucâtva constituit de mănăstirile benedictine. Patriarhul monahismului apusean, Sfântul Benedict[11], a rânduit un șir de mici comunități, perfect autonome economic, fapte mărețe ce l-au făcut pe papa Paul al VI-lea să-l declare patron al Europei. Din sălașul său, de pe Monte Cassino
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Benedict este considerat, din 1964, patron protector al Europei. Viața Sfântului Benedict a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după mărturiile celor patru ucenici ai acestuia: Constantin, Valentin, Simplicius și Onorat. Cf. Viața Sfântului benedict și Regula benedictină, Institutul Teologic Romano-Catolic Iași, Editura Sapientia, Iași, 2012. [12]Le Goff, Jacques, Pentru un alt ev mediu, p.135, Editura Meridiane, București, 1986. [13]Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p.190. [14]Reconquista, trad. din lb
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
NĂSCUT” O LUME Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME Un simplu pod de vamă, „aruncat” peste Someșul Mic, menit a asigura veniturile abației benedictine romano-catolice de la Cluj-Mănăștur, a fost factorul care a determinat nașterea unei comunități înfloritoare, care astăzi numără peste 13.000 de locuitori. „Podul Abatelui”, construit în Evul Mediu, în zona comunei Apahida, a concentrat în apropierea lui, pe lângă slujbașii abației însărcinați
PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1445313317.html [Corola-blog/BlogPost/368322_a_369651]
-
de Caritate Sf. Vicențiu de Paul"; ... j) Congregația "Surorilor Franciscane Sărace de Sf. Familie"; ... l) Congregația "Surorilor de Caritate"; ... m) Congregația "Fiicele Carității Sf. Francisc de Assisi"; ... n) Congregația "Surorilor Sociale"; ... o) Congregația "Surorilor Franciscane Del Giglio"; ... p) Congregația "Surorile Benedictine de Sancta Lioba". De asemenea, nu vor putea funcționa nici formațiunile și organizațiile ale unor ordine și congregațiuni romano-catolice, care nu sînt enumerate în acest articol și care desfășoară activitate în domeniul învățămîntului, îngrijirii bolnavilor și al asistenței sociale. Articolul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127421_a_128750]
-
toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această abație. Conform legendei, un pescar numit Aldrich a avut o viziune a Sfântului Petru în apropiere de Tamisa. Între anii 960-970, Sfântul Dunstan, episcopul de Londra, a stabilit o mică abație benedictină în această zonă. Abația, dedicată Sfântului Petru, a fost reconstruită în anul 1042 de către regele Eduard Confesorul, considerat a fi adevăratul fondator al abației, ce își dorea o biserică pentru înmormântarea sa și a succesorilor săi. Biserica a fost sfințită
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
la Roma este contestată de unii din biografii săi. După întoarcerea de la Roma, ca artist ajuns deja la maturitate, Correggio se angajează în 1520 să execute decorarea apartamentului de oaspeți al Giovannei da Piacenza, maica superioară a ordinului de călugărițe benedictine de la mânăstirea "San Paolo" din Parma. Este vorba de o sală de formă aproape pătrată, cu două ferestre, tavanul fiind o cupolă pe care Correggio o acoperă cu fresce pline de o imaginație deosebită. Deasupra frizei pictate la baza cupolei
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
fi o sală de recepție, o sală de conferințe sau o sală a tronului. Arhitectura barocului a fost îmbrățișată cu entuziasm în centrul Germaniei (a se vedea Palatul Ludwigsburg din Stuttgart și complexul Zwinger din Dresden), în Austria (imaginea abației benedictine din Melk este reprodusă mai sus) și Polonia (Palatele Wilanów și Bialystok). În Anglia momentul culminant al arhitecturii baroce se asociază cu opere ale unor arhitecți faimoși precum Sir Christopher Wren, Inigo Jones, Sir John Vanbrugh și Nicholas Hawksmoor, cuprinzând
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
1050) și Harelbeke (1064), ca și a abațiilor de la Messines (1057) și Ename (1063). După moartea lui Balduin, Adela a mers la Roma, a luat vălul monastic din mâinile papei Alexandru al II-lea și s-a retras la mănăstirea benedictină de la Messines, în apropiere de Ypres. Acolo a și murit, fiind înmormântată tot acolo. Onorată ca sfântă în Biserica Romano-Catolică, comemorarea Sfintei Adela are loc în ziua de 8 septembrie.
