9 matches
-
plus, conferind organismului caracterul negentropic, este corpul eteric. Și, cum creșterea entropiei este caracteristică oxidării, înseamnă că fluidul subtil, eterul, este reducător. Nimic nu ne împiedică să respingem mai departe raționamentul, considerând fluidul astral încă mai reducător ș.a.m.d. Bioplasma, termen sinonim pentru un ansamblu destul de complex de fluide subtile (probabil până la nivelul celui intelectual), este considerată de Iniușin ca o plasmă rece, structurată de organisme, cu o entropie scăzută . Conform celor arătate în preambului acestui capitol, entropia scăzută e
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de organisme, cu o entropie scăzută . Conform celor arătate în preambului acestui capitol, entropia scăzută e sinonimă cu un caracter redox reducător, adică așa cum am mai arătat adineauri. Și, ca urmare a caracterului ei reducător, impresionarea emulsiei fotosensibile de către aceeași bioplasmă , adică o reacție de reducere la nivelul emulsiei, devine firească. Organismele emit o aură diferit colorată. Culoarea, care dă multe informații asupra sistemului biologic emitent, poate fi interpretată însă 166 ca o reflectare a stării redox în care se află
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ale mediului în care trăiește, comune deci cu elementele constitutive ale materiei brute, cu precădere însă pentru C, N, H, O, S, Ca, P, care, structurate în compuși organici proprii materiei vii, realizează ceea ce îndeobște este cunoscut sub numele de bioplasmă (protoplasmă), structură coloidală complexă ce formează citoplasma și în general mediul intern al oricărei ființe vii. Este, cu alte cuvinte, mediul intern al celulei, a cărei structură este realizată atât prin aportul din afara celulei, dar mai ales din activitatea celulară
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
complexului bioplasmatic în integralitatea lui nu s-a putut realiza. Cu atât mai mult nu a reușit să susțină teoria privind apariția primelor forme de viață pe pământ care păreau să capete o explicație dacă s¬ar fi reușit sinteza bioplasmei. Teoria coacervatelor lansată de Oparin (picături lipidice) reluată de Fox, care sugerau că primele forme de viață au fost protocelulele (microsfere protenoidice) create prin agregarea spontană a aminoacizilor și formarea polimerilor de aminoacizi în apă, este contrazisă de experimentul chimic
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acidului ribonucleic (ARN) de a acționa ca o enzimă în asamblarea de noi molecule ARN pe o matriță ARN, constituinduse astfel în prima moleculă capabilă de multiplicare care apoi înconjurându-se de coacervatele lui Fox ar forma structura primitivă a bioplasmei, părea a fi un alt pas important. De aici însă până la realizarea marii complexități structurale și mai ales funcționale pe care bioplasma o reprezintă este o cale extrem de lungă, iar ceea ce s-a realizat poate fi asemuit cu pasul unui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prima moleculă capabilă de multiplicare care apoi înconjurându-se de coacervatele lui Fox ar forma structura primitivă a bioplasmei, părea a fi un alt pas important. De aici însă până la realizarea marii complexități structurale și mai ales funcționale pe care bioplasma o reprezintă este o cale extrem de lungă, iar ceea ce s-a realizat poate fi asemuit cu pasul unui om la scara universului. Chiar dacă bioplasma conține elemente comune cu materia brută ea se deosebește net de aceasta prin structură și destinație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pas important. De aici însă până la realizarea marii complexități structurale și mai ales funcționale pe care bioplasma o reprezintă este o cale extrem de lungă, iar ceea ce s-a realizat poate fi asemuit cu pasul unui om la scara universului. Chiar dacă bioplasma conține elemente comune cu materia brută ea se deosebește net de aceasta prin structură și destinație. Dacă materia brută se caracterizează prin cele trei dimensiuni; greutate, volum și energie, iar modificările acesteia sunt rezultanta variațiilor intensității energiei, materia vie depășește
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
necesar reproducerii, își reduc treptat capacitatea de multiplicare, atenuându-și treptat nutriția și funcția până la moartea individului. Moartea ființei poate fi astfel definită ca o încetare a evoluției, adică o degradare treptată a caracterelor esențiale și distinctive ale ființei viețuitoare (bioplasma, celula, organizarea celulară, fenomenele vitale), degradare care în final va însemna trecerea ființei viețuitoare în domeniul materiei brute, cu cele trei dimensiuni ale sale: masă, volum și energie. Privind individul sub aspectul evoluției și morfologiei sale în cadrul speciei din care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tot ceea ce înseamnă viață, de la ființe unicelulare (bacterii, protiști) la ființe pluricelulare (fungi, plante, animale inferioare și superioare, inclusiv omul). Chiar dacă utilizează elementele materiei brute, inclusiv calitățile acesteia (energia), materia vie se deosebește net prin cele 4 caractere distinctive: corp (bioplasmă), formă (celulă), organizare (țesut, organ) și evoluție (dezvoltare și reproducere). II. FENOMENOLOGIE VITALĂ Al doilea caracter fundamental comun ființelor viețuitoare îl reprezintă fenomenele vitale care cuprind totalitatea manifestărilor vieții, ceea ce face ca fiecare ființă să aibă o fiziologie particulară. Ea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]