40 matches
-
și de la Lewis Carroll, dar fiecare am gândit într-un mod diferit. Mie mi-e teamă de oglinzi, mă înspăimântă, pentru că nu înțeleg cum funcționează. În oglindă, mâna mea dreaptă e stânga. În oglindă există și niște profunzimi în această bidimensionalitate. Mă gândesc acum la un scriitor american de SF, Howard Phillips Lovecraft, care a scris o poveste, Casa vrăjitoarei. Este vorba despre o casă în care unghiurile sunt făcute de așa natură încât planurile nu mai sunt euclidiene. Unghiurile pe
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
putea rămîne indiferență în fața unui moment ce a marcat istoria artei contemporane. Cercetările de tip constructivist conduc, spre sfîrșitul anilor ’70, la seria lucrărilor întitulate Structuri, realizate în tehnică mixtă. Acesta este momentul cînd el se preocupă să iasă din bidimensionalitatea tabloului, cînd întîlnirea cu spațiul îl provoacă. De la tapiserie, la obiecte construite, la cărțile sale, care vor alcătui o „bibliotecă“ ce conține un intreg alfabet de forme. Lumea imaginata de el este diversă, dar și foarte unitară. Modelul uman este
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
dimensiuni pentru lucrările de arhitectură din noua capitală, Brasília și marele oraș Săo Paulo. Stilul pictural al lui Romeo Storck se revendică, în parte, de la direcția cubistă, în varianta practicată de André Lhote. Stilul său se caracteriza prin tendința către bidimensionalitate, formele robuste, ușor geometrizate, folosirea liniei pentru construcția formelor și a culorilor aplicate în contururi ferme. Cel mai pregnant, influența mamei se poate observa în peisajele realizate de Romeo Storck la Balcic, care urmează toate un tipar compozițional. Pictorul preferă
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
strict vizuală. Culorile par scornite de providență, se supun rațiunii și intuiției deopotrivă, în raporturi implacabile, și prin aceasta perfecte. Obiectele au o viață secretă. Chipurile iau uneori aparența măștilor, peisajele, compozițiile luptă cu evidența lor volumetrică, răstignită inevitabil în bidimensionalitate. Ambiguitatea lor rafinată vrea să contopească în pura vizualitate consistența materială și fantoma ei, lectura mentală a unei imagini în perspectivă și concretețea plană a suprafeței pânzei. Henry Mavrodin e un suflet suspendat între două lumi. Elaborarea unei lucrări poate
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
Brassaï, celebrul fotograf și prieten al lui Picasso, „ca și cum ar fi fost reproduse după o sculptură imaginară”. Eliberat de nevoia de a alege culori care să-i „ilustreze” compozițiile, artistul și-a concentrat atenția asupra făuririi unor imagini care transcend bidimensionalitatea hârtiei sau a pânzei. Doar o privire atentă descoperă ambiguități spațiale care nu aveau cum să fie reprezentate în trei dimensiuni... Reversul este la fel de adevărat. Există sculpturi - „Femeie cu brațele întinse” (1961) - care sunt o colecție de suprafețe plane îmbinate
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
iar realizarea implică o sarcină. Motivatorii sunt factorii legați de sarcină și sunt necesari pentru dezvoltare; ei furnizează stimularea psihologică prin intermediul căreia individul este orientat către nevoile de autorealizare. (Herzberg, 1968, p. 78) Herzberg introduce pentru prima dată conceptul de bidimensionalitate la nivelul satisfacției în muncă (Russell, 1975). Teoria bifactorială face distincția între factorii care generează satisfacție și cei care generează insatisfacție: În concluzie, două rezultate esențiale au fost obținute din acest studiu. Primul se referă la faptul că factorii implicați
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
-se falșii stimulenți. Teoria lui Herzberg este revoluționară pentru practica managerială deoarece încadrează banii, văzuți în mod curent drept principali motivatori, în clasa factorilor igienici. Cadrul general al unei strategii de motivare, din această perspectivă, trebuie să ia în calcul bidimensionalitatea conceptului de satisfacție: 1. Angajații pot fi motivați doar prin intervenții la nivelul factorilor intrinseci: "individul poate obține recompense care îi vor întări aspirațiile doar din realizarea unei sarcini" (Herzberg, Mausner, Snyderman, 1959/2008, p. 114). 2. "Când factorii igienici
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