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
Aquino") nu este cunoscută cu exactitate. S-a născut în castelul Roccasecca, aproape de Napoli, fiind al șaptelea fiu al contelui Landulf din marea casă feudală Aquino. La vârsta de 5 ani, Toma a fost trimis de tatăl său la mănăstirea benedictină de la Monte Cassino. După nouă ani de studii elementare și-a întrerupt educația atunci când mănăstirea a fost ocupată de trupe în cursul unui conflict dintre papă și împăratul romano-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli; acolo a studiat cele
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
Doilea Război Mondial, proprietățile confiscate au fost restituite, iar școala și-a redeschis porțile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete și băieți. Din anul 1625, abația a fost membră a Congregației Austriei, care este astăzi parte a Confederației Benedictine. În faimosul său roman "Numele trandafirului", scriitorul și semioticianul italian Umberto Eco denumește unul din protagoniștii romanului său după numele acestei abații, "Adson din Melk".
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și Stavelot datează din acestă epocă. Primul mare dascăl englez al Bisericii a fost sfântul Badea (d. 735). Un alt mare dascăl al Bisericii a fost sfântul Dunstan de Canterbury (d. 988), care a înlocuit pravilele monastice celtice cu Regula benedictină. Apogia patrologiei și pastoralei englezești a fost sfântul Anselm de Canterbury (d. 1109). Acesta a reușit să se impună, atât în fața regelui William II, cât și în fața papei Urban II, încât primi titlul de "alterius orbis papa". Conflictul dintre biserică
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
(n. ca.1098, d. 1179 în Mănăstirea Rupertsberg lângă Bingen, Germania) a fost o călugăriță benedictină, stareță din 1136, fiind una dintre cele mai importante reprezentante a misticismului german (lat. mysticus: de nedescris, căutare de adevăr, tainic;) din evul mediu care s-a ocupat de discipline diferite ca: religie, medicină, biologie și muzică.Cu toate că a fost
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
care se supuneau numai regelui sau împăratului), ziua și locul nașterii ei nefiind amintite de biografii ei. Se presupune numai că tatăl ei se numea Hildebert von Hosenbach.Ca al zecelea copil al familiei, primindu-și educația într-o mănăstire benedictină de Jutta von Sponheim, după moartea acesteia în 1136, Hildegard este aleasă în locul ei, conform "viziunii" (visului avut de ea)În mod repetat Hildegard are conflicte cu starețul "Hugo von Disibodenberg" pe motivul refuzului de a practica "asceza" (meditația) unul
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
din pământ adunată pentru morți. Mogilno reprezintă una dintre cele mai vechi așezări de-a lungul frontierei din Polonia Mare și în regiunile istorice Cuiavia. De la începutul secolului al VIII-lea a existat acolo o așezare medievală. În 1065, mănăstirea benedictina a fost fondată acolo de Boleslav I al Poloniei (unele surse spun că a fost fondată mai tarziu, de Cazimir Restauratorul[). La nord de mănăstire s-a dezvoltat mai tarziu orașul Mogilno, căruia i s-a acordat în 1398 o
Mogilno () [Corola-website/Science/297936_a_299265]
-
Trzemeszno, Strzelno, Biskupin, Kruszwica și la sanctuare în Markowice și Lichen. Mogilno este situat în mod pitoresc, este ocolite de lacuri curate, înconjurate de grupuri mici de copaci.Farmecul acestor zonelor încurajează investițiile în dezvoltarea infrastructurii de turism. 1. Mănăstirea benedictina a. biserică construită în mijlocul secolului al XI, reconstruită de mai multe ori (de exemplu: XIII, XV-XVI, la sfârșitul secolului al XVIII). b. mănăstire - lângă biserică din sud, provine în parte din perioada gotica și a fost reconstruită în secolul al