studiului inițial pe eșantioane de angajați cu diferite ocupații, precum și două studii transculturale pe populații finlandeze și maghiare. Cu toate acestea, literatura de specialitate evocă lipsa de rigoare metodologică și inconsistența utilizării termenilor. Vroom (1964/1995, p. 150) indică limitele bidimensionalității modelului igienă-motivație: Este posibil ca diferențele între sursele de satisfacție și cele de insatisfacție să rezulte dintr-un proces defensiv la nivelul individului. Persoanele pot fi mult mai tentate să atribuie cauzele satisfacției propriilor realizări și împliniri la nivelul postului
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
o serie de cercetători care repoziționează teoria bifactorială în istoria cercetării despre motivația în muncă (Grigaliunas și Wiener, 1974; Sachau, 2007). Grigaliunas și Wiener (1974, p. 840) reclamă "o abordare mai echilibrată a teoriei motivație-igienă", demontând critica acesteia: a) absența bidimensionalității modelului nu a fost confirmată, studiile care au încercat să demonstreze acest lucru prezentând slăbiciuni de măsurare (rezultate din aplicarea scalelor grafice de tipul fețelor "zâmbitoare" și a celor "încruntate", dar și din dificultatea de etichetarea și/sau ierarhizare a
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
saturarea uneia atrăgând după sine încetarea direcționării și energizării comportamentului, fapt care nu a fost confirmat empiric. Modelul motivație-igienă afirmă necesitatea saturării factorilor igienici pentru eliminarea insatisfacției și acțiunea preponderentă în clasa factorilor motivaționali pentru creșterea motivației. Această teorie susține bidimensionalitatea motivației, operând cu două clase distincte de factori: factori exteriori postului (politica companiei și administrarea, controlul, salariul, relațiile interpersonale, condițiile fizice de muncă) și factori intrinseci sarcinii de lucru (realizare, recunoaștere, munca în sine, responsabilitatea, progresarea). Instrumentarea modelului lui Herzberg
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
oferi și o altă funcție. Faptul că ele sunt legate de multe ori de modalitățile de creație implică o posibilă funcție parodică sau metatextuală a lor. Litografia, chiar prost realizată, e o modalitate de a crea imagini, texte. Pe lângă sugestia bidimensionalității ea presupune și o alta, și anume aceea că literatura, arta nu sunt decât copii infidele ale realității. Este aici și o răsturnare de viziune. Lumea exterioară și deopotrivă universul intrinsec al creației par a se fi plictisit de lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a le integra în categoria ekphrasisului propriu-zis. Revine însă la acest poet aproape obsedant imaginea plată, ideea reducerii lumii la un cadru artificial, din care lipsește o dimensiune a spațiului clasic tridimensional. În Moartea primului amorez se remarcă această bidimensionalitate, totul se reduce la un univers banal, banalizat: un candelabru învelit în tifon, sugerând lumina care s-a stins, care e ascunsă parcă sub obroc, un univers lipsit de grandoare sub semnul morții, al pustietății. Imaginea e deformată, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tema morții. Noi doi, un poem care a fost trecut în linia minulescianismului, e poate mai aproape ca viziune de textele futuriste ale lui Boris Pasternak 234. Și aici totul se aplatizează, nici universul interior nu reușește să scape de bidimensionalitatea lumii exterioare. A treia dimensiune a spațiului, cea lipsă, pare a fi tocmai aceea care ar fi asigurat lumii un anumit grad de spiritualitate. Elementele universului abstract sau ale celui spiritual nu au dispărut, dar și-au pierdut caracteristicile fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fiind o alternativă sau un complement față de metodele educaționale tradiționale (tabla, creta etc.; vezi și Vlada, 2003). La acestea se pot adăuga și unele ipostaze multimedia ce pot dezvolta expresii mult mai complexe, integrând staticul și dinamicul, sunetul și vizualul, bidimensionalitatea, tridimensionalitatea sau chiar n-dimensionalitatea. Noile tehnologiile informaționale și de comunicație au o influență evidentă asupra demersurilor globale de formare și asupra politicilor educaționale. Iată câteva accente evolutive (vezi Michel, 1999): structurarea unor conținuturi de formare specifice (cursuri electronice, redefinirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