Mogilno () [Corola-website/Science/297936_a_299265]
-
Hereford înainte de cucerirea normandă de către binefăcătoarele Wulviva și Godiva - de obicei identificate cu acestă Godiva și sora ei. Marca ei, "di Ego Godiva Comitissa diu istud desideravi", apare într-un document pretins a-i aprține lui Thorold Bucknall de la mănăstirea benedictină din Spalding, dar acest document este considerat un fals de către mulți istorici. Chiar și așa este posibil ca Thorold, care apare și în "Cartea Judecății de Apoi" ca fiind șeriful din Lincolnshire să fie fratele Godivei. După moartea lui Leofric
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
nu s-a lăsat convins. De aceea, Epimachus a fost torturat și decapitat. Sfintele moaște ale Sfântului Epimachus au fost aduse la mai întâi la Roma, iar în sec. al VIII-lea au fost mutate de regina Hildegard în mănăstirea benedictină din Kempten. Sfinții mucenici Epimah și Gordian sunt pomeniți în Sinaxar în luna mai, ziua a noua. Sfinții Epimah și Gordian, erau cu neamul din Roma dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinși și siliți de către
EEditura Pimachus () [Corola-website/Science/302621_a_303950]
-
(“"Cartea uriașă"”) este cel mai mare manuscris medieval din lume. Se crede că a fost scris la începutul secolului 13 într-o mănăstire benedictină din Podlazice, Cehia de astăzi. În timpul războiului de treizeci de ani din 1648, întreaga scriere a fost furată de armata suedeză și în prezent este păstrată la Biblioteca Națională din Suedia, la Stockholm. Manuscrisul mai este cunoscut sub numele de
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
cât și ilustrațiile reprezentând Raiul, dar și portretul Satanei) de un singur artist. Nu a mai fost găsită nicio operă de-a acestuia și nici nu se știe nimic despre pregătirea sa profesională. Codexul a fost creat într-o mănăstire benedictină din Podlažice, de lângă Chrudim, distrusă în secolului 15. Însemnările din manuscris se încheie în anul 1229. Codexul a fost mai târziu făcut cadou mănăstirii cisterciene Sedlec și apoi, cumpărat de mănăstirea benedectină din Břevnov. Între 1444 - 1593 a fost păstrăt
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
Premiul pentru cea mai bună carte a anului" și Premiul Strega în 1981. Călugărul franciscan William de Baskerville ajunge într-o mănăstire în care s-a comis o crimă. El este însoțit de Adso din Melk, numit astfel după mănăstirea benedictină Stift Melk, unde a făcut primii pași în profesia de călugăr. Pe măsură ce povestirea evoluează, alți călugări mor în mod misterios. Cele două personaje principale studiază o bibliotecă medievală labirintică, înțeleg forța distrugătoare a râsului și ajung față în față cu
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
întotdeauna să accepte ca fiind plauzibilă cea mai simplă explicație care stă la baza tuturor lucrurilor (metodă folosită de William de Baskerville în romanul său). Cartea descrie viața monastică din secolul al XIV-lea. Acțiunea se petrece într-o abație benedictină în vremea controversei asupra subiectului sărăcia apostolică dintre ordinele catolice ale franciscanilor și dominicanilor . Grupul numit Spirituali ura bogăția, generând grupurilor eretice numite apostolici sau dulcinieni. Cartea evidențiază această tensiune care există în creștinism în epoca medievală: spiritualii, o fracțiune
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]