picioare, iar în jurul casei vântul adunase troiene de zăpadă, rămase neatinse"786. În procesul descoperirii iernii, perspectiva este atât geometrică, cât și senzorială. Iarna "miroase" altfel, iar zăpada devine un factor uniformizator. Perspectiva tridimensională normală pare a fi redusă la bidimensionalitate, pătura de zăpadă anulând unghiurile și perspectiva verticală. Povestea muumini-lor este, în cele din urmă, o încercare de umanizare a ghețurilor nordului, loc al păcii, și care încearcă să construiască o mitologie. Loc arid din punct de vedere mitologic, Cercul
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
revenind asupra problemei interiorității gestului artistic. Din cele discutate reiese că principalul atribut al unui enunț muzical este nivelul de gramaticalitate care-l distinge de orice altceva, și anume primatul arhetipic al formării discursului. Avem de a face cu o bidimensionalitate activă, menită a-i asigura coerența internă. Tot ceea ce ține de logica formării unui discurs, cu apelul la toate capacitățile organizator-funcționale ale protagoniștilor implicați în acest proces de comunicare privește inserția în timp, deliberată, a principiilor de constituire a unui
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
de performanța muzicală de tip tradițional. Este evident că fiecare actant va participa la acest joc în mod similar, prin propuneri (gest) concrete. Prin ce și cum acestea se instituie ca fenomene de limbaj și cum ar putea arăta, ca bidimensionalitate activă (altfel zis, o „muzică cu doi pași”), acesta ar fi, de fapt, subiectul nostru. Adică o comunicare în care fiecare gest artistic articulat să dea seamă de o structură profundă integral asumată. Este vorba despre un anume limbaj (comportament
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
că ies din carte la o primă lectură, pot fi bănuite de relieful fals și trecător al tehnologiilor 3D. Odată ce ochelarii magici, de captat efectele stilistice, au fost puși înapoi în toc, mobilitatea și vitalitatea acestei lumi recade în inerta bidimensionalitate.
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
târziu componenta apofatică ortodoxă. Ideea esențială este că eseistica lui N. Steinhardt, recuperată în integralitatea ei, ne restituie și complexitatea gândirii acestui scriitor, astăzi, de prim raft, al literaturii române. „Ruta“ unui potențial studiu, de la unidimensionalitatea eseului interbelic catafatic la bidimensionalitatea eseului postbelic (apofatic + catafatic), marcat - să o recunoaștem - de fascinația pentru credința creștină, mai are de surmontat și alte obstacole: în primul rând, dificultățile de decupare a operei eseistice din ansamblul de note, amintiri, recenzii, articole 3. Tranziț ia de la
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
temporal ce-i conferă elasticitate. Devine posibil astfel un al doilea nivel de interpretare a OS, abordată printr-un atribut fundamental al viului: mișcarea. Astfel, OS este mișcată (la suprafață), grație mediumității unui TA a cărui latură metrică variază în bidimensionalitate, însă în mod irațional. În starea de oricând-în-mișcare, OS poate fi reperată empatic, la nivelul unei percepții sufletești, caracterizate de spontaneitate și reactivitate (emotivitate). Formal, măsura durabilității se relativizează mișcătorului (însuflețitorului), condiționat (și) de propria dispoziție afectivă. Este ceea ce, în
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat, cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate, Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
și aprioric picturii sale. El rămîne ferm în bidimensional, și chiar atunci cînd creează obiecte, cînd forma este obținută prin decupare mecanică, tăietura nu este decît o variantă extremă a liniei, o ipostază radicală a desenului, iar problema renunțării la bidimensionalitate nu se pu-ne în nici un fel. Tenta plată, lumina lăuntrică a culorii, secționarea compoziției în registre clare, după modelul pămînt/cer, se înscriu și ele în aceeași amplă perspectivă stilistică și morală. Această filiație spirituală, la care se mai adaugă
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din particularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează în- Într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